Contra nopţii tutelare, vom aprindem felinare

Spectacolul “Ştefan Hruşcă - Adrian Păunescu - Rugă pentru părinţi” de la Teatrul Naţional din Bucureşti, 5 mai 2008

• Locul: Bucureşti, sala mare a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale”.
• Data: 5 mai 2008 • Durata: două ore şi un sfert (19.45-22.00).
• Număr de participanţi: 1000.
• Pe scenă: Adrian Păunescu, Ştefan Hruşcă şi trupa de acompaniament a cantautorului (toacă, percuţie, clape, chitară acustică).
• Calitatea manifestării: extraordinară, publicul ridicându-se de mai multe ori în picioare, aplaudând, ovaţionând şi adesea cântând împreună cu scena. Din păcate, inflexibilitatea conducerii Teatrului (care a ameninţat cu sancţiuni drastice) a împiedicat prelungirea spectacolului, aşa cum şi-ar fi dorit cei prezenţi.
• Succesele manifestării: Rugă pentru părinţi, Clopotul reîntregirii, La nunta ta, Bieţi lampagii, Am venit aici la voi, Măicuţa când m-o făcut, Imn vizionar, Treceţi batalioane române Carpaţii (Ştefan Hruşcă), Toaca, Pacient, Apel de cărturar, Repetabila povară (Adrian Păunescu).
• Noutăţi: „Nenegociabilul Ardeal” (o piesă în premieră absolută, scrisă de Adrian Păunescu şi Ştefan Hruşcă în preziua spectacolului).
• Calitatea organizării: personalul tehnic s-a comportat la înălţime, însă conducerea TNB, instituţie care încasase deja de la organizatori o sumă importantă, drept taxă de utilizare a sălii, a interzis Televiziunii Române, sosită cu carul de transmisie, să intre şi să filmeze această manifestare excepţională de cultură, pretinzând 30.000 de lei taxă de acces şi de filmare în incintă. Eforturile reprezentanţilor TVR, Victor Socaciu şi Dan Manoliu, precum şi ale preşedintelui director general, Alexandru Sassu, de a debloca situaţia, au fost zadarnice, singura concesie, făcută în dispreţ, fiind aceea că taxa pretinsă a fost redusă la 20.000 lei! Însuşi Ştefan Hruşcă a trebuit să aştepte o jumătate de oră până i s-a permis să intre la probele de sunet, pe la intrarea actorilor, din cauză că birocraţia şi lipsa de cultură a celor puşi să păzească marea instituţie au ţinut barierele ferecate exact în dreptul sărbătoritului, personaj principal al spectacolului.
• Evenimente: Adrian Păunescu şi Ştefan Hruşcă s-au reîntâlnit pe o aceeaşi scenă după 24 de ani, pentru un mare recital comun, care a încheiat seria de 50 de spectacole pe care Ştefan Hruşcă le-a organizat în România cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani (în decembrie 2007).
• Dintr-o eroare de organizare, spectacolul a fost popularizat pentru ora 19.30, dar pe multe tichete s-a tipărit o oră eronată de începere, 20.00. Astfel, la ora 19.30, o parte a sălii era plină, aşteptând startul, dar valuri de oameni abia veneau spre sală. Într-un exerciţiu de respect faţă de punctualitate şi de democraţie, Adrian Păunescu, aflat în culise, a obţinut acordul celor din sală (prin serii de aplauze) să se aleagă soluţia de compromis cuvenit a amânării concertului pentru ora 19.45. Generozitatea celor ce deja stăteau pe scaune le-a permis şi celor ce ştiau că spectacolul începe la ora 20, şi care abia intrau în sală, să nu piardă momente irepetabile de muzică, poezie şi dialog.
• La masa lui Adrian Păunescu de pe scenă au sosit din sală, în timpul spectacolului, zeci de bileţele şi de scrisori, întocmai ca la marile concerte ale Cenaclului Flacăra din anii 70 şi 80 (memorabile, rândurile scrise de Tudor Constantin şi de Claudia Bărbulescu).
• Adrian Păunescu a salutat prezenţa în sală a marelui scriitor Nicolae Breban.
• Ştefan Hruşcă a povestit câteva dintre momentele începutului carierei sale, când Adrian Păunescu l-a descoperit şi l-a lansat pe scena Cenaclului Flacăra, în 1981 şi în cei trei ani care au urmat şi în care artistul a făcut parte activ din mişcarea Cenaclul Flacăra..
• În afară de creaţiile comune ale celor doi artişti aflaţi pe scenă, au fost prezentate şi piese pe versuri de Horia Bădescu, Dan Verona şi George Ţărnea. Adrian Păunescu a recitat poezii de Rainer Maria Rilke („E timpul, Doamne”), Nichita Stănescu („Autoportret”), Lucian Blaga („Noapte la mare”), Mihai Beniuc („Ultima scrisoare”), Mihai Eminescu („Doina”, „Oda în metru antic). Ştefan Hruşcă a cântat lucrări din repertoriul colegilor de cenaclu („Cuvântul lui Roată către Divan” – compusă de regretatul Valeriu Penişoară, „Om bun” – Dan Andrei Aldea şi „Dor de Eminescu” – Alexandru Zărnescu).
• Reviste "Flacăra” şi cărţi ale lui Adrian Păunescu au fost oferite la standul din foaier, organizat de Editura Păunescu şi de Librăria Sadoveanu.
• Înregistrarea video a fost făcută dificil, în condiţii de semiclandestinitate, de Ana Maria Păunescu, iar fotografiile de Andrei Păunescu, Paul Buciuta (Rompres) şi de zeci de spectatori, care au dorit să rămână cu amintiri personale de la spectacol, după ce au aflat că nu s-a permis filmarea oficială a spectacolului.
• După spectacol, pe coridorul de lângă scenă, Ştefan Hruşcă şi Adrian Păunescu au acordat autografe şi a avut loc o conferinţă de presă ad-hoc, presa încercând să afle cum a fost posibil ca o instituţie importantă a statului, Teatrul Naţional, să blocheze o altă instituţie importantă, Televiziunea publică, să preia imagini de la un concert unic, aplicând un nepermis tratament comercial, ca într-o speculaţie de tip licitaţie la tarabă.
• Dincolo de toate cele rele întâmplate în afara scenei, rămâne impresia reconfortantă (şi rămân şi dovezile filmate neoficial) că, în seara de 5 mai 2008, doi artişti excepţionali au realizat o seară magnifică de cultură, primită cu entuziasm de cei doar 1000 de oameni care au putut încăpea în sala Teatrului Naţional din Bucureşti.