Din puţul fără fund, cu telecomandă
• „S-au înregistrat patru decese: la Maternitatea Giuleşti au murit trei nou-născuţi, iar la Spitalul Grigore Alexandrescu – unul... Din punctul nostru de vedere, instituţiile sanitare româneşti au demonstrat ieri că pot face faţă situaţiilor de urgenţă... Ieri s-a demonstrat că ne putem face datoria.” (Attila Cseke, ministrul UDMR al Sănătăţii, Antena 3 şi Realitatea TV, 17 august 2010)
Părea că ne vorbeşte nu ministrul Sănătăţii, ci ministrul Morţii. Altfel, e inexplicabil cinismul cu care oficialul a anunţat moartea mai multor bebeluşi, pentru ca, în aceeaşi frază, să-şi declare public nu demisia, ci automulţumirea faţă de propria promptitudine şi competenţă. Nici Radu Bălănescu, directorul spitalului pentru copii „G. Alexandrescu”, nu s-a lăsat mai prejos, afirmând, stupefiant, în aceeaşi emisiune, că nou-născuţii arşi în incubatoare erau, oricum, prematuri, şi ar fi avut şanse cam mici de supravieţuire. Dacă e pe-aşa, de ce nu au fost duşi direct la crematoriu sau în cuptorul cu microunde, ca să n-o mai lungim atâta cu incertitudinea?
• „În zilele viitoare vom şti probabil cu siguranţă de ce a izbucnit incendiul dela Maternitatea Giuleşti.” (Antena 3, 16 august 2010)
În aceeaşi ordine logică de idei, e cert că poate sigur posibil vom afla şi adevărul despre revoluţia din decembrie 1989, şi despre absenţa lui Dobrin dela Guadalajara în 1970, şi despre avioanele dispărute în Triughiul Bermudelor.
• „Am aflat numele asistentei medicale implicate în tragedi: Florentina Cârstea de 37 de ani.” (frontispiciu pe ecran la „Dan Diaconescu Direct”, OTV, 17/18 august 2010)
a) Noi am aflat şi alte nume implicate în lanţul slăbiciunilor din Sănătate: Băsescu, Boc, Cseke şi nu numai ei.
b) Probabil că pierderea „i”-ul sau „a”-ul s-a întâmplat în goana după senzaţional sau prin topire, în tragicul incendiu dela Maternitatea Giuleşti, care a provocat, finalmente, moartea a cinci bebeluşi.
• „La Iaşi, flacăra veşnică, aprinsă în cinstea eroilor, va arde doar câteva ore pe zi.” (Antena 3, 22 august 2010)
Tipic românesc, din toate punctele de vedere, dintre care alegem primele trei, care ne vin în minte la repezeală: a) la noi, ce e veşnic poate deveni imediat temporar; b) la noi, cultul eroilor este derulat cu sfinţenie, până la prima factură care ne supără; c) la noi, se inaugurează cu pompă monumente declarate eterne, fără să învăţăm din amara tradiţie care arată că, de cele mai multe ori, eternitatea ţine până la primul impas.
• „Astăzi a fost cea mai caldă zi, cu 38 de grade Celsius. Mâine, şi mai şi!” (Cosmin Prelipceanu, Realitatea TV, 13 august 2010)
Nu ne mai miră nimic. La noi, există mereu resurse nebănuite ale răului: există ceva şi mai canicular decât cel mai canicular, există cineva şi mai prost decât cel mai prost, există gafe mai mari decât cele mai mari. Trăim în mass-media tuturor posibilităţilor.
• „Când ţara arde, peştii se piaptănă.” (Mariana Cojocaru, astrolog, TVR 1, 30 iulie 2010)
Asta iese, când vrei să faci zodiacul prea jucăuş. Horoscopul nu scuză mijloacele! Avem, prin urmare, o idee clară, o nelămurire sinceră şi două întrebări logice:
a) Peştii sunt singurii pe care îi doare-n cot de incendii;
b) Peştii se piaptănă cu peria sau cu pieptenele?
c) Există perie sau pieptene pentru solzi?
d) De ce peştii nu sunt convinşi de cineva cu autoritate fie să-şi dea părul pe spate, fie să-l prindă în coadă, fie să şi-l aranjeze cu mâna, fie să se radă în cap, fie să se epileze definitiv?
• „Să vedem dacă Viglianti va poate ţine această minge în teren.” („U” Cluj-Oţelul Galaţi 2-1, GSP TV, 22 august 2010)
Poate că da, poate că nu. Nimeni nu ştiu până nu se termin faza.
• „Sunt informaţii pe care ni le dau familia.” (Antena 3, 17 august 2010)
Întrucât e clar că familia e compusă din mai multe persoane, propunem să exceptăm această bazaconie dela regula acordului necesar dintre subiect şi predicat.
• „Fumul provine dela incendiile care încă mai ard în apropierea Moscovei.” (Realitatea TV, 16 august 2010)
Formidabil! Bine că ni s-a spus că incendiile ard, pentru că noi eram pe punctul să lansăm un concurs cu mai multe variante de răspuns, despre provenienţa fumului: a) dela incendiile care nu ard; b) dela inundaţiile care udă; c) dela pleonasmele care nu sunt declarate contravenţii sau infracţiuni; d) dela prostia care nu doare, deşi ţipă pe toate posturile.
• „Eu nu prea mă pricep la discursuri. Dar pot să spun că, dacă mirii o să se-nţeleagă, va fi bine. Dacă n-o să se-nţeleagă, va ieşi un rahat. Hai poftă bună tuturor!” (naşul mare, om simplu, la o nuntă ţărănească)
• „Momente care noi le avem pe albumurile cu renaşterea şi aniversarea.” (Ovidiu Lipan Ţăndărică, Pro Cinema, 12 august 2010, redifuzare dela Pro TV din 21 noiembrie 2005)
Se pare că, în „visul toboşarului”, nu au apărut nici revelaţia cu prepoziţia „pe” a acuzativului, nici pluralul corect. Ce contează: analiştii latră, Fanfara Zece Prăjinuri şi păsările Feonixuri trece!
• „I-am cerut lui Gigi Becali nişte garanţii care ne permitea în aceşti trei ani să conducem clubul.” (Victor Piţurcă, GSP, 11 august 2010)
Mai bine îi cerea o singură garanţie, dar bună, şi se rezolva şi problema cu Steaua, şi acordul cu predicatul, nu? Nu?
• „PDL nu este un partid frecventabil. Singura persoană care determină acest fapt este atitudinea preşedintelui Traian Băsescu.” (Marius Pieleanu, Antena 3, 12 august 2010)
Din surplus de personalitate şi autoritate, Traian Băsescu reuşeşte să-şi personifice şi atitudinea, nu numai partidul. Fapt straniu, care-i încurcă exprimarea şi analistului M. Pieleanu, critic frecvent şi fervent al preşedintelui.
• „Guvernul Boc e perfect... Niciun om raţional nu poate să susţină aşa ceva.” (Adriean Videanu, Antena 3, 29 august 2010)
Câtă consecvenţă! Bun sau rău? Aşa e! Una spune dl ministru al Guvernului Boc, la începutul frazei, şi exact invers la sfârşit. Într-adevăr, un om raţional n-ar susţine aşa ceva, dar ce pedelist de frunte mai e raţional astăzi?
• „Se pune în balanţă de către foarte multă lume acele lucruri bune.” (Realitatea TV, 22 iulie 2010)
Dacă se pune cele bune, atunci să se pun şi greşeala.
• „Depăşim partea economică ca să-l citez pe domnul Becali.” (Mihai Morar, Antena 2, 29 iulie 2010)
O fi limba română cacofonică, dar să nu o facem noi şi mai cacofonică decât e, mai ales când avem soluţii în orice dicţionar.
• „Era un matineu la 10 dimineaţa la Adjud, unde eu am spus: Bună ziua, Aiud!” (Dan Bitman, Antena 2, 29 iulie 2010)
Mai multe chestiuni avem de subliniat:
a) E bine că Dănuţ (Puşu) ne-a spus că matineul Holografului a fost dimineaţa, pentru că, altfel, am fi crezut că a avut loc noaptea sau după-amiaza;
b) Dacă tot era matineu, de ce salutul nu a fost „Bună dimineaţa!”;
c) Bine că, totuşi, spectacolul nu a avut loc la Aiud, pentru că solistul ar fi putut fi reţinut pe loc şi dus direct la puşcăria din localitate, unde au fost deţinuţi atâţia oameni pentru vinovăţii mult mai mici sau inexistente. Pentru subminarea gramaticii şi uneltire împotriva limbii române, ar fi putut să primească interdicţie pe viaţă la scene, microfoane şi micile ecrane.
• „Să ia puncte în Europa, să-şi aducă şi Dinamo aportul cu ceva, să aducă ceva la masă.” (Gigi Becali, Digi Sport, 29 iulie 2010)
Din păcate, Dinamo ia puncte (aşa cum le ia) numai în campionat, iar în cupele europene le dă de pomană străinilor, aşa că îndemnul lui Gigi, ca până şi inamicul intern să aducă puncte la coeficientul fotbalului românesc, nu s-a materializat: câinii roşii au fost scoşi din Europa la primul lătrat, de către haiducii din Split. Aşa că rămâne ca alţii să-şi aducă aportul care să-l mulţumească pe Gigi Becali.
• „Să mulţumim la stiliştii noştri!” (Giulia Nahmany, „Transformarea”, TVR 1, 30 iulie 2010)
În euforia automulţumirilor şi a autosatisfacţiei, vorbitoarea a dat cu limba (română) de pământ, până a umplut-o de praf, care şi el era din pudră şi sclipici ieftin.
• „Să-ţi spun bună dimineaţa-n zori /.../ Să-ţi spun noapte bună când adormi.” (Nicoleta Nicola, cântec de Mihai Alexandru, Pro Cinema, 30 iulie 2010, redifuzare de pe Pro TV din 7 noiembrie 2005)
Cred că de-aia s-au despărţit cei doi talentaţi oameni de muzică: rutina, previzibilul şi plictiseala dărâmă căsniciile, trupurile şi trupele. Mereu trebuie ceva nou, nu se poate numai cu clişee! Cum să mai reziste o relaţie în care ea îi tot spune bună dimineaţa-n zori, iar, când omul adoarme, ea îi tooot spune noapte bună? Poate că omul – artist - vrea să se culce după amiază! Ca atare, propunem ca Nicola să se ducă la Mihai Alexandru şi să-i propună împăcarea, promiţând că îi va spune „Bună dimineaţa” numai între orele 16 şi 18, când se scoală toţi rockerii şi când nici covoarele nu e voie să se bată în spatele blocului, iar „Noapte bună” - numai după ce îl vede că s-a sculat, de preferinţă între orele 13 şi 16.
• „Cu Pest Reject, şobolanii şi insectele se vor simţi atât de groaznic, încât vor pleca din casele dumneavoastră, fără să privească înapoi!” (Teleshopping, Prima TV, 3 august 2010)
Protestăm împotriva încălcării drepturilor şobolanilor, ale insectelor şi ale telespectatorilor care se simt cu toţii lezaţi de tâmpeniile care se spun zilnic la TV! Mai întâi, că, dacă luptăm cu dăunătorii, trebuie s-o facem cavalereşte, nu să-i umilim, să-i facem să se simtă nu doar groaznic, ci „atât de groaznic”. În al doilea rând, şobolanii şi insectele ne-ar putea da în judecată pentru trimiterea în pribegie, luându-le şi dreptul de-a privi înapoi. Câtă cruzime! În al treilea rând, facem apel la cercetători, să inventeze repede o sculă sau un praf care să limpezească minţile producătorilor TV şi să nu mai lase acest soi de noi dăunători mediatici, deocamdată fără antidot, să intre liberi în casele noastre.
• „Andreea, stai liniştită, băiatul te înşală, te iubeşte... Bărbaţii toţi sunt porci. Cei de faţă se exclud, Liviu!... Eşti de 8 ani cu prietena ta? Mi se pare foarte mult. Mai poţi?... Eu n-am avut nicio relaţie mai mare de patru ani... Liviu nu vrea să arate, fiindcă are cohones, ştie el ce e în spaniolă.” (Ioana Popescu, jurnalistă, „It’s show time”, Antena 2, 23 august 2010)
Singura certitudine este că Ioana Popescu era tulbure în timpul transmisiei. Incertitudinile sunt următoarele:
a) Tulbureala provenea dela alcool sau dela alte ameţitoare?
b) Relaţiile Ioanei, limitate la doar patru ani, au legătură cu întrebarea dacă Liviu Jorge mai poate, după opt ani?
c) Relaţia mai mare se măsoară în ani sau în centimetri?
d) E de presupus că jurnalista ştie ce spune când afirmă că Liviu are cohones, cunoscându-i-se năzdrăvanei apetitul pentru documentare, dezvăluit de ea însăşi după interviul mai vechi pe care i l-a luat lui Adi Mutu, urmat de mărturisirile reporteriţei, mai mult erotice, decât ziaristice.
• „De obicei, eu n-am fost niciodată doar prieten cu cineva.” (Liviu Jorge, „It’s show time”, Antena 2, 23 august 2010)
Pus la zid de interlocutoarea sa euforizată (Ioana Popescu), actorul a făcut varză noţiuni diferite, legate de timp, şi a băgat în aceeaşi oală cuvinte şi confesiuni care nu trebuie să fiarbă împreună, mai ales în direct la TV, mai ales dacă în cauză este un gentleman, chiar dacă e considerat un latin-lăvăr de Dâmboviţa, un Richimărtin bucureştean.
Dacă doriţi să revedeţi, să recitiţi...
• „Poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri... pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine... Sunt, însă, încrezătoare în forţa generaţiei noastre şi doresc ca noi să devenim un rezervor de resurse... şi doresc ca noi să devenim un rezervor de resurse. (...) Pactul naţional pentru educaţie, un document cu o însemnătate istorică aparte, care trezea... care trasează politici în domeniul cercetării şi educaţiei. Depolitizarea acestui... depolitizarea acestui sistem sensibil... depolitizarea acestui domeniu sensibil reprezintă un nou domeniu pentru învăţământ (...) Susţin proiectele educaţionale şi doresc ca mai întâi în rezolvarea... susţin proiectele educaţionale (...) Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes.” (Elena Băsescu, Pro TV, Antena 3, Realitatea TV şi alte televiziuni, 2008-2010)
a) Mulţumim la fel. Noi îţi dorim succesuri duble, triple, nenumărate.
b) Dacă am fi auzit aceste discursuri pe un disc vechi de vinil, am fi crezut că tot sare acul şi ne învârtim în cerc. Dar suntem în plină eră digitală, aşa că nu tehnica e de vină pentru perlele scoase de dumneata, care eşti fiică a preşedintelui şi, din 2008, lider al tinerilor democraţi-liberali şi europarlamentar.
c) Obişnuită, poate, cu tatăl matale, care cică spune mereu: numai eu vorbesc, s-ar putea să fi crezut că verbul „a vorbi” are o formă unică. Dar nu este aşa.
d) Cuvântul „depolitizare” în gura unei pedeliste nu prea sună credibil.
e) În regulă! Am înţeles ideile din prima, nu trebuie să ne fie repetate. Fie să deveniţi toţi pedeleii un rezervor de resurse şi apoi să deveniţi încă un rezervor de resurse! Fie să susţii ce proiecte vrei mătăluţă, dar fă odată şi pactul personal, nu numai cel naţional, pentru propria educaţie şi pentru propria dicţie, care nu e contagioasă, ca SIDA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu