Din puţul fără fund, cu telecomandă
• „Sigur că nu mi-ar displace să se vândă cărţile mele.” (Mircea Cărtărescu, „Dincolo de aparenţe”, Antena 2, 3 septembrie 2010)
Dincolo de aparenţe, este o greşeală stânjenitoare de limbă, făcută nu de un poet anonim, nici de unul popular, nici de unul fără studii dar talentat şi atât, care nu a auzit că există diferenţe între conjugările a doua şi a treia, deşi ar fi trebuit, din mai multe motive, pe care le prezentăm, rugându-vă să alegeţi dvs. varianta corectă:
a) Mircea Cărtărescu este scriitor (poet, prozator, publicist);
b) Mircea Cărtărescu este absolvent al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română;
c) Mircea Cărtărescu este doctor în Literatură română;
d) Mircea Cărtărescu este căsătorit cu o scriitoare, cu care vorbeşte limba română şi acasă, şi în deplasare;
e) Mircea Cărtărescu, teoretician şi practicant al postmodernismului, este cosiderat de către Nicolae Manolescu drept cel mai important poet optzecist şi nu doar optzecist;
f) Mircea Cărtărescu este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti;
g) toate variantele.
• „Voi recidiva în continuare.” (Alina Manole, „Timpul chitarelor”, TVR2, 24 august 2010)
O fi infinit şi liber timpul chitarelor, dar nici chiar aşa! Alina Manole poate face ce vrea cu luna sa pătrată, de exemplu, dar cu limba română încă nu a primit aprobarea.
• „La sfârşitul meciului, va fi lângă mine Răzvan Lucescu, Mircea Sandu şi alţi oficiali.” (România-Albania 1-1, TVR1, 3 septembrie 2010)
Va fi toţi! Va fi, va fi, să fim cu ochii pe televizor! Pentru că când e toţi, poate că România înving. Până una alta, după două egaluri, se pare că oficialii, jucătorii şi suporterii e supăraţi. Toţi.
• „Tănase reuşeşte să termine cu finalizare.” (Luiza Bogdan, GSP, 4 septembrie 2010)
Răuvoitorii, care spun că există o oarecare asemănare între crainica sportivă Luiza Bogdan şi vedeta XXL Alina Plugaru, ar putea primi apă la moară, odată cu această exprimare pleonastică, mai ales că subiectul este un fotbaliator care are lângă el o bombă sexy cu sau fără ceas, care i-a făcut câteva întinderi până acum. Noi propunem ca Tănase să termine fără finalizare, ca toată lumea (feminină) să fie satisfăcută cât mai mult.
• „La ţară, leacurile băbeşti sunt sfânte” (Pro TV, 7 septembrie 2010)
Sfânte, nesfânte, leacurile băbeşti sunt uneori foarte eficiente: câteva hălbi cu ăpi cu fierturi şi ai din nou ăripi!
• „Domnul Băsescu caracterizează situaţia din România ca fiind drept dramatică.” (Bogdan Chirieac, Realitatea TV, 7 septembrie 2010)
Ca drept cine ne luaţi considerându-ne pe noi că suntem cu asemenea formulări? Situaţia limbii române este, şi ea, la fel de dramatică, uneori, în mass-media.
• „Domnul Oltean face politica care trebuie făcută pentru acest partid.” (Sorin Roşca Stănescu, Realitatea FM, 2 septembrie 2010)
Dincolo de cacofonia de rang înalt, jurnalistul a spus, totuşi, un mare adevăr, fără să vrea, referitor la consistenţa politicii PDL-iste, care este în strânsă legătură cu manierele de tip Băs în viaţa publică românească.
• „Am fost acum o lună de zile în Franţa şi mi-a pus explodare... De ce să ne explodeze?” (Stan din Clejani şi o ţigancă, expulzaţi din Franţa, Realitatea TV, 2 septembrie 2010)
Se pare că expulzările au fost făcute ca să se evite explodările de ură împotriva ţiganilor nomazi şi împotriva grupării preşedintelui Sarkozy, la viitoarele alegeri.
• „Periuţă de dinţi şi pastă dacă nu-ţi cumperi, n-are rost să mai trăieşti!” (Reprezentant al unui ocol silvic, Realitatea TV, 2 septembrie 2010)
Ştiam că grija muncitorilor forestieri faţă de igienă este mare, dar nu credeam că şi-ar da şi viaţa, dacă, de pildă, ar fi închis la magazin şi nu şi-ar putea lua pastă şi periuţă. Cum să iasă pădurarii în faţa unui frasin sau a unui cerb cu dinţii insalubri? Sau momentul de patetism o fi fost o justificare spontană, după ce s-a dezvăluit în presă că s-au alocat sume dubioase pentru aceste obiecte de folosinţă personală destinate lucrătorilor codrilor?
• „Care e soluţia mai optimă, Viorele?” (Ion Crăciuneascu, Digi Sport TV, 7 septembrie 2010)
Nu ştim răspunsul lui Viorel Moldovan, dar credem că sunt mai inferioare soluţiilor foarte superioare şi, în orice caz, foarte excelente faţă de cele cumplit de negativ de proaste.
• „Pot să spun că am fost fortuit să fac anumite improvizaţii.” (Ilie Dumitrescu, GSP, 4 septembrie 2010)
Ilie, dacă nu-i fudul, parcă nu e antrenor destul! Dumitrescu, dacă nu-i preţios, parcă nu-i tehnician serios!
• „În 2004-2005, am câştigat cu Steaua campionatul, după o lungă perioadă de abstinenţă.” (Mihai Stoica, GSP, 9 septembrie 2010)
Normal! Un campionat nu se câştigă aşa uşor, ci numai dacă te dedici cu totul fotbalului şi laşi deoparte sexul, mâncarea, băutura şi alte plăceri trupeşti. Totuşi, nu ne aşteptam la o asemenea sinceritate din partea eficientului conducător de cluburi, să mărturisească în direct cu ce preţ personal obţine succese în fotbal. Acum, că ascetul Meme a anunţat că va deveni comentator TV, ne gândim că îl poate aştepta o carieră de succes oriunde, la Trinitas TV sau în orice muncă monahală, inclusiv la vreun schit al lui Gigi Becali.
• „Amândoi suntem personaje recente... decente. Când două suflete pereche se întâlnesc, se vede dela prima întâlnire... Florin a fost dragoste la prima vedere... brusc şi instantaneu... Respectul faţă de Răzvan rămâne viu.” (Gabriela Vrânceanu Firea, devenită Pandele, „Răi da’ buni”, Antena 2, 14 septembrie 2010)
a) Cuvântul „decent”, fiind din alt film, nu îi putea veni din prima pe limbă teleastei, care s-a recăsătorit oficial (nu ştim detalii despre preludiu), la şapte luni dela moartea soţului, Răzvan, căruia i-a păstrat doliu în direct la TV până în preajma nunţii.
b) Nu ne îndoim că respectul faţă de Răzvan Firea rămâne viu. Doar omul a murit, la final de ianuarie 2010, iar soţia, în semn de adânc, mai adânc, foarte adânc, cel mai adânc respect, ioi!, au!, s-a remăritat la final de august 2010!
c) Burtiera de pe ecran completează macabru, sinistru, atmosfera emisiunii: „Casă de piatră, Gabi Firea!” Aşa a şi fost. Găbiţa, care a păstrat numele Firea, i-a făcut casă de piatră răposatului soţ, sub pământ, apoi şi-a pregătit repejor tot o casă de piatră lângă noul soţ, numai că la suprafaţă, după o cununie în Turcia, tocmai în Grădina Toleranţei din Antalya. Ca să fie înţeleşi şi iertaţi.
d) La care „primă întâlnire” se referă Găbeaţa, când pomeneşte de sufletele pereche, ştiindu-se că pe Florentin Pandele, celebrul primar de Voluntari, îl ştie de mult, încă de pe vremea când soţul, Răzvan Firea, trăia? Sau a fost o dragoste la prima vedere din două încercări, sau a fost o dragoste la prima vedere încă în timpul căsătoriei cu fostul. Din această dilemă ne poate scoate decât proaspăta mireasă recent văduvă, care o fi luat în serios şi motamo sloganul electoral al
actualului soţ: „Pandele – singura ta speranţă”.
• „Omul care ascultă şi face este mai superior.” (Emeric Jenei, GSP, 8 septembrie 2010)
Nea Imi, noi credem că omul cel mai superior este ăla care învaţă să vorbească bine.
• „Turnurile Gemene tocmai împliniseră 48 de ani.” (Antena 3, 11 septembrie 2010)
Dacă din 1973 (când a fost terminată construcţia turnurilor World Trade Center din New York), până în 2001 (când s-au prăbuşit) sunt 48 de ani şi nu 28, înseamnă că Elena Udrea (pogorâtă şi ea pe pământ în 1973, dar în Pleşcoii Buzăului, nu în America) nu are 37 de ani, ci 57. Pentru această vârstă – să recunoaştem – arată foarte bine şi, în plus, diferenţa dintre ea şi preşedintele Băsescu (născut în 1951) nu mai este supărător de mare. Nu înţelegem, însă, cum de Dorin Cocoş (49 de ani), la banii lui, şi-a luat o soţie atât de vârstnică.
• „Foarte bună tehnică are Zicu, pur şi simplu nu-i poţi lua mingea! Zicu este deposedat de Pătraşcu.” (Astra Ploieşti-FC Timişoara 1-1, Digi Sport TV, 12 septembrie 2010)
Prima chestiune: comentatorii TV ar trebui învăţaţi să nu se arunce singuri cu capul în zidul formulărilor ireductibile, din simplul motiv că orice fotbalist, oricât ar fi de mare, la un moment dat, tot pierde balonul, de exemplu în faţa lui Pătraşcu. Şi atunci, cum rămâne cu zeificarea, dacă un simplu ploieştean l-a demitizat cu laba piciorului pe inexorabilul, irefutabilul Zicus, care a fost luat şi de Inter Milano, dar s-a fâsâit de prea mult narcisism?
A doua chestiune: ăsta este Zicu, de când îl ştim, pare de neoprit, dar mai mult stă. Vorba clişeului: s-a născut talent şi o să moară speranţă.
• „O femeie însărcinată în luna a 14-a...” (Realitatea TV, 13 iulie 2010)
Mamă-mamă, ce sarcină lungă şi grea! Ce nu ne-a spus corespondenta de la Cluj-Napoca, dar putem deduce doar deschizând o carte de zoologie sau goagălul, este că gravida era ori balenă (la care gestaţia ţine 16-17 luni), ori mare cât un elefant (gestaţia elefănţicilor durează 21-22 luni, variabilă dacă pachidermul e indian sau african).
• „În acel moment, parchetul se autosesizează din oficiu.” (Ion Cristoiu, B1 TV, 14 septembrie 2010)
Nu că ne-am fi aşteptat, la vârsta asta, brusc, la o oratorie impecabilă din partea excelentului condeier, prea uşor însă alunecătoriu pe pantele diverselor tabere politice, dar ni se pare exagerat ca procurorii să se autosesizeze şi încă din oficiu.
• „Eu nu am experienţa dumneavoastră din anii ’70, eram prea mic, nu mă născusem.” (Victor Ponta, către Emil Hurezeanu, “Ora de foc”, Realitatea TV, septembrie 2010).
Fiecare e mic sau mare la naştere, în funcţie de noroc. Nu asta e important în carieră, după cum se vede la premierul Boc. Important este ca, până la alegerile viitoare, preşedintele social-democraţilor să se nască, totuşi, ca să nu mai avem o tură cu supuşii marca Băs.
• „Sper să continui în continuare cu o carieră în modeling.” (concurentă la Miss World România, Prima TV, 12 septembrie 2010)
Noi zicem să te opreşti decât la sfârşit încetând cu încheierea la capătul deznodământului final al epilogului. Modelingul e singura şansă, căci sigur nu poate fi vorba de o carieră de profesoară de română, scumpete!
• „Toţi trei sunt nişte băbăciuni (Mircea Lucescu, Anghel Iordănescu şi Emerich Jenei). Ar trebui să se înţeleagă, că nu mai au timp să se-mpece.” (Dumitru Dragomir, GSP, 10 septembrie 2010)
Înţelept gând, nea Mitică! Matale ştii cel mai bine cum să te împeci cu toată lumea, fie băbăciuni, fie tinere vlăstare, fie îngeri, fie hoţomani.
• „Bun venit la şcoală celor din clasa întâia.” (Daniel Funeriu, Radio City FM, 13 septembrie 2010)
Bun venit şi dumneavoastră în clasa întâi, unde v-ar fi locul! Dar un preşedinte ca Traian Băsescu, care s-a lăudat că a luat şcoala la mişto şi nu a învăţat bine, nu putea să aibă decât un ministru al Învăţământului care să nu ştie că, din clasa întâi, se învaţă că expresia „clasa întâia” e greşită. Bine că se pricepe, în schimb, la măsurat viteza mâinii băsesciene cu care a fost plesnit „în falş” obrazul puştiului, în campania 2004, filmare declarată trucaj, sub zodia pixelului albastru.
• „Poliţiştii au capturat în timpul percheziţiilor 40.000 pachete de ţigări provenite din Serbia. Prejudiul este de 80.000 lei.” (pe ecran la Antena 3, 12 septembrie 2010)
Noi am fi de părere că prejudiciul ar putea fi recalculat, ţinându-se cont şi de cele două litere mâncate, „ic”.
• „La Chicago, primarul are 20 de festivaluri pe an, care se perpetuă.” (Paul Mărăşoiu, TVR1, 11 septembrie 2010)
La fel cum americanii perpetuează festivalurile, pe la noi se perpetuă găurile, hoţiile, delapidările, deturnările de fonduri, clientelismul politic, minciunile în faţă, tupeul, adică videnismele, bercenismele, cocoşismele, monicaiacobriţismele, elenaudrismele, altfel spus – băsismele, din partea celor care se lăudaseră că vor îndrepta pesedismele şi penelismele.
• „Deci nu v-au prins cu nimic, domnule Dragomir. Ăsta e folclorul popular.” (Florin Condurăţeanu, Antena 2, 11 septembrie 2010)
Şi nu numai atât: despre aventurile lui Mitică Dragomir cică mai circulă cimilituri folclorice, orale, care nu doar că au caracter popular, dar sunt anonime şi au autor necunoscut. Că aşa e-n cooperativă.
• „Zborul a fost reprogramată pentru azi la o oră ce va fi anunţată.” (pe ecran la Realitatea TV, 2 august 2010)
OK, a fost reprogramată, dar să ştim şi noi!
• „Luptele se vor ascute.” (Adrian Iorgulescu, Realitatea TV, 19 iulie 2010)
Dincolo de faptul că mai degrabă ar fi vorba despre săbii decât despre lupte, să subliniem limba tocită, vorbită de fostul ministru al Culturii.
• „Anunţul conform căreia...” (Cătălin Măruţă, „Happy Hour”, Pro TV, 15 iulie 2010)
Repetaţi după noi: anunţul – căruia, ştirea – căreia. Încă o dată: anunţul – căruia, ştirea – căreia. Din nou: anunţul – căruia, ştirea – căreia... Pauză. Bun, acum poftiţi în emisie!
• „Începe lumea să se sape unii pe alţii.” (Emma Zeicescu, Realitatea TV, 2 august 2010)
Aşa e în “fabrica” realităţii: mare înghesuială la săpat, astfel încât, la un singur predicat, se bulucesc două subiecte, din părţi opuse şi cu număr diferit, care generează dezacorduri în lanţ, de zeicescu ce-i aia.
• „Hoţul a fost cât pe aici să piardă căţeluşii...” (Monica Dascălu, Pro TV, august 2010)
Hoţomanco! N-ai ştiut cum e corect şi n-ai vrut să zici nici “cât pe-aci”, nici “cât pe ce” (incorect), aşa că ai ales varianta preţioasă, fără prescurtări, care, însă, nu prea merge, astfel încât nu căţeluşii s-au pierdut, ci cuvintele corecte.
• „Medicii şi asistenţii aştept săptămâna viitoare să vadă ce salarii vor primi.” (Diana Gojman, Realitatea TV, 8 august 2010)
Nu trebuie criticată ştirista, care doar a aplicat formula lingvistică de succesuri, auzită la Elena Băsescu, cu oamenii “care nu vor să vorbesc cu tine”. Probabil că Diana aşteaptă acum să vadă dacă va fi aleasă de la sine europarlamentar şi dacă îi vor răsări brusc un gipan în faţa casei şi vacanţe pe Coasta de Azur. Noi credem că are mult de aşteptat.
• „A trecut de detectorul cu minciuni...” (Claudia Chira, Realitatea TV, 9 august 2010)
Probabil că este vorba despre echipa Băsescu-Boc-Udrea-Videanu-Berceanu+alţi pedelei, care a luat în posesie detectorul cu minciuni, tocmai pentru că pe cel de minciuni l-a dat peste cap, făcându-i numai scurt-circuite cu atâtea promisiuni şi neruşinări.
• „Situaţia cel mai gravă este în...” (Melania Medeleanu, Realitatea TV, Ştiri, 7 septembrie 2010)
Ne scuzi că te întrerupem subit, păpuşă cu ochi de “un albastru infinit” – vorba cântecului, citat recent de C.T. Popescu - dar e clar că situaţia cea mai gravă este în vorbirea limbii române din mass-media.
• „Aceleaşi scheme identice ale germanilor.” (Germania-Argentina 4-0, TVR1, 3 iulie 2010)
Dacă erau scheme elaborate după standarde româneşti, sigur erau identice dar diferite, iar cele diferite se confundau între ele. Aşa, însă, monotonia nemţească produce performanţe mondiale în atâtea domenii şi perturbări în comentariile oamenilor noştri de televiziune.
• „Un meci de prezentare al echipei.” (Răzvan Lucescu, Sport.ro TV, 12 septembrie 2010)
Dacă naţionala nu ar fi făcut ruşinoasele egaluri cu Albania şi Belarus, am fi trecut cu vederea acest dezacord. Cum, însă, pretenţiile de calificare au scăzut, ne-au crescut pretenţiile măcar faţă de limbajul selecţionerului.
• „Timpul efectiv petrecut de Webber la boxe e de 4,2 secunde.” (Formula 1, TVR1, 12 septembrie 2010)
Nu ni s-a spus care e timpul alocat antrenamentelor, care e timpul indicat pentru odihnă şi care e timpul ăl mai plăcut, destinat sexului.
• „Lupu la mijloc.” (Unirea Urziceni-Steaua 1-0, Antena 1, 11 septembrie 2010)
Păi cum ne fu vorba, puţin mai sus, dragi comentatori? Ţineţi neapărat să faceţi ligament după ligament, până adunaţi un snop de sexe bărbăteşti? Măcar spuneţi-ne ce se întâmplă cu Lupu la înaintare şi Lupu la apărare, dacă tot începurăţi.
• „Sigur că probabil domnul Traian Băsescu abuza în campanie de expresia: în timpul mandatului meu.” (Mircea Badea, Antena 3, 14 septembrie 2010)
Cert e că poate cea mai limpede concluzie referitoare la mandatele şi promisiunile lui Traian Băsescu („Vă asigur că...”) este că sigur = probabil.
• „Fix la fel.” (Mircea Badea, Antena 3, 13 septembrie 2010)
Acum, noi ştim că, într-o emisiune pamflet, se poate spune orice, oricum, şi că Mircea Badea – dealtfel, un bun vorbitor de limbă română - foloseşte adesea intenţionat expresii greşite, dar acum credem că i-a scăpat, nu că a fost o eroare din greşeală voit intenţionată.
• „Oana Lis e standardul pentru lumea mondenă (în materie de kilograme în plus).” (Mihai Morar, Antena 2, 14 septembrie 2010)
Recapitulare, dragi copii: lume = monde, deci alăturarea lume de monden e un pleonăsmuţ cât terra pământului!
• „Cine e Bianca Drăguşanu? Ştiu cine e!” (Monica Tatoiu, Antena 2, 8 septembrie 2010)
Ori, ori? Doamna Tatoiu ar trebui să se hotărască: ori se face că nu ştie cine sunt paţachinele la modă şi o ţine aşa până la capăt (deşi noi ştim că le cunoaşte tot dosarul, dar ne facem că nu ne dăm seama), ori recunoaşte că ştie şi atunci să nu se mai mire, superior, cine sunt ele? Nu se poate „şi, şi”, adică să se întrebe cine, naibii, e Bianca asta?, şi tot dânsa să răspundă, în propoziţia următoare, că ştie cine este.
• „Procedura şi legea de folosire a armei este foarte clară!” (Realitatea TV, 11 septembrie 2010)
Amândouă este atât de clară, încât e şi mai clare decât legea de folosire a pluralului în limba română, care sunt tulbure.
• „Ce părere ai despre ştirile astea care vi le-am spus?” (Mihai Cioceanu, „City Drive”, la Radio City FM, 8 septembrie 2010)
Sincer? Am o părere proastă, dar nu despre ştiri, ci despre ostracizarea prepoziţiei „pe” a acuzativului.
• „În una din zilele fatadice, m-aţi găsit pe mine la Otopeni?” (Ion Manole, tatăl regretatei Mădălina Manole, „Acces direct”, Antena 1, septembrie 2010)
• „Ce zice, mami, cei dela casa de producţie, cum zice? Asta în luna mai 2010.” (Eugenia Manole, mama Mădălinei Manole, „Acces direct”, Antena 1, septembrie 2010)
• „Ştiu că vreţi să aflaţi senzualul. Dela mine n-o să aflaţi nimic senzual!” (Florin Apostol, impresar al Mădălinei Manole, „Acces direct”, Antena 1, septembrie 2010)
Nu vrem să aflăm senzualul, nici măcar senzaţionalul, ci măcar o parte de adevăr.
(Mulţumiri pentru sprijin, în culegerea unor perle, pescarului vigilent şi voluntar Ioana Profirescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu