21 iunie 2008

Libertatea de a trage cu chitara. Si in America.
























































Imi pare bine ca m-ati incurajat in ceea ce priveste pozele deja publicate si asteptarea celor viitoare.
Cand faci un asemenea drum, in locul in care ai ramane fara sa clipesti ca sa traiesti, daca nu ar fi pe lume prapadita noastra tara minunata, fara de care nu poti respira, in afara de cate o calatorie ca asta, imaginile sunt mai cuprinzatoare decat sute de cuvinte.
In ceea ce postez acum, se afla rudele mele americane, Paul, Marilena si Mihai Finescu, partenerul meu de drum, George Chirca, Oceanul Atlantic vazut de pe Long Island si ma aflu eu, in paradisul magazinelor de chitari si intr-un seif de banca, devenit carciuma. Mai puteti gasi in fotografii spatiul ramas golas, dar in plina reconstructie din New York, dupa curatarea locului fostilor Gemeni de la WTC si nu in ultimul rand un Andrei langa simbolul libertatii planetare, statuia dintreape, care ramane sigla Statelor Unite.

8 comentarii:

Ana spunea...

Ma bucur sa vad ca sunt prima care lasa un comentariu acestei frumoase combinatii de fotografii si cuvinte. E interesant ce vedem, e emotionant sa te apropii (chiar daca numai prin intermediul fotografiilor) de cei dragi, care sunt departe. E frumoasa America, dar acasa au venit ploile, ca marturie a dorului nostru...

Sora de mai spunea...

Esti cam trist in poze! Vacanta placuta!

Anonim spunea...

Go Andrei, GO !!!!
Si vacante si tot ce-ti doresti cat mai placute !
Apropos de foto : cat de diversa de toate e aceea din magazinul cu chitarile . Cand zambesti esti altul.
Are dreptate 'sora de mai'
( so g.)

sufletzel spunea...

Tot mai bine e acasa

Andrei Păunescu spunea...

Ana,
Nu stiu care Ana esti, porbabil o descendenta directa a Anei lui Manole, pt ca scxrii frumos si destept. Pana una alta, se pare ca am plecat din tara exact cand s-a terminat cu timpul suportabil, am ajuns in America dupa canicule si am avut parte numai de zile potrivite ca temperatura, cand acasa au inceput caldurile, iar acum ma pregatesc sa refin in Romania cand aici la New York se anunta ca vin zile cumplit de calduroase si de umede. Asadar, pana acum, in vara asta sunt un slalomist care are parte de vreme buna. PLoile de care vorbesti imi maresc dorul de casa, desi am avut parte si aici de ele, la modul placut, purificator.

Andrei Păunescu spunea...

Sora de mai,
Sunt trist ca nu avem si noi o tara asa de puternica, precum America, pt ca am putea-o avea. Nu sunt in vacanta in SUA, dar ce e aici e o adevarata vacanta.

Andrei Păunescu spunea...

So. G.
Poate pt ca daca am chitara in mana imi iese la suprafata cea mai calda parte a sufletului meu. Multumesc si pt urari, dar GO-ul inseamna acum, adica foarte curand, drumul inapoi.

Andrei Păunescu spunea...

Sufletzel,
Mereu am crezut ca asa este si chiar asa este: nicaieri nu e mai bine ca in tara mea, dar iti spun sincer ca, fiind in America, dorul de casa imi sufera un soi de conservare si adesea ma gasesc dorind sa mai raman in New York. Dar nu o voi face. Nu conteaza din ce motive.