Emisiunile trece, perlele rămâne (28)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Este vorba despre reevaluarea unor titluri de valoare şi acţiuni nelistate la bursă, deţinute de această firmă (American European Marketing & Enterprise SA, din Hoghiz, judeţul Braşov) în statul american Oregano.” (Sorin Blejnar, preşedinte ANAF, Antena 3, 27 august 2010)

Atât de ocupat a fost şeful Agenţiei finanţelor noastre cu învăţarea formulelor de specialitate şi cu prinderea evazioniştilor, încât, desigur, nu a mai avut timp să se uite măcar două clipe într-un atlas geografic, în căutarea statului Oregon, ci doar în meniul dela restaurant, unde, într-adevăr, există Oregano, dar nu ca nou stat american, ci ca savuros condiment.

• „La Noica (sentimentul e că trebuie) să construim edificii.” (Dan C. Mihăilescu, TVR 1, 29 august 2010)

Nu ne pronunţăm aici în legătură cu sentimentul construcţiei la Noica, dar la noi e sigur sentimentul, chiar senzaţia, că ne-a lovit în ureche un pleonasm venit direct dela criticul atât de mediatizat, D.C. Mihăilescu. De aceea, îl întrebăm pe cunoscutul literat dacă a construi nu înseamnă acelaşi lucru cu a edifica şi dacă edificiu nu e totuna cu construcţia. Dacă nu, nu. Dacă da, atunci rubrica sa ar trebui rebotezată „Omul care aduce pleonasmul” Nu cartea.

• „25.000 de locuri de parcare nu am de unde, decât doar dacă sap!” (Sorin Oprescu, primarul Capitalei, Antena 3, 24 august 2010)

Atât de bogată este stilistica primarului (cacofonii, dezacorduri, pleonasme), încât gândul ne duce imediat la lirica lui Blaga (Lucian, nu Vasile): Sapă, frate, sapă, sapă, / Până faci parcări în groapă, / Ctitor fii garajelor / Ce banii noştri toţi îi papă...

• „Parlamentul şi guvernul sunt trecute în planul doi sau în plan secundar.” (Georgică Severin, senator demisionar din PDL, Antena 3, 24 august 2010)

N-ar fi rău dacă ar fi măcar aşa, dar ne temem că preşedintele Băsescu a trecut deja legislativul şi executivul în planul trei sau în plan terţiar.

• „S-au găsit cel puţin vreo 5-6 neadvertenţe în ce spunea dl. avocat Chitic... Domnul preşedinte Traian Băsescu n-a scuipat pe nimeni în ureche, domnule Giugula!” (Gelu Vişan, deputat PDL, Antena 3, 24 august 2010)

Întâi de toate, că nu există neadvertenţe, ci inadevertenţe. În al doilea rând, că inadvertenţele sunt mai multe de 5-6, pentru că Doru Giugula confirmă că Traian Băsescu, pe vremea când era primar, îl provoca, scuipându-l în aceeaşi ureche în care îi transmitea tradiţionalele urări şi îndemnuri marinăreşti de mamă, organe şi funcţii endocrine. De unde ştie dl. Vişan că Taifunul Băs nu a adus precipitaţii în acea ureche? Păcat că nu au fost recoltate şi conservate nici jeleul din trompa lui Giugula, nici vaporii de alcool ai vaporeanului dela Terasa Cireşica emanaţi în conflictul cu avocatul Chitic, ca să fie probe, de netrucat.

• „Aţi văzut că au crescut foarte mult numărul bugetarilor.” (Robert Negoiţă, Antena 3, 29 august 2010)

Am văzut, am văzut. Atât de mulţi au devenit, încât forţează pluralul când nu trebuie.

• „Eu cred că vom rămâne în continuare amici şi prieteni.” (Marius Gerard Necula, senator PDL, Antena 3, 24 august 2010)

Ca să fie convingător, dl. Marius Gerard Necula spune acelaşi lucru de două ori, numai că asta nu înseamnă că are un vocabular bogat, ci o gramatică săracă, bogată doar în pleonasme (a rămâne = a fi în continuare; amic = prieten). Dincolo de declaraţia de bune intenţii faţă de demisionarul din PDL Georgică Severin, noi credem că ambii doi nu vor rămâne în continuare pe mai departe amici, prieteni, camarazi, tovarăşi, apropiaţi şi ortaci, ci, dimpotrivă, invers şi pe dos, vor ajunge, vor deveni şi se vor transforma în inamici, duşmani, concurenţi, vrăjmaşi, oponenţi şi - de ce nu? - adversari.

• „Împreună cu echipa pe care v-am prezentat-o, venim şi cu o mică atenţie pe care vrem să v-o dăm la fiecare în parte. Nu este nimic. Este un rucsac, un pix, un breloc, dar este o mică atenţie sinceră pe care vrem să v-o dăm, care este şi un mesaj: mândru că sânt român.” (William Brânză, deputat PDL, Antena 3, 23 august 2010)

Ca o pizza quatro formagi este acest eşantion de limbă română alterată a dlui Brânză! După ce că inscripţiile PDL-iste de pe materialele dăruite conţineau o greşeală de scriere („Mă mândresc că SÂNT român”), dl William arată că gramatica nu face pentru domnia sa chiar nicio Brânză, din moment ce predicatul este la singular („este”), iar cadourile („un rucsac, un pix, un breloc” care alcătuiesc subiectul) sunt mai multe. Precizăm, de asemenea, că formularea corectă a primei fraze ar fi trebuit să fie: Împreună cu echipa pe care v-am prezentat-o, vin (nu „venim”) şi cu o mică atenţie.

• „În timpul acesta (guvernarea Boc), toate categoriile au de suferit.” (Crin Antonescu, preşedinte PNL, Radio România Actualităţi, 31 august 2010)

De obicei foarte atent cu limba română, dl. Crin a tras acum de ligamentul clasic dintre „timpul” şi „acesta”, până a plesnit formula cea mai vulgară a aparatului genital bărbătesc. Care nu stă bine în gura unui distins parlamentar şi candidat la preşedinţie.

• „Berceanu spune că în Deltă se freacă sturionul, că ar face nu ştiu ce proiect, dar nu poate... N-ar fi bine să fie puşi în posturi oameni care să poată reuşi?” (Radu Moraru, B1TV, 30 august 2010)

Lăsând la o parte plăcerea cu care realizatorul „Naşului” reproduce formulările academice despre frecţie şi sturion ale domnului Berceanu, cunoscut pentru eleganţa sa politică şi verbală, n-ar fi bine ca dl. Moraru însuşi să separe odată apele şi să poată reuşi să fie atât pro-Băsescu-PDL, cât şi contra adversarilor grupului Băsescu-PDL?

• „Sunt 40 de oameni care fac audienţă şi pe care îţi spune mogulul, producătorul etc să-i aduci.” (Robert Turcescu, B1TV, 30 august 2010)

Sută la sută dezacord între subiect şi predicat! Bilă neagră pentru fostul rocker, fost realizator dela Realitatea TV, devenit deontolog, care a început să muşte mâna mogulului care l-a hrănit ani şi ani, timp în care n-a scos o vorbă din care să pricepem că altcineva ar fi fost adevăratul realizator al emisiunilor sale. Ne şi întrebam de ce la unele ediţii ne lua somnul. Erau, probabil, cele în care Robert îşi alegea el singur invitaţii.