12 noiembrie 2010

Ce-i pe-acolo? Ce-i nou?


„Ce-i nou? Ce-i pe-acolo?” sunt întrebările cu care Adrian Păunescu îşi începea aproape toate telefoanele pe care ni le dădea nouă, celor care îi eram familie, casă, redacţie, Cenaclu, viaţa sa adică, în care munca şi existenţa i s-au confundat. Ştiam că, dacă legile pământului nu se vor da peste cap, va veni un moment în care ne va fi dor de aceste întrebări care ne-au ocupat viaţa până la supraplin, dar care ne-au obligat să învăţăm, de mici, pe unde s-o luăm, ca să-i putem răspunde. Ca să ne putem răspunde. Nu mă simt părăsit de responsabilitatea de-a continua să văd şi să înţeleg ce-i pe-aici, deşi, cap de linie al familiei ajungând, cine mă mai poate lua la rost? Mai ales că tatăl meu, tatăl nostru, nu mai are ochii deschişi cu care să-şi răspundă, mâna caldă cu care să scrie, vocea cu care să acopere spaţiul ţării, pe care o gelozesc, pentru că nu la familie, nu la el însuşi, nu la opera sa, ci la România s-a gândit, când mi-a dictat, pe patul de spital, ultimele cuvinte ale ultimei sale poezii: „... Şi ţării mele, minima dreptate!”.

Ce să fie pe-aici, tată? În primul rând că mă apucă frigul când mă gândesc că „pe-acolo” nu-ţi mai poate fi „pe-aici”. În al doilea rând sunt toate celelalte. S-au întâmplat multe, care pot încăpea într-o viaţă, de când am vorbit ultima oară, în primele minute ale lui 3 noiembrie 2010, atunci când, ieşind eu de la radio şi văzând că nu mă suni, ca întodeauna, ca să mă întrebi „Treci pe-aici?”, te-am sunat eu la spital: 021-5992300, „Spitalul de Urgenţă Floreasca? La Cardiolgie, vă rog, CCV 107”. A răspuns Carmen, agitată, am întrebat-o dacă dormi, mi-a spus că nu, apoi ai luat receptorul. Nu am vorbit mult. Pentru prima dată, în miile noastre de convorbiri, nu ai fost nici puternic, nici slăbit, nici fericit, nici nervos, ci ai avut în glas o detaşare de entuziasmul cu care acopereai orice dialog. Apatia pe care ţi-am auzit-o în glas, sentimentul că nu mai simţi niciun orizont m-au făcut să mă aşez mai bine în scaunul maşinii, parcate în faţa intrării principale dela Radio România. Ţi-am spus că oamenii ţi-au scris mesaje că te iubesc şi te vor sănătos, că am difuzat cântece care-ţi plac şi poezia „Dela un cardiac, cordial”, pe care mi-o dictaseşi şi o înregistraserăm pe 31 octombrie 2010, punându-ţi reportofonul pe pernă. Ai încercat să te bucuri şi să nu mă jigneşti dacă mi-ai fi arătat că suferinţa îţi e prea mare ca să te mai facă fericit asemenea veşti. Mi-ai mulţumit, eu ţi-am mulţumit, apoi, vrând, poate, să-mi spui „Doamne-ajută!”, cred că ai spus fără voie „Doamne fereşte!” Şi uite că şi aici ai avut dreptate. Peste patru ore, inima ţi s-a oprit pentru prima dată. Doctorul Şerban Brădişteanu şi echipa sa au reuşit să ţi-o repornească, pentru 20 de minute, abia pe la 8 dimineaţa şi, de la 10 dimineaţa încolo, pentru încă alte perioade, până pe 5 noiembrie 2010 la ora 7 dimineaţa, când am înţeles cu toţii că s-a oprit de tot. Poate că ştii toate astea, dar îmi fac datoria să ţi le mai spun o dată. N-o s-o iau cronologic, nicidecum logic, în răspunsul meu, de-aici încolo, pentru că, pe-aici, nimic nu e logic, după cum ştii. Dacă normalitatea ar fi fost starea de fond a lumii în care te-ai aflat, timp de 67 de ani şi câteva luni, poate că nu te-ai mai fi apucat de reparat pământul.

Ce-i pe-aici? Ai avut dreptate când ai spus, de atâtea ori, că-i şi vezi pe unii, trăgând ca hienele din Adrian Păunescu. Au făcut-o şi cât ai fost în viaţă, o fac şi-acum, dând o dovadă cumplită de caracter. Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria şi, în final, firesc, şacalismul neabătut sau jelania tardivă. Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor şi nu ţi-au dat semnul preţuirii lor, cât ai fost viu. În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut.

În rest, pe-aici e cum ştii: Craiova noastră iar a fost înfrântă de Dinamo, în Cupă, în acel meci pe care stabiliseşi cu Ana să-l vezi pe viu, de la geamul rezervei, care dă spre gazonul din Şoseaua Ştefan cel Mare. Politica merge mai departe: cunoşti prea bine bătălia dintre găştile care stau la rând să se arunce în mlaştină, de unde să scoată prăzile pentru cât mai multe mandate de minciună şi hoţie. Doar vremea a fost mai omenoasă, întorcând termometrele, în plin noiembrie, la 27 de grade, la starea de la ultimul 20 iulie.

Când ţi-am atins ultima oară şi ultimul fruntea şi mâna, înainte să închidem sicriul, starea de lacrimi şi de disperare mi s-a transofrmat în stare de veghe. Tocmai pentru că nu te-am mai auzit spunându-mi ceva, în acel 7 noiembrie 2010 cumplit şi fabulos, trăit în Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, la Figura 9, mă simt, de atunci încoace, dator să ascult ordinul, rugămintea, îndemnul: „Ocupă-te! La muncă!”

Andrei Păunescu

132 de comentarii:

T. spunea...

Ce frumos ai scris!!
Mi s`a facut pielea ca de gaina!
Sunt sigura ca acolo unde e, e mandru peste masura de tine!!
fii tare si ai grija de sacalii aia!!
Noi, Romania care l`a iubit pe Paunescu suntem alaturi de tine!
restu.. Dumnezeu cu mila!

vera s spunea...

As vrea ca Poetul sa nu stie de mizeriile de pe aici! As vrea sa afle doar cit de mult a insemnat pentru o mare parte din poporul asta si cit va mai insemna , cred ca din ce in ce mai mult, cu conditia ca tu, altii, cit mai multi sa-l facem nemuritor! Sintem alaturi de tine noi toti din "generatia in blugi " contemporana marelui Poet

elena marin-alexe spunea...

Eram sigura, ca memoria vie a POETULUI te va incarca de maxima putere si desi inima iti va plange in interior, vei avea harul de a duce gandurile si dragostea tatalui tau mai departe..
Ai mare dreptate cand spui despre hiene.Te rog sa ramai CONSECVENT NUMELUI CE-L PORTI SI FII SIGUR ca milioanele de iubitori ai POETULUI vor coplesi de departe hienele, care nu fac decat ce stiu: latra.
Pentru noi aceste milioane de iubitori a tot ce a insemnat Paunescu, un lucru este clar si anume: Vom lupta sa-i pastram memoria vie si curata.
Salutari sincere si binecuvantari de la Vrancea. Elena.

Catalina spunea...

Indragostita, ieremediabil, inca din copilarie, de poezia celui ce a fost, este si va ramine Paunescu...indragostita si de tine la vreme de cenaclu, ai toata aprecierea mea, si sprijinul moral, pentru ceea ce ai devenit si pentru puterea de a duce mai departe ce a inceput tatal tau. Si ma plec cu consideratie.

Anonim spunea...

Foarte frumos articolul.Eu nu stiu sa ma exprim frumos(ma pricep la cifre), dar sufletul meu este mai gol de la plecarea Maestrului dintre noi.Sa continui munca si poezia tatalui tau.Salutari si Dumnezeu sa-l odihneasca pe marele Adrian Paunescu.

vali spunea...

Orice as spune ar fi poate mult prea tarziu . Insa sunt multumita ca am trait cu voi, familia Paunescu mult prea multe momente frumose. Si nu spun asta doar ca sa par nu stiu cum, dovezile le pot gasi toti pe www.dedes.ro ...

ligia spunea...

Imi pare rau pentru tot ce se intampla...multa putere iti doresc.
Orice s-ar intampla, poeziile lui sunt nemuritoare; fetita mea are 8 ani si se emotioneaza cand le citim.Mi-a spus ca tatal tau seamana cu MOS CRACIUN CEL BUN...

cameliaonciu spunea...

Sa traiesti, Andrei, pentru acest "Vestea bună e că ştiu ce am de făcut"! Mi-a venit inima la loc.

Anonim spunea...

Esti un pitic crescut la umbra unui alt pitic. Toata explozia asta de popularitate a familiei voastre o sa se stinga pe cat de furtunos a reerupt acum.
Ai grija cu banii, cauta-ti o slujba pentru ca s-a terminat cu afluenta financiara, imi pari un incapabil si o sa faceti foame in curand.

Anonim spunea...

„Să trăiţi, Măria Voastră“ – Scrisoare a lui Adrian Păunescu către Nicolae Ceauşescu
Atitudini
Păunescu devenise foarte mare, mai mare chiar decât zeul pe care îl proslăvea (Ceauşescu) pentru că el (Păunescu) era “zeul pogorât pe pământ”.
Să trăiţi, Măria Voastră!
Adrian Păunescu,
noaptea de 7 spre 8 februarie 1986

Bufnita spunea...

Tu esti norocos, Andrei. Ai un tata iesit din comun si asta nu ti-o poate lua nimeni. Multora ne pare rau dupa el dar e, probabil, o furnica pe linga Everest, comparat cu ce traiesti tu. Diferenta intre tine si altii care-si pierd tatal e ca al tau ramine, oricit s-ar incrincena raii sa-l faca sa dispara. Nu ma intereseaza deloc ce fel de politica facea si citi copii din flori avea sau n-avea, il simt parte din mine pentru ca era talentat si coplesitor, si avea atita farmec incit lua privitorul pe sus. Iti doresc sa-ti traiasca, oricit de absurd ar suna, desi cred ca e inutila urarea, o s-o faca oricum. Cit despre tine, intotdeauna mi s-a parut ca traiesti frumos si compensezi fenomenul care ti-a dat viata printr-o discretie si modestie care te fac cel mai reusit fiu pe care si l-ar fi putut dori. Ma gindesc la tine zilele astea si stiu ca o sa faci lucruri bune. Asa esti tu, cred.

Anonim spunea...

Andei, asteptam cu interes ceva vesti, ganduri de la tine ...simteam ca vor aparea curand. Emotionant articol si te felicit pentru asta. Sunt sigura ca vor mai veni si altele, cel putin la fel de frumoase ca acestea.
Sunt convinsa ca noua ta pozitie, aceea de cap de familie, iti va da puterea de a-i ocroti pe toti cei pe care el i-a iubit si octotit.
Dumnezeu sa te ajute! AM incredere in tine, Andrei!

Marijan Baz spunea...

Multa paucis pentru tatal tau:

ferestre fara casa
si casa fara usi
in care bate vantul
cum bate in noiembre
pustie mi-e speranta,
un jalnic pescarus
pe care-l bate vantul
spre decembre

Fiindca eu sunt nascuta in noiembrie, bunicul meu (care fizic semana f. mult cu...) tot in noiembrie a murit, eu urasc si iubesc totodata aceasta luna, iubesc poezia, nu am impartasit niciodata retetele tatalui tau, dar i-am apreciat necontenit caracterul. Si talentul. Si consecventa, lipsa de ipocrizie, rara avis in zilele noastre.

Si acum, multumim telespectatorilor pentru ca ne-au urmarit la asa o ora tarzie.

pyllo spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca pe marele Adrian Paunescu! Andrei, Ana Maria, Ioana , multa putere!

Anka's World spunea...

Eu nici măcar nu mă așteptam să am reacția pe care am avut-o și care s-a declanșat abia vineri seara, când mi-am luat bicicleta și m-am dus în Dionisie Lupu, apoi la Casa Scriitorilor. Sau a fost sambata? Am stat cam o ora inauntru, dar nu am avut puterea sa trec pe la capatul sicriului. Duminica am fost si eu, tot cu bicicleta, prin multimea de pe Boteanu si apoi de la cimitir. Nu mi-am imaginat niciodata ca imi va crea un astfel de gol in stomac si imi va rascoli atat de pregnant emotia serilor de joi, cand, eleva fiind, stateam cu urechea lipita de radio sa ascult cele doua ore de Cenaclu. Decesul mamei mele m-a bulversat in asa masura, incat am pierdut echilibrul alimentar pentru vreo 3 ani. Acum m-am regasit pentru prima oara in situatia de a vrea sa fiu martor la ultimul drum al cuiva si cu siguranta a fost pentru ultima oara cand m-am simtit atat de implicata intr-un astfel de eveniment. Reactii pe care nu le pot defini si nu le pot povesti. Va lipsi prezenta lui, va lipsi vocea lui. Nimic din ceea ce a facut nu poate fi redat, in lipsa lui.
Am lipsit din tara primii ani după 1989 si nu am urmarit destinul familiei Paunescu. Stiu doar ca am stat la o coada imensa, parca in 1981, sa iau cu autograf, ”De la Bârca la Viena”, cu coperta aceea neagra ..... Apoi nu am mai citit poezia lui, pentru ca ma durea prea tare. Sunt prea multi aceia care nu au inteles ca zilele acestea s-a rascolit intreaga emotie a anilor de atunci ... atunci si acolo, pe unde a trecut vocea lui, magnetismul si mesajele transmise prin poezie si muzica.

CIXQ spunea...

Pentru anonimul inteligent, care azi la ora 14:19, in loc sa traga apa la veceu dupa productia proprie, s-a pus pe dat verdicte pe blogul lui Andrei, ii spunem astel:
HAIDETI SICTIR!
Stay Tuned ca sa vezi ce va urma...
Si pana atunci masoara-te pe dumneata si vei avea un soc!

Unknown spunea...

Andrei, sa va ajute Dumnezeu sa mergeti mai departe, cu fruntea sus, asa cum a plecat si tatal vostru de aici, de pe pamant...
nu stiu daca sunt cuvintele lui Adrian Paunescu, dar le-am auzit in gand si ti le scriu acum :
"De aici, din mormantul meu,
Eu va aud cum va certati
si-mi este greu..."
Traiasca Romania!

CIXQ spunea...

Andrei, asteptam emisiunea de marti. Ne pare foarte rau pentru tot ce s-a intamplat.

prieteni

Unknown spunea...

Andrei trebuie sa fii tare ,sa duci numele acestui mare om mai departe si munca .imi pare rau pt.tot ce s-a intimplat.FAIN ARTICOL,MAI MULT NU MAI POT SA SPUN ,RESTUL E TACERE.AI GRIJA DE TINE SI DE FAMILIA TA ,TREBUIE SA FII PUTERNIC.

Anonim spunea...

si totusi sa nu uitam ca tatal tau, a fost un comunist mare. A fost un lingau, care a distrus multe vieti de amarati. Si ultima isprava a fost cand si-a folosit "limbile" sa o scape pe mama ta de la puscarie, care la randul ei a mai distrus o familie.

Ptr toate astea vei plati tu, si copii tai.

didiforever spunea...

Andrei, multa putere va doresc, tie si familiei tale de acum incolo. Tatal meu s-a dus dintre noi acum 5 ani,am varsta ta si stiu ce trist e sa-ti pierzi un parinte...la orice varsta e greu.Nu lua in seama ce spun rauvoitorii si mergi inainte. Dumnezeu sa iti ajute!
@Celor care scriu "de rau"- abtineti-va, oameni buni, nimeni nu va pune pusca la tampla sa va placa Adrian Paunescu, dar, macar acum, nu injurati. Daca tot nu puteti, creati-va propriul blog , umpleti-l cu injuraturi,dar nu mai injurati aici. Din respect macar, va rog!

Anonim spunea...

felicitarile mele pentru modul ireprosabil si elegant in care v-ati condus tatal pe ultimul drum, aveti toata aprecierea mea si a familiei mele. tatal tau a fost o legenda vie si asta nu o poate sterge nimeni din istorie!
du-ti misiunea pana la capat cu demnitate si lasa lumea sa vorbeasca...

Anonim spunea...

Esti la fel ca ADRIAN PAUNESCU.Un om extraordinar!

Gabriela Marieta Secu spunea...

Poti face cumva ca mesajele murdare sa dispara de pe pagia asta, mai ales acelea unde niste nici nu stiu cum sa/i numesc, fara mama, fara tata, fara pic de Dumnezeu scriu mascarii.. ce curaj ei nu vad ca sunt niste inexistente...

Mă uit la tine Andrei, mă uit la voi toţi care faceţi parte din Iubirea lui Adrian Paunescu şi nici măcar nu-mi pot imagina cum puteţi face faţă dublei dureri una datorata Imensei Absenţe, alata datorată aşa cum simţi, hienelor şacalilor si chiar impostorilor, celor care vor acum să facă nu ştiu ce gesturi reparative de parcă i-ar fi ţinut în loc povara nerecunoştinţei atunci când gestul lor ar fi însemnat poate încă o zi de sănătate pentru tatăl dumitale. A trecut o săptămână de când parcă Adrian Păunescu şi-a vindecat insomnia, mă uit pe cer caut o cărare, un răspuns la necreştinismul altora şi parcă mă ard literele, cuvintele şi nu-ţi pot spune decât să fii Cu-MINTE nu cuminte, aşa cum de altfel te ştiu... Şi uite, mă îmtreb când creştinii se poartă necreştineşte e bine oare să întoarcem şi celălalt obraz pentru palmele şi scuipaţii lor, şi-mi vine să mă port ca şi cum Dumnezeu n-ar exsta, îmi vine să-i înjur să vorbesc urât, dar tac, dacă Dumnezeu există totuşi, n-ar însemna că eu în faţa mea aş fi mai nemernică ca toţi nemernicii?!
Mă uit pe cer, caut cărare să ajung la AP, la Dumnezeu pentru a nu mai sta în faţa marelui De Ce? - fără răspuns... şi ne doare, şi iar spun oricât ne-ar durea pe noi cei care l-am preţuit şi iubit pe tatăl dumitale ştim căt de mare este durerea ta, a copiilor tăi, a Anei Maria, a Ioanei a soţiei Carmen şi chiar a mamei tale... cu gănduri bune vă suntem alături.

miha spunea...

Numai tu stii ce o fi in sufletul tau. Desigur, suferim cu totii, cumva, si credem de fiecare data ca suferinta noastra este cea mai mare si adevarata dintre toate. Iar aceeia care spun ca te inteleg cred ca traiesc o iluzie. Suferinta este individuala si unica, nu se poate generaliza. Si cred ca poate fi transformata in determinare si motivatie. Poate fi si un extraordinar imbold al creativitatii. Uneori. Foloseste-te de toate mijloacele posibile sa duci mai departe. Ar fi pacat. Iar cei care identifica scopul cu mijloacele, sunt oameni care nu au priceput nimic. Ignora muntele pentru a admira o pietricica.

miha spunea...

Si mai trebuie sa o spun si pe asta ca ma apuca revolta. Cati artisti (pictori) au trait si murit in mizerie si foame, fiind exclusi si criticati, cate lucrari au fost distruse sau arse? Ei bine acum se vad cu sute de mii de euro in licitatii, si se macelaresc privilegiatii sa puna mana pe o lucrare semnata de ei. Valoarea ramane valoare si asta nu se poate schimba cu nimic. Restul sunt vorbe.

miha spunea...

Mentiune: ma refer strict la modul "intarziatului" de a privi lucrurile.

Fabiola spunea...

In drumul meu spre casa, m-am asezat pe o banca in parcul de linga Biblioteca Centrala Universitara. Imi place aici, ofera o priveliste deosebita in Iasul nostru. Am citit si recitit cu lacrimi in ochi scrisoarea ta Andrei. Sunt si eu o particica din infinitul care il iubeste pe marele si unicul poet Adrian Paunescu.
Sa gasiti puterea de a merge mai departe si sa faceti totul asa cum si-ar fi dorit EL!

Anonim spunea...

Andrei, nu stiu multe despre cenaclul flacara...eram prea mica atunci dar am crescut cu o mama care il admira, il iubea si ii stia versurile....ascultam nopti intregi cenaclul 'si totusi iubirea' din patul meu in timp ce mama il dadea la maxim...de multe ori nu ma puteam abtine sa nu ies din pat si sa ma duc in sufragerie sa ascult versurile tatalui tau....l-am admirat ca poet si ca om...nu stiu cum a fost in lumea politica, nici nu ma intereseaza. a fost un om sensibil, foarte talentat si unele versuri si poezii m-au ajutat pe mine sa trec peste momente grele....condoleante si succes in lupta cu 'hienele'

Antonia, 27 ani

Anonim spunea...

Andrei, să nu pleci urechea la toți cretinii care, din cea mai josnică invidie, îl înjură pe Adrian Păunescu.
Noi, cei care l-am iubit și-l vom iubi mereu pe marele poet, suntem alături de tine și de familia ta.
PS. poate ar fi bine să moderezi comentariile. Cei care înjură n-au decât să o facă în altă parte...

Emil Paduretu spunea...

Foate frumos Andrei! Felicitari ca mai poti scrie in astfel de clipe. Dumnezeu sa te ajute si sa dea odihna Celui care nu a cunoscut odihna pe pamint! Cit de saraci si tristi am ramas! Raminem cu amintirea si bucuria de a fi fost contemporani cu Marele Poet, ca l-am privit si ascultat.

Filip spunea...

La capitolul literatura, Romania a ramas in bezna..."ultimul care a plecat a stins lumina".Mai avem cateva "lumini" in diferite domenii care ne-au luminat,ne lumineaza si spre ca o sa o mai faca inca cativa ani.Din nefericire maestru ne-a parasit,din fericire nu a plecat fara sa te lase pe tine ,Andrei.Dumnezeu sa il odihneasca pe Maestru ,iar tu ,Andrei,multa sanatate,putere de munca si izbanda in lupta cu "hienele" ce vor sa umbreasca marea iubire a tatalui tau,Romania.

NANA spunea...

FRUMOS.FOARTE FRUMOS AI SCRIS..TOTI PIERDEM CEVA DRAG IN VIATA .ADRIAN PAUNESCU A FOST UN TITAN, CU BUNE SI CU RELE ,IUBIT ,URIT ,DAR PT .TINE E MAI MULT, ESTE TATA .VOR FII ZILE GRELE ,FOARTE GRELE,DAR DACA TU VEI PASTRA LEGATURA CU TATA ASA CUM AI INCEPUT ,SIGUR VEI TRECE MAI USOR.CU DRAG TE MAI ASTEPTAM.

ioan n spunea...

emotionant mesaj ! va doresc sa aveti puterea si dumneavoastra si restul familiei de a trece peste aceste momente grele, care, inevitabil, vin in viata oricui. lasati detractorii in pace, sa stea in neputinta si ipocrizia lor si vedeti-va linistiti de problemele dumneavoastra, ale familiei. cei care l-au iubit pe adrian paunescu cand era in viata, il vor iubi in continuare si dincolo de moarte. are un loc sigur in amintirea noastra , pe veci, si va ramiane in panteonul literaturii romane , indiferent de parerea celor ce nu l-au iubit si pretuit din invidie sau ura, sau mai stiu ce alte motive.fiti mandrii ca ati avut un astfel de tata si ducetii stindardul cu aceasi demnitate si cu fruntea sus, asa cum ne-a obisnuit ADRIAN PAUNESCU.

ioan n spunea...

emotionant mesaj ! va doresc sa aveti puterea si dumneavoastra si restul familiei de a trece peste aceste momente grele, care, inevitabil, vin in viata oricui. lasati detractorii in pace, sa stea in neputinta si ipocrizia lor si vedeti-va linistiti de problemele dumneavoastra, ale familiei. cei care l-au iubit pe adrian paunescu cand era in viata, il vor iubi in continuare si dincolo de moarte. are un loc sigur in amintirea noastra , pe veci, si va ramiane in panteonul literaturii romane , indiferent de parerea celor ce nu l-au iubit si pretuit din invidie sau ura, sau mai stiu ce alte motive.fiti mandrii ca ati avut un astfel de tata si ducetii stindardul cu aceasi demnitate si cu fruntea sus, asa cum ne-a obisnuit ADRIAN PAUNESCU.

Un fan a lui Paunescu spunea...

Anonim imbecil si imbibat de ura, ai grija mai bine de pacatele familiei tale de insecte! Nu veni tu sa faci pe justitiarul aici, de dupa confortul anonimatului, lasule! Si mai documenteza-te, Carmen nu e mama lui Andrei!
Si daca tot duci grija celor care trebuie sa plateasca pentru pacatele lor, n-avea grija, cu totii vor plati, inclusiv tu pentru modul in care gandesti si actionezi!
Ar trebui sa-ti pice mana aia cu care scrii atat de urat despre un om care a murit de doar cateva zile. Sa-ti fie rusine!

CRISTINA spunea...

FELICITARI, ANDREI...ptr. maturitatea in gandire, ptr. acest articol care exprima exact starea ta sufleteasca !..Nu pot decat sa ma bucur ca ai reusit "sa depasesti" acest moment foarte trist..sa accepti realitatea asa cum este, cu rele si bune...si sa te apuci de "lucru" !...Stii de ce ma bucur?..Ca m-am rugat la D-zeu sa iti dea putere de a merge inainte, pe drumul tau, de a lasa omenirii o parte din "amprenta" sufletului tau...
ROMANIA TE IUBESTE SI ARE NEVOIE DE TINE, de "fereastra" inspiratiei tale, de clipa de lumina care se transforma in soare...ROMANIA ARE NEVOIE DE TINE, DE TOT CEEA CE TU REPREZINTI..de VALORILE pe care tu le insufli...
In "peisajul" mass-mediei romanesti este nevoie de o emisiune moderata si realizata de tine, ESTI O VALOARE... avem multe de invatat de la tine...de la NOBLETEA SUFLETULUI TAU...
Cu stima si respect,
CRISTINA ION.

Laura spunea...

Andrei,ma bucur ca stii ce ai de facut.Inca nu-mi vine sa cred ca Maestrul nu mai este...Putere,curaj,Andrei,tie si familiei tale.

Anonim spunea...

Felicitari Andrei, ca dincolo de durerea pe care o ai in suflet pricinuita de pierderea tatalui tau, ai gasit timp sa scrii, sa ne informezi pe noi, admiratori ai tai si ai tatalui tau despre ultimele sale zile, despre gandurile tale, despre relatia voastra.
Iti doresc multa tarie de caracter si putere de a lupta cu hienele care va pandesc familia la colt. Stiu ca tu vei lua cele mai bune decizii, vei gandi asa cum si-ar fi dorit D-l Paunescu sa o faci. Avem incredere in tine. Capul sus si daca imi permiti: "LA MUNCA!"
Catalina22

elena marin-alexe spunea...

Anonimilor
Sunteti prea mici si EL ESTE PREA MARE, asa ca mizeriile sufletului vostru nu pot ajunge pana la El.El exista in constiinta neamului romanesc, voi nu existati nici ca persoane,,infime ce sunteti,
Anonim - nimeni. nimeni in drum...
Zerouri barate ce sunteti, glorie neputintei voastre!

Anonim spunea...

sa fii mandru ca tatal tau a fost un om valoros...dupa tismaneanu n-o sa planga nimeni, la fel si dupa cornea...porti o mare mostenire si trebuie sa-i faci cinste in continuare tatalui tau...nu te necaji, sunt infinit mai multi oameni care l-au iubit...nici nu merita sa-i bagi in seama, le acorzi astfel o prea mare importanta...ei sunt nimeni...

Simona Lascu spunea...

Andrei, esti atat de tare...necazurile ne fac asa..tatal tau e acum cu Tatiana Stepa, va avea grija de ea asa cum a incercat si aici...nu cred ca ne vor lipsi poeziile lui, pentru ca nu ne ajunge o viata sa le citim pe toate...doar vocea nu o vom mai auzi..dar va fi vocea ta..Fii tare!

Anonim spunea...

Felicitari din inima pentru articolul acesta atat de sincer si de profund!

Am gasit astazi melodia asta in memoriam Adrian Paunescu pe Youtube si m-a impresionat pana la lacrimi...

http://www.youtube.com/watch?v=08wYJYAMb_I

Adrian Paunescu ramane langa noi, prin tot ce a facut pentru tara asta care i-a fost atat de draga si care nu l-a respectat indeajuns.

Am crescut cu Cenaclul Flacara.
Cu drag, Adina E.

apiuliana spunea...

Felicitari pentru articol Andrei! Dumnezeu sa te intareasca si sa te binecuvanteze!

Anonim spunea...

Foarte frumos ai scris .Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe marele Adrin Paunescu, iar tie Andrei multa putere. Celor care vor sa ,,murdareasca,, numele poetului le sugerez sa stea in banca lor pentru ca sunt multi mai multi cei care il iubesc decat ei .

Marele Paunescu va trai vesnic in memoria romanilor!

Anonim spunea...

Andrei,nu te am cunoscut, nici macar nu am stiut ca existi pana la data de 5 noiebrie2010.Chiar scrii frumos, poate ca acolo undeva Dumnezeu ti a dat si tie ceva din acel BORCANEL ,asa mi place mie sa spun de CEVA , acel talent de a scrie ... mereu spun ca Dumnezeu da la fiecare un borcanel de CEVA.Trebuie sa fii mandru , mandru de cine a fost tatal tau. UN FENOMEN -eu asa gandesc.Suntem de aproape aceeasi varsta ..am plans eu si sotul meu in 5 noiembrie . M am mirat de sotul meu , stii el este un roman foarte din topor, foarte pamantean DACA pot spune asa, cu picioarele pe pamant. Sambata seara a fost la priveghi , a plans si la inmormantare. asta inseamna mult , inseamna ca a pierdut pe cineva care i era drag .Adrian Paunescu a fost un om care a miscat munti, a miscat suflete. Fii puternic asa cum a fost tatal tau , nebun in sensul cel mai bun cu putinta si neinfricat!ps chiar daca te mai plictisesc vreau sa ti povestesc ceva : seara de 6 nov , sotul meu impreuna cu fratele lui cautau flori la 11 noaptea, la Tineretului era o florarie deshisa .Florarul : unde mergeti de vreti flori cu numar cu sot ? la ala ...? Doamne cata lume s-a dus acolo !. daca un biet florar care nici macar nu auzise de ADRIAN PAUNESCU s-a minunat de cata lume se duce la priveghi la 11 noaptea... asta inseamna mult.. inseamna ca a fost un om minunat !un om care dupa cum spuneam a miscat munti, a fost un fenomen ! Toate cele bune!

Viorel Dodan spunea...

La moartea poetului

Sunt clipe grele pentru-această ţară
Şi-i tot mai tristă viaţa-n ea,
Trăim o repetabilă povară
De care nu scăpăm oricât am vrea.

Ne pleacă geniile-n ceruri
Sătui de-atâta ignoranţă
Rămânem doar cu aspre geruri
Şi trupuri goale, fără importanţă.

Ne mor valorile în valuri
Aşa cum fac de-o vreme-ncoace
Se duc spre neştiute maluri
Şi nu ne pasă că nu se vor întoarce.

Ne-ai spus poete, de atâtea ori
Că idealul este spirit, ridicare,
Dar ai ales acum grăbit să mori
Lăsându-ne pe chipuri doar mirare

Acum, cu toţii te iubim
Aşa cum noi românii ştim să facem,
Căci numai după moarte preţuim
Un geniu, în rest, doar ne prefacem.

Şi cărţile ţi-or cumpăra ca orbii
La kilogram, precum la piaţă
Şi cei ce te-au urât şi snobii,
Doar fiindcă nu mai eşti în viaţă.

Iubit, hulit deopotrivă
Ai vrut să fii martirul luminat.
În ţara sufletelor în derivă,
Să ne iubim pe tunuri tu ne-ai învăţat.

Că ode i-ai cântat tiranului,
Te-acuză unii azi, şi dau cu pietre…
Dar nimeni nu-i profet în ţara lui
Şi nici etern, o ştii deja demult poete.

Ne-am adunat odată-n jurul tău,
Ca să ne-nveţi ce-nseamnă libertatea,
Când totu-n jurul nostru era hău
Tu ne-ndrumai, sfidând eternitatea

Spuneai atunci că sărăcia ne omoară,
Şi că de-atâta marş ne doare splina,
Şi cine iese ultimul din ţară
Este rugat să stingă şi lumina.

Şi ascultându-te noi nu credeam
Prostia-i vechiul nostru atribut
De-abia acum vedem ce nu vedeam
Şi cât de proşti am fost că n-am crezut.

Şi totuşi există iubire !
Făceam atunci , în blugi, un legământ
Acum, bătrâni, bolnavi de amăgire
Ne ducem cu iubirea în mormânt.

Urăsc! N-am curaj! Mă tem!
Acestea-s cele ce mă-ncearcă.
În faţa morţii, totuna noi suntem,
Iar viaţa mult prea scurtă-i, parcă.

Viaţa noastră unde e?
Viaţa noastră, ce-am făcut cu ea?
Sunt întrebări fireşti acum, nu cântece
Dar să răspundă însă, cine va putea ?

Rămânem astfel singuri, fără rost,
Confuzi şi fără de repere
Căci niciodată nu vom mai fi ce-am fost
Pe când trăiam cu Flacăra-n viscere .

Vom plânge fals acum, ca şi-altă dată,
Vorbind de Tine ca de-un leitmotiv,
C-aşa ni-i obiceiul, datina lăsată
Să te putem uita apoi definitiv

Mă iartă tu, poete, că-ndrăznesc
Eu, anonimul cel fără de minte
Să cred că astfel mă învrednicesc
Să mă măsor cu tine în cuvinte…

Ne iartă tu, pe toţi poete, c-am greşit.
Aşa cum ne-au iertat Stănescu şi Sorescu.
Acum un loc etern noi ţi-am găsit
Aproape de eternul Eminescu…..

Prea multe vorbe vor mai fi de spus
Pe tine căutându-te-n zadar
Mai bine-ar fi să le trimitem Sus
Că poate-acolo vor găsi tipar…



Viorel Dodan
07.11.2010
viododan@yahoo.com

Viorel Dodan spunea...

La moartea poetului(1)

Sunt clipe grele pentru-această ţară
Şi-i tot mai tristă viaţa-n ea,
Trăim o repetabilă povară
De care nu scăpăm oricât am vrea.

Ne pleacă geniile-n ceruri
Sătui de-atâta ignoranţă
Rămânem doar cu aspre geruri
Şi trupuri goale, fără importanţă.

Ne mor valorile în valuri
Aşa cum fac de-o vreme-ncoace
Se duc spre neştiute maluri
Şi nu ne pasă că nu se vor întoarce.

Ne-ai spus poete, de atâtea ori
Că idealul este spirit, ridicare,
Dar ai ales acum grăbit să mori
Lăsându-ne pe chipuri doar mirare

Acum, cu toţii te iubim
Aşa cum noi românii ştim să facem,
Căci numai după moarte preţuim
Un geniu, în rest, doar ne prefacem.

Şi cărţile ţi-or cumpăra ca orbii
La kilogram, precum la piaţă
Şi cei ce te-au urât şi snobii,
Doar fiindcă nu mai eşti în viaţă.



Viorel Dodan
07.11.2010
viododan@yahoo.com

Viorel Dodan spunea...

La moartea poetului(2)

Iubit, hulit deopotrivă
Ai vrut să fii martirul luminat.
În ţara sufletelor în derivă,
Să ne iubim pe tunuri tu ne-ai învăţat.

Că ode i-ai cântat tiranului,
Te-acuză unii azi, şi dau cu pietre…
Dar nimeni nu-i profet în ţara lui
Şi nici etern, o ştii deja demult poete.

Ne-am adunat odată-n jurul tău,
Ca să ne-nveţi ce-nseamnă libertatea,
Când totu-n jurul nostru era hău
Tu ne-ndrumai, sfidând eternitatea

Spuneai atunci că sărăcia ne omoară,
Şi că de-atâta marş ne doare splina,
Şi cine iese ultimul din ţară
Este rugat să stingă şi lumina.

Şi ascultându-te noi nu credeam
Prostia-i vechiul nostru atribut
De-abia acum vedem ce nu vedeam
Şi cât de proşti am fost că n-am crezut.

Şi totuşi există iubire !
Făceam atunci , în blugi, un legământ
Acum, bătrâni, bolnavi de amăgire
Ne ducem cu iubirea în mormânt.

Urăsc! N-am curaj! Mă tem!
Acestea-s cele ce mă-ncearcă.
În faţa morţii, totuna noi suntem,
Iar viaţa mult prea scurtă-i, parcă.

Viaţa noastră unde e?
Viaţa noastră, ce-am făcut cu ea?
Sunt întrebări fireşti acum, nu cântece
Dar să răspundă însă, cine va putea ?

Rămânem astfel singuri, fără rost,
Confuzi şi fără de repere
Căci niciodată nu vom mai fi ce-am fost
Pe când trăiam cu Flacăra-n viscere .

Vom plânge fals acum, ca şi-altă dată,
Vorbind de Tine ca de-un leitmotiv,
C-aşa ni-i obiceiul, datina lăsată
Să te putem uita apoi definitiv

Mă iartă tu, poete, că-ndrăznesc
Eu, anonimul cel fără de minte
Să cred că astfel mă învrednicesc
Să mă măsor cu tine în cuvinte…

Ne iartă tu, pe toţi poete, c-am greşit.
Aşa cum ne-au iertat Stănescu şi Sorescu.
Acum un loc etern noi ţi-am găsit
Aproape de eternul Eminescu…..

Prea multe vorbe vor mai fi de spus
Pe tine căutându-te-n zadar
Mai bine-ar fi să le trimitem Sus
Că poate-acolo vor găsi tipar…



Viorel Dodan
07.11.2010
viododan@yahoo.com

Viorel Dodan spunea...

Scz. ca am ocupat atat spatiu cu aceeasi poezie. Imi spunea ca textul e prea mare pt a fi postat asa ca l-am despartit in doua ....Abia apoi am vazut ca l-a ,,inghitit" intreg.


Regrete eterne pentru marele poet!
Viorel Dodan
07.11.2010
viododan@yahoo.com

Simona spunea...

incredibil cate putere si cata stapanire de sine!

cred ca asta e solutia pentru ca suferinta sa fie mai mica: inchipuie-ti ca tatal tau e undeva ... aici... nu prea departe!

Gabriel spunea...

Dupa cum se vede, noi cei care-ti iubim familia suntem mult mai multi decat cei care incearca sa muste din voi! Atat le trebuie sa se puna cu voi(noi) ca ii facem bucati!!!

Anonim spunea...

Andrei, importanta este VESTEA BUNA ! Daca stii ce ai de facut, nimeni si nimic nu poate interveni...Eu am incredere ca vei reusi. Emotionant articol ! Iti doresc sa ai puterea sa invingi greutatile care vor veni. Si eu l-am pierdut pe tatal meu acum aproape patru ani si stiu cum te simti...Cel mai greu e cand iti este foarte dor....Tie si familiei tale iti dorec multa sanatate ! Maria -Ploiesti

munteanu_maria spunea...

Pentru tine, Andrei, vor rasuna din nou Muntii, in care Chemarea unui singur Providential Grai este de acum incolo Lege si Porunca a Eului care nu a fost invins si care isi gaseste Supra-Eul in munca si Cuvinte... Si mai ales in Muzica, in care glasul tau recheama pe Acel Fat Frumos, caruia ii ducem dorul toti... Te iubesc si te pretuiesc! Maria

Maria spunea...

Andrei, importanta este VESTEA BUNA ! Daca stii ce ai de facut, nimeni si nimic nu poate interveni...Eu am incredere ca vei reusi. Emotionant articol ! Iti doresc sa ai puterea sa invingi greutatile care vor veni. Si eu l-am pierdut pe tatal meu acum aproape patru ani si stiu cum te simti...Cel mai greu e cand iti este foarte dor....Tie si familiei tale iti dorec multa sanatate ! Maria -Ploiesti

Anonim spunea...

Emotionant...totusi, nu sunt de acord cu ceva...eu nu cred ca Adrian Paunescu a murit; am descoperit ca mai sunt si altii care cred la fel ca mine; cand ai timp, intra pe http://tezauruldaciei.blogspot.com cineva a scris, despre Adrian Paunescu, cateva cuvinte care fac mai mult decat tot ce s-a spus spus frumos despre el in ultima saptamana. Stiu ca ti-e greu, dar ma bucur ca traiesti deja cu responsabilitatea de-a fi urmasul unui om mare. Sunt sigur ca nu-l vei dezamagi.

m spunea...

Poza ma face sa plang in nestire. Aud de o saptamana lumea vorbind ca Adrian Paunescu a murit. Pur si simplu nu pot sa cred, pur si simplu nu pot accepta aceasta noua realitate!

Olivia Ilie spunea...

Sunt trista de tristetea voastra.
Sunt trista de acest noiembrie umbrit si inlacrimat de moartea marelui poet.
Sunt trista ca nici acolo sus nu este lasat sa se odihneasca in pace.
V-am fost alaturi cu gandul meu la spital, cu rugaciunea mea la biserica si cu prezenta mea la inmormantare
DUMNESEU SA-L IERTE !!! Va trai cu noi prin poeziile lui.

Cristina O spunea...

dureros de frumos...

Anonim spunea...

Andrei, inteleg ca blogul tatalui tau s-a inchis, dar nu inteleg de ce nu ai lasat continutul accesibil. Au fost postari si comentarii interesante precum si raspunsuri ale maestrului. Poate ar merita sa ramana ca o urma a trecerii maestrului si pe internet.

Parintele Catalin-Sibiu spunea...

Adevarat a INVIAT!
Doare Andrei! Dar nimic nu ne poate opri, noi crestinii suntem vii! Mor doar cei cinici si goi la inima! Tatal tau a fost viata mea, nu exagerez... nu am spus acst lucru pana acum. Eram coplesit de personalitatea lui, ma initmidam in fata celui ce mi-a dat destin si lumina. Dar, acum nu pot sa tac. Sunt preot si cred in curajul marturisirii. Mi-am asumat destinul sau, pentru ca prin el am invatat sa ma bucur, sa cant, sa iubesc, sa fiu crestin, sa fiu roman, sa fiu altruist, sa cred in valori. Nu mai intereseaza cei ce ne jignmesc, cei ce au sila in loc de mana cereasca. Noi suntem Romania, noi o o iubim in lacrimi si in dorul nostru de absolut. Imi pare rau ca nu te pot ajuta mai mult. Dar, presimt ca noi vom colabora mult impreuna. Sper sa ma intelegi. Eu dintotdeauna l-am iubit pe Adrian Paunescu. De mic am facut un cenaclu de copii. Din 1990 il marturisesc fara ezitare in public, la televiziuni, in biserici, in inima mea! Fa ceva acum sa nu moara totul, dupa cum vor altii! Intelege Andrei, de acum tatal tau conduce cenaclul Flacara din Cer! Cenaclul nu trebuie sa fie astupat de lopetile cu pamant! Sufletul e nemuritor! Noi suntem crestini si stim acest lucru! Sunt sigur ca prin inima ta va veni o noua aperindere de lumina! Hai sa marturisim public bucuria si nemurirea! Poetul, Cenaclul Flacara si noi suntem vii! HRISTOS A INVIAT!

Anonim spunea...

Andrei! Pentru a oferi o soarta mai buna poporului roman, fii tu mai intelept decat Paler, Pruteanu, Gr. Vieru, carora m-am adresat, si decat mult prea-ocupatul tau tata, care, totusi in Fl. lui A. Paunescu din 24-29/09-2004, a publicat solutia pe care te invit s-o studiezi, s-o aprofundezi si sa o verifici conform cerintelor prezentate in materialul aflat la adresa, http://dumitrurizoaica.blogspot.com/. Cu siguranta ca tatal tau ar fi mandru de tine, daca ai reusi sa finalizezi, ceea ce el abia de a avut timp sa publice ca articol de revista! D.Rizoaica. Tel.0723966732.

Anonim spunea...

Nu stiu cu ce cuvinte sa scriu, sunt prea sarace si neinventate desi limba romana are un vocabular bogat.
Tot ce va doresc este sa aveti puterea sa luptati cu durerea din suflete iar rautatea si insensibilitatea oamenilor sa treaca pe langa voi fara sa va atinga. Nu l-m cunoscut pe tatal tau si nici pe la
Cenaclu nu am fost de multe ori. Eram prea mica.In schimb il ascultam la radio cred in fiecare seara de joi , parca....Mai tarziu, am plans , indragostita, pe muzica si versurile lui. Nu ma pot lauda ca i-am citit toate poeziile dar sunt convinsa ca daca a laudat regimul intr-un singur vers macar a avut un motiv serios pentru care a facut-o. Oamenii uita si probabil ca au uitat cum era atunci. Din pacate.
Andrei, tatal meu a plecat acum opt ani si a lasat un gol imens in sufletul meu.N-am avut o relatie buna cu el dar era tatal meu si il iubeam. Marturisesc ca n-am mai simtit o astfel de durere de atunci. Te rog sa ma ierti, n-am spus la nimeni lucrul acesta.
De acolo, de sus, din ceruri, sa va pazeasca si sa va indrume pasii si gandurile.Sa ma iertati, daca din cand in cand, imi voi mai face drum
pe la locul de odihna al Omului pe care il iubeam ca pe parintele meu.

Cu drag,
unul din copacii fara padure

dana68 spunea...

Am sperat sa fii fiul tatalui tau si nu m-ai dezamagit.Frumos si induiosator articolul.Tu ti-ai cunoscut cel mai bine parintele si tu stii cel mai bine cum si-ar fi dorit tatal tau sa depasesti momentele de dupa.Ai incredere in mostenirea spiritului,in inima ta,sa-ti aduci aminte ca o chitara face lumea roz si ca,,totusi exista iubire,,iubire pe care sint sigura ca o simti din partea noastra a celor multi.NU UITA NICIODATA CA NU ESTI URMAS DE FRICOSI SI BASTARZI LA TINE ACASA CIT FACI OCHII ROATA DE DRAGUL POETULUI VESNIC SA ARZI!! Pina la capat cu poporul meu...

dana68 spunea...

Am sperat sa fii fiul tatalui tau si nu m-ai dezamagit.Frumos si induiosator articolul.Tu ti-ai cunoscut cel mai bine parintele si tu stii cel mai bine cum si-ar fi dorit tatal tau sa depasesti momentele de dupa.Ai incredere in mostenirea spiritului,in inima ta,sa-ti aduci aminte ca o chitara face lumea roz si ca,,totusi exista iubire,,iubire pe care sint sigura ca o simti din partea noastra a celor multi.NU UITA NICIODATA CA NU ESTI URMAS DE FRICOSI SI BASTARZI LA TINE ACASA CIT FACI OCHII ROATA DE DRAGUL POETULUI VESNIC SA ARZI!! Pina la capat cu poporul meu...

dana68 spunea...

Am sperat sa fii fiul tatalui tau si nu m-ai dezamagit.Frumos si induiosator articolul.Tu ti-ai cunoscut cel mai bine parintele si tu stii cel mai bine cum si-ar fi dorit tatal tau sa depasesti momentele de dupa.Ai incredere in mostenirea spiritului,in inima ta,sa-ti aduci aminte ca o chitara face lumea roz si ca,,totusi exista iubire,,iubire pe care sint sigura ca o simti din partea noastra a celor multi.NU UITA NICIODATA CA NU ESTI URMAS DE FRICOSI SI BASTARZI LA TINE ACASA CIT FACI OCHII ROATA DE DRAGUL POETULUI VESNIC SA ARZI!! Pina la capat cu poporul meu...

dana68 spunea...

Am sperat sa fii fiul tatalui tau si nu m-ai dezamagit.Frumos si induiosator articolul.Tu ti-ai cunoscut cel mai bine parintele si tu stii cel mai bine cum si-ar fi dorit tatal tau sa depasesti momentele de dupa.Ai incredere in mostenirea spiritului,in inima ta,sa-ti aduci aminte ca o chitara face lumea roz si ca,,totusi exista iubire,,iubire pe care sint sigura ca o simti din partea noastra a celor multi.NU UITA NICIODATA CA NU ESTI URMAS DE FRICOSI SI BASTARZI LA TINE ACASA CIT FACI OCHII ROATA DE DRAGUL POETULUI VESNIC SA ARZI!! Pina la capat cu poporul meu...

Laura Radu spunea...

Ati scris foarte frumos. Sunteti un om admirabil, cu un tata admirabil. Sunt alaturi de dvs si suferinta dvs si sper ca gandurile mele bune sa va ajute...intr-un fel. Regret ceea ce se intampla zilele acestea, din pacate oamenii sunt condusi in viata de valori materiale si din cauza aceasta uita sa fie oameni ... Va respect si va citesc.

Luminita Saceleanu spunea...

Am fost extem de trista la aflarea vestii ca poetul este bolnav. Am sperat pana in ultima zi sa se faca bine, m-am rugat pentru el, insa boala a fost mai puternica. Am fost alaturi de voi, iubitii lui copii, prin intermediul TV, la ultimul lui drum spre odihna vesnica. M-am rugat dupa... sa nu fie improscat cu noroi, asa cum fac unii cu oamenii valorosi si sper in continuare sa nu se mai intample asta.
Am 48 ani, fac parte din generatia in blugi, iubesc poezia maestrului si atunci, imediat dupa, am scris niste versuri in memoria dumnealui.

Mesaj către poet

Poetului Adrian Păunescu

În nopţile grele de insomnie
Vesel sau trist scriai poezie,
Iubeai şi cinsteai naţia română,
Doreai pentru ea o viaţă mai bună.

Ne dăruiai nouă la fiecare
Frumoase versuri, înălţătoare,
Ai iubit, venerat ţăranul român,
Actorul, iubirea, pământul străbun,
Părinţii, femeia, istoria unui neam,
Pe Eminescu şi gutuia de la geam.
Te salută o ţară înălţând la cer rugi,
Tineretu-n adidaşi, generaţia-n blugi.

De s-or găsi unii să te hulească
Pentru o vină din viaţa pământească
Le aduc aminte cum Iisus a grăit
Să arunce cu piatra cel ce nu a greşit.

06.11.2010
Luminita Săceleanu
Tg-Jiu

Alina spunea...

Poeziile lui Adrian Paunescu trec dincolo de invidiile, rautatile,de furia morbida si abjecta a "pseudo-intelectualilor" impopotonati in pretiozitate si fariseism.
Nuuuuuuu....ei au facut NUMAI lucruri bune! Marete si memorabile... dar,am vaga impresie ca, discursul lui Zoe Petre nu poate trezi fior nici macar intr-o broasca raioasa!

Anonim spunea...

Andrei, ma iarta, am lasat un mesaj pe ici pe colo pentru "stiristii nedocumentati" rogu/te nu te supara ca/l postez si aici... Este un mesaj pentru articolul "Iubita secreta a lui Adrian Paunescu" scris de un "jurnalist" de care eu personal nu am auzit..

Cum adica iubita secreta? A iubit-o pe aceasta femeie aproape in public, marturie stau poeziile sale, fragmentele din ceea ce numea poetul "Povestea vietii mele" Paunescu nu mima viata, a trait si a iubit... Cum sa scrii poezie daca nu simti iubirea? Cititi fratilor cartile lui Adrian Paunescu, acesta nu stia sa iubeasca pe furis... cand iubea stia toata Cetatea!
Si apoi cine sunteti dv. in ce calitate judecati, cercetati viata unui om?
Documentati/va serios, si abia apoi asterneti pe hartie stirile "bomba" cu care veniti... Si inca, cine spune, cine decreteaza ca scriitorii artistii trebuie sa fie muritori de foame pentru a creea capodopere pentru imbuibatii care in snobismul lor vor sa aiba opere de arta fara a le intelege? Dumnezeu v/a dat cap si ratiune, e pacat sa nu folositi util aceste capacitati... Cititi fratilor, cititul nu a prostit pe nimeni... si dupa ce adunati in minte o biblioteca imensa, din taote cartile importante ale lumii... subliniati ca aveti o opinie personala, care s/ar putea sa fie valida sau nu... dar numai dupa ce sunteti pe deplin documentati... Nu va onoreaza ca profesionisti necunoasterea...
gabriela

Anonim spunea...

NU, nu cred ca flacara mai trebuie sa existe, nu mai are ce oferi, partea buna-frumoasa a fost ceva nesemnicativ in istoria ei, iar pe viitor o nouo formula flacare nu va fi de folos cu nimic, asa cum flacara de pâna 85 nu a fost cu nimic de folos natiei de dupa 89, cum nu-a fost nici A.P, NU, nu discutam despre valoarea sa de om al literelor, nu contestam nici partile bune, dar de aici si pâna al diviniza este cale lunga. Nu înteleg cum de-a a ajuns la picioarele lui Eminescu, este prea, prea mult.

Sper ca pe viitor fam Paunescu sa ne lase in pace cu flacara lor cu tot, sa-si vada de durerile lor, iar fani noi si ceei deja bosorogiti sa-si mai vada si de treaba, ca le va cadea flacara violeta pe doveleac si dracu-i va lua si pe astia.

Eu ma bucur ca a scapt România de tov A.P, care se tânguia de mila noastra, socialsitul, comunistul cu 3.7 milioane euroi.. si ce-o mai fi la saltea.. numa familia si zeusul comunsitilor ce ia slujit A.P va sti cu precizie.

Anonim spunea...

Parintele Catalin-Sibiu,

ce faci parintele o luasi pe ulei? Ai ajunsi face matani lu A:P, pai, baga-l bre pe pereti biserici si pune babele sa se roage la preasfântul A.P , asa ca mai bine ateu decât cu asa popa-prost pe cap...

Anonim spunea...

De ce sa interzica mesajele nelaudaroase mai decreteilor? Voi laudati, va intreceti la lins urechile ca asta sunteti totii, noi criticam, am ramas cu-n ghimpe in coasta mai ales când ne uitam la voi in ce hal v-a adus flacara lu A.P

Victor Vurtejanu spunea...

Nu esti singur! Cand vei avea nevoie, cand crezi ca va trebui, suntem aici!
Nadejde!

Anonim spunea...

Fara nici-o rautate, nu sunt un dusman inrait al lui A.P, nu sunt de acord nici cu cei care-l diabolizeaza dar nici cu cei care-l divinizeza, dar io vi-o uic pe-a dreapta;

A.P deja incepe fi uitat, blogurile au incetat vorbi de el, presa la fel, pe formuri 70% il injura, 30% lauda excesiv. In mai bine de 5-8 luni, va fi uitat ghine de tot, doar o mâna de nostalgici il vor mai aminti in cercurile lor restrânse.

Vad ca multi promit fiului lui A.P, ca-l vor sutine, aiurea... tare as vrea sa vad câti vor fi prezenti la manifestarea ce-o va organiza dupa doliu, pentruca sunt sigur ca are ceva pe teava, nu lasa fiul din labuta o asa sansa, sincer sa fiu, si eu as proceda la fel, la câta prostime exista in tara noastra...

Anonim spunea...

De ce oare majoritatea celor care scriu mesaje, sa le spun "de prost gust", au cam subtire cartea de citire?

Anonim spunea...

suge pula porcusoru

A spunea...

Anonim, daca scrii despre asta inseamna ca stii deja cum e. Sa-ti dam un servetel?

Parintele Catalin-Sibiu spunea...

Durere, pietre in mana, vorbe dde nimic, aflare in treaba, dictionar de mahala, spirit infect de justitie, si peste toate lipsa de iubire.
Nu osanditi mortii!Indiferent ce au facut! Judecata este a lui Dumnezeu! Cer iertare celor ce le-am adus un prejudiciu prin opinia mea. Dar, nimeni nu are dreptul sa jignească pe un om, mai ales pentru o parere. Doar in totalitarism era asa ceva. Si tocmai hotii strigă...prindeti hotii.
Ai mila Doamne de acest popor, care nu mai stie ce este iertarea nici pentru cei morti!
Ce trist e acum Hristos! El care ne-a cerut sa iertam si dusmanii. de ce uitam porunca lui! va spun eu, pentru ca nu ne pasa de Hristos! Doar paganii pot vorbi cum se vorbeste in aceasta tara. Si atunci cine va fi osandit la Dreapta Judecata?
Doamne, vino Doamne! Sa vezi ce-a mai ramas din oameni...

Miramara spunea...

As vra sa-ti pot spune ca odata cu trecerea timpului, durerea se va mai atenua. Dar nu e adevarat, nu se atenueaza,numai ca te obisnuiesti cu ea,devine un fel de o a doua natura... Numai ca uneori, accentele sunt sfasietoare...Dar stii ca orice ai face,oricat ti-ai dori sa fie altfel,nu se poate si trebuie sa mergi mai departe...Cel mai important lucru este credinta ca nu exista trecere in nefiinta, ci trecere intr-o alta dimensiune... In alta ordine de idei,nonvalorile nu starnesc niciodata nimic, nici ura, nici invidie, nici controverse...Nici macar interes...Si eu cred asa;cu cat unii il vor huli pe Adrian Paunescu, cu atat ceilalti il vor pretui, citi si iubi mai mult...Cred ca acesti "unii" nici nu ar trebui contrazisi in vreun fel sau bagati in seama,un dialog i-ar onora mai mult decat au dovedit ca merita, a-i ignora complet e cel mai bun lucru.Deocamdata, pe acestia ii contrazic vanzarile din librarii, i-a contrazis atata lume care l-a condus pe Maestru pe ultimul drum...Dumnezeu va va da, cu siguranta, puterea sa mergeti mai departe!Si noi, toti cei ce iubim tot ce a facut ADRIAN PAUNESCU pentu tara asta umilita si pentru noi, vom fi mereu cu gandul alaturi de voi...

generalcpcr spunea...

da, craiova noastra iar e in suferinta, probabil si duminica va pierde, da, romania continua in genunchi, da, ascult aproape continuu cintecele cenaclului, da, acea saptamina de groaza pentru mine am trait-o cu ochii inlacrimati, cu teroarea ca inevitabilul se va produce, da, cirpa asta numita viata am impaturit-o peste valea plingerii mele, da, mi-am urcat ura la cele mai inatle cote cind niste nimeni, si nu inteleg de ce si in acele zile, s-au apucat sa mai bata un cui in sicriu, ca si cum ar fi fost un concurs de subumanitate, da, si acum imi repet de unde acele metafore, de unde, de unde ("si-o să trăznească in dictionar, toţi cocorii emigranţi, de noi copacii fara padure, ce-mi bandajeaza ranile cu luna, un plin care va mirosi a gol, concurcul cine merge mai încet, muntii mei duhovnici"...multe, multe) acea genialitate, de unde acele expresii rafinate in lacrima esteticului, da, am ramas noi in golul asta pe care inca il mai numim romania, am ramas noi sa ne dam mina intru ingroarea ei caci habar nu avem sa ne iubim, da, simt o revolta timpita impotriva mortii, individa asta invidioasa care nu-si mai stapineste poftele, individa asta care joaca sah cu ambele perechi de piese...in rest, numai ginduri bune...

generalcpcr spunea...

da, craiova noastra iar e in suferinta, probabil si duminica va pierde, da, romania continua in genunchi, da, ascult aproape continuu cintecele cenaclului, da, acea saptamina de groaza pentru mine am trait-o cu ochii inlacrimati, cu teroarea ca inevitabilul se va produce, da, cirpa asta numita viata am impaturit-o peste valea plingerii mele, da, mi-am urcat ura la cele mai inatle cote cind niste nimeni, si nu inteleg de ce si in acele zile, s-au apucat sa mai bata un cui in sicriu, ca si cum ar fi fost un concurs de subumanitate, da, si acum imi repet de unde acele metafore, de unde, de unde ("si-o să trăznească in dictionar, toţi cocorii emigranţi, de noi copacii fara padure, ce-mi bandajeaza ranile cu luna, un plin care va mirosi a gol, concurcul cine merge mai încet, muntii mei duhovnici"...multe, multe) acea genialitate, de unde acele expresii rafinate in lacrima esteticului, da, am ramas noi in golul asta pe care inca il mai numim romania, am ramas noi sa ne dam mina intru ingroarea ei caci habar nu avem sa ne iubim, da, simt o revolta timpita impotriva mortii, individa asta invidioasa care nu-si mai stapineste poftele, individa asta care joaca sah cu ambele perechi de piese...in rest, numai ginduri bune...

luminita spunea...

Doar cei care il iubesc neconditionat pe poet pot simti ce inseamna trecerea lui in eternitate.In rest totul este desartaciune, iar oameni imaculati nu exista.

Anonim spunea...

Parintele, nu-o lua bre pe aratura, io nu am ce ierta ptr simplu fapt ca nu l-am judecat-condamnat pe A.P ci pe lingai, pe ceei care mai au putin si-l declara preasfântul A.P.

Nu pot al iubi ptr ca este strain de mine, nu am motive iubi un om dar nici al dusmani daca nu-mi face rau, ca zici mata a iubi, acu.. mata zici multe din gura.. ca si poetul care era si mai tare in gura-limba decât mata dar mai ales in pix-uri..

Cum sa ma supar eu pe preasfintia voastra, sa fi santos taicuta.. si la punga si mai gros decât A.P, las ca ai timp si prostime ... din belsug sa-ti incarci contul, de sarac te vei da si mata cums e dadu si peotul nostru, vai, ce se mai vacairea pe la TV.. ba si pe aptul de spital tot vacareala... deh, bun de gura.. asa cum sunt preoti care pe dracul il declara Dumnezeu ci pe Hristos il fac nimic, ori cel mult il folosesc pe post de bau-bau, cenusareasa...

Anonim spunea...

Tot io parintele mai zic una, tare grea spre sfintia ta,

toate bune si mumoase parintele, numa ca ati comis o grava eroare, in graba nu v-a mai trecut prin minte sa trageti -complectati si CV crestin, cu care v-ati grabit umfla.. cf canoanelor nu ar fi trebuit avea sobor de preoti, asta asa ca sa vorovim si pe limbuta matale, ia vezi care gafa ati comis-o? Io nu vi-o dezvalui ptr ca atunci va dau ideia ca dupa-aceia trageti o poezie de crapa pâna si stalin de oftica. Acum oricum este prea târziu, anumite delcarati au fost facute din care observam cum a stat beleaua.

Nici o problema, nu era obligat sa fie crestin, zeul lui a fost Ceausescu, pe el l-a slujit, slavit o viata intreaga, era rosu, iubea steaua in cinci colturi care nu face casa buna cu Sfânta Cruce, ori ma insel io? A nu,

tovarasi au dat ordin de tamâiere, IPS-ul a bagat gaz si uite ca acu ne mai trezim cu un sfânt pe cap... sf A.P... halal sa ne fie, dar mai ales clerului nostru preacurvar.

Nu era mai bine sa fi fost lasat A.P cel care a fost o viata întreaga, un socialist, un ateu, un humanist, dar crestin este prea de tot parinte. Ioan Alexandru a fost, ori te pomenesti ca se vrea fura pâna si meritele lui Ioan Alexandru, ca asa-i la comunisti, o viata intreaga sunt pe poziti gresite is la moarte ori dupa, ajung zei...

Marius Daniel spunea...

Andrei, esti un demn urmas al tatalui tau. Nu lua in seama rautatile scrise de unii. Acestea sunt de cand lumea si pamantul. Acum esti trist si e normal sa fii asa, dar ia seama, ca trebuie sa fii fericit ca esti vlastarul unui asemenea titan. Fii binecuvantat.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.

3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.

3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.

3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.
3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.
3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.
3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "...după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.
3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei legate de acest articol:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii), AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Barca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata–viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.
3.‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...›› A.Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva, in alt loc, si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "...atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

Craiova spunea...

Am reusit sa parcurg cateva „file” din blogul tau. Punctez cateva idei:
1. Desi nu ma pasioneaza poezia (inclin catre partea logica a vietii),AP va ramane in amintirea mea prin ceea ce s-a numit „Cenaclul Flacara”. M-a intristat aflarea vestii din 05.nov. ca poetul AP a trecut in nefiinta. "...inima ţi s-a oprit pentru prima dată...", insa Dr. Şerban Brădişteanu a reusit s-o reporneasca pentru scurt timp, caci evident, nisipul din clepsidra nu se va fi scurs tot. Intr-un interviu, dl. doctor a spus ceea ce stiam deja. Intr-adevar, "boala depaseste resursele terapeutice". Speram, deocamdata. „Posibilul” se restrange la potentialitatea tehnicii inovatoare si se subordoneaza stiintei. Totusi viitorul ne rezerva un dram de speranta… In prezent, din pacate, mii de oameni se afla intr-o lupta inegala cu…”soarta”, si, o spun fara ezitare. Chiar in urma cu 4 luni si tatal meu (care o perioada a urmat cursurile liceale in Bârca), in ultimele sale clipe aproape si-a implorat inima sa nu inceteze sa bata. Cu glas bland, i-a soptit : "te rog, mai lasa-ma", insa n-a reusit s-o convinga... (si nu e fabulatie). E o "scadenta" al carei termen nu poat fi incalcat. Nu in aceste cazuri. „Imposibilul” guverneaza universul fizic, blocheaza ratiunea, inghetand legile logicii.
2. „Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria…” Emisiuni tv tributare ratingului, exponente ale blazarii spirituale… Totusi exista o distinctie clara intre omul AP si poetul AP, incat dezbaterea viata privata – viata culturala, e doar un mixaj neconstructiv, si evident, inoportuna oricarui moment.
3. ‹‹Dar aceşti „unii” sunt mult mai puţini decât „ceilalţi” care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor...››Adrian Paunescu, un om cu adevarat sclipitor. Om si totodata muritor, nu zeu. Nu trebuie nici divinizat, nici denigrat. E necesara o apreciere justa, a valorii reale. „Nemuritoare” e creatia sa. Spiritul sau e nemuritor, ce va renaste candva,in alt loc,si, probabil prin forta-i colosala va amprenta istoria unei natii. Poate, peste generatii oricare „spirit creator” va fi mai apreciat...
4. "...după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut." Esti foarte talentat si un om deosebit! Daca talentul se mosteneste, caracterul omului e piesa rara slefuita in timp.
PS: Deocamdata esti acaparat de rezolvarea problemelor momentului, insa curand vei resimti mai apasator absenta lui…

craiova spunea...

scuze pt postarea multipla a aceluiasi text, e primul comment pe blog, parea ca nu-l afiseaza iar acum nu stiu cum sa sterg :(

Lexi spunea...

Inumani anonimi,

Ne-aţi demonstrat ce-nseamnă opusul decenţei şi al respectului.
Se spune că opusul dragostei nu este ura,ci indiferenţa.Demonstraţi-ne şi asta!

ma spunea...

Inca nu pot sa cred ce s-a intamplat.

Daffodil spunea...

POET ROMÂN, MARIA TA !

Poet român, Măria Ta, te plânge astăzi România,
Poporul tău, ce l-ai iubit, şi fiica ta, Ana-Maria.
Te plânge Ioana şi Andrei şi Carmen, draga ta soţie,
Pe-un ultim drum, aplaudat, ne laşi şi pleci spre veşnicie.

De astăzi suntem mai săraci şi mult mai trişti ca înainte,
Ai fost ce-a fost mai bun în noi, ne-ai fost şi frate şi părinte.
De multe ori ai scris plângând, cu empatie şi durere,
Poporului i-ai fost tribun, văzând cum omenia piere.

Dar ce n-ai fost tu pentru noi?! Ai fost cuvânt şi-mbărbătare,
Ai fost şi idol şi profet, ai fost poetul cel mai mare.
Ne regăsim în versul tău, în geniala-ţi poezie,
Titan, în ceruri ridicat de pe străbuna noastră glie.

În pace-ai fi plecat, maestre, de-ai fi văzut că ţara-i bine,
Dar tocmai răul ce o roade, a rupt şi inima în tine.
Şi totuşi, ce destin măreţ şi ce dreptate-ţi face Ceru’,
Să fii vecin cu Eminescu, de azi, în cimitirul Bellu !
O Stea mai mult e-acum pe ceruri, lângă Luceafărul din zori,
Şi tot ca el, strălucitoare, ne luminează printre sori.

N-ar fi exclus ca jertfa ta, de mucenic pentru dreptate,
Să fie ce ne va uni în lupta pentru demnitate;
Şi c-un alt Tudor, alt pandur, al vremurilor noastre,
Să ducem ţara pe-un drum bun, departe de dezastre.

Petre Răducan
(05.11.2010)

Anonim spunea...

Hei, scriitorule!...tu lup singuratic, ai grija ca atunci "cand va sa vina vremea" ta, sa fie cineva care sa iti scrie si tie...
Iesi din umbra tatalui tau, scrie, compune, canta si.. te rog zambeste...
Zambeste, lumineaza-ti fata, descreteste-ti fruntea; stiu ca sufletul plange, va mai plange inca mult timp... dar viata este,uneori, chiar foarte frumoasa, deseori buna, rareori nedreapta...
G.

Florentina spunea...

Cred ca nimic nu e mai apasator si mai greu decat imensitatea mortii,mai ales a parintilor,care pleaca de langa noi mereu mult prea devreme.Imi pare rau sa-ti vad lacrima pe obraz,si bucuroasa mi le-as darui pe ale mele daca ar putea sa-ti secatuiasca suferinta.Dar asa e viata,drumurile-i intunecoase si reci se inlatuie cu cai luminoase si blande,in perpetuua impletire.
Nu esti singur,Andrei,priveste doar apusul si vei sti,in imbratisarea lui vei gasi suflarea tuturor celor care te IUBESC.

Anonim spunea...

Ce se va intampla cu revista?

Anonim spunea...

Merita citit!
http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/remember/420-adrian-paunescu-a-iubit-ardealul-si-a-luptat-pentru-sibieni.html

Anonim spunea...

http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/remember/420-adrian-paunescu-a-iubit-ardealul-si-a-luptat-pentru-sibieni.html

Anonim spunea...

Te iubim si te respectam! suntem alaturi de voi cu sufletul!

prieteni dragi voua

Anastasia spunea...

Ce ai trait, Andrei, in acele 2 zile ce au plamadit Timpul si Vidul in secundele lor, inainte de acest 7 noiembrie....numai dincolo de cuvinte poate fi Simtit, Trait si lacrimat...

In aceste zile, in care pe toti cei care va cunoastem si va iubim si v-am simtit prin voi insiva, prin versul ciuruit de un Dor ascuns, de vocile voastre, a ta si a d-lui Adrian Paunescu, ne incearca sentimente confuse, de durere oarba, scarba si ura totodata, am simtit sa ma hranesc frenetic cu versuri, amintiri, cu Timpul trecut al poetului, trecut pe care il putem naste oricand, prin noi insine, Prezent...
Trecutul trebuie nascut...Prezent. Ii suntem datori morali lui Adrian Paunescu cu aceasta "nastere"...(...)
Nu trebuie sa ne mai intereseze daca cineva sau daca toti ne inteleg. Important este ca ...NOI SA NE INTELEGEM IN CONTINUARE PE NOI INSINE SI SA PASTRAM "APELUL TELEFONIC" DESCHIS SI ORICAND TRAIBIL CU BARDUL PAUNESCU.

Cu iubire si Stare, iti dedic, Andrei, paradoxal, versurile propriului tau parinte.

Pentru mine, versurile acestei poezii curg si fredoneaza nasterea unui prunc-izvor de munte, in lupta primordiala cu piatra pantecului unei stanci carpatice.


Iubiţi-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Şi nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roşie,
De care s-au învrednicit toţi actorii.

Eu însumi am ceva teatral
În fiinţa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâţia.

Adolescenţi şi adolescente
Se vor regăsi teatral
În poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
Şi nu pot.

Căci nici o boală nu devine
Mai mică în tine
Dacă se molipsesc şi alţii de ea;
O, dragostea mea devăstătoare,
Câţi tineri îşi vor face iluzia
Că-i poţi salva când te vor ciţi
În cuvintele mele.

Nu există propriu-zis experienţă umană,
Nimic nu e valabil decât o singură dată,
Ca o seringă în vremea modernă.
Totul se aruncă după folosinţă,
Înclusiv dragostea unui poet
Citită în cărţile lui.

Nici Biblia nu foloseşte,
Nici Biblia n-are un conţinut exemplar,
Experienţa din Cântarea Cântărilor
Se pierde ca un proces verbal de şedintă,
Nu e nimic de făcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decât plăcerea estetică.

Anastasia spunea...

...................................
continuare Partea 2-
Iubiti-va pe tunuri

Eu simt autorul tragediei,
Eu declam împreună cu actorii,
Eu fac fibrilaţie la inimă odată cu regizorii,
Eu aplaud şi huidui împreună cu spectatorii,
Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului
În acest final de veac
În care dragostea
A ajuns atât de prost vandabilă.

Se joacă, dragii mei,
Tragedia dragostei
În faţa scaunelor goale.
Murim şi nimeni nu se uită la noi,
Actorii turbează pe scândura goală
Şi poate ca de-atâta singurătate
În sălile în care joacă
Ei încep să ia în serios
Rolurile din tragedia dragostei.

N-a fost chip să scap de aceste cuvinte,
A trebuit să vi le spun
Gelos pe Shakespeare,
Care a avut răbdarea
Să-şi omoare toţi eroii,
Stiind
Că vă fi absolvit de marea lui vină
Pentru că, între timp, oricum,
Toţi aveau să moară,
De moarte firească.

Dar eu sunt poet liric,
Eu încă n-am deprins învăţul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devoră persoana întâi.
Şi de-atâtea ori am simţit nevoia
Să mă salvez cu un plural al majestăţii
Şi n-am putut şi unii dintre voi
Au numit, prosteşte,
Această care mi s-a întâmplat,
Egoism.

Şi nici nu am blestemată
Răceala de cuget
A şefului de cadre
Care iubeşte-n taină,
În vreme ce acţionează
Cu dosare şi referinţe de tot felul
Împotriva tuturor iubirilor şi a tuturor celor
Care iubesc.

Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
În romantismul ei
Desuet şi expresionist.
Iubesc
În numele tuturor umilinţelor,
Şi al tuturor aşa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fără de lege.

Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o să se predea
Lecţii de literatură universală
Pe textele mele,
Biată autopsie,
Vinovată şi impudică autopsie,
Câti din voi, care vă veţi supăra pe copii voştri
C-au luat note mici
La lecţia "Poezia lui Adrian Păunescu",
N-aţi fi azi în stare
Să mă ucideţi
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii voştri, ci voi aţi putea rămâne repetenţi.

Anastasia spunea...

continuare- Partea a 3-a

Iubiti-va pe tunuri!
....................
Vă voi trece clasa,
Pe voi şi pe femeile voastre,
În faţa cărora îngenunchez
Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi
Şi pentru misteru1 care ne leagă.
Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
Veţi supravieţui în poezia mea,
Şi poate mai mult în pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementată
Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri.
O, bieţii mei prieteni!

Scriu poezie de dragoste
Şi ştiu că n-am nici o şansă
În timpul vieţii mele.
Sunt făcut să par altceva,
Suport interdictia de a vă fi unul din semeni,
Teatral uneori,
Pentru că-n clădirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata muniţia, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru că în oraşul nostru
Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeţi
Întrucât primaria e plina de funcţionari.

Teatral, teatral, într-adevăr,
Şi rugindu-vă,
Implorindu-vă,
Ordonidu-vă:
Pace şi dragoste
Şi dacă sunt pe lume şi dragostea, şi pacea
Va fi şi Truda de-a le păstra.
Bucuraţi-vă că mai aveţi
Poeti din acest os,
Păsări de această marcă,
Împulsuri în această direcţie.
Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă, plângând,
Că în vreme ce voi mă credeaţi surghiunit
În sintaxa unei singure orientari,
Să lucrez ca orbetele
Pentru infăţişarea voastră festivă,
Eu iubeam şi scriam
Poezie de dragoste.

Iar pe voi, fraţii mei tineri,
Pe voi, care mă veţi ciţi crezând
Că veţi avea ceva de învăţat din poezia mea de dragoste
Vă rog, nu pariaţi prea mult
Pe această iluzie.

Nimic nu se învaţă de la nimeni
Până când nu înveţi acel lucru
Din propria ta experienţă.
Voi mă veţi iubi
Abia după ce
Veţi ajunge-n situaţia mea.

Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e iniţiere,
În versurile mele nu veţi găsi
Descrise somptuos
Poziţiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneză.
O, nu. Toată poezia mea de dragoste
E o imensa vatră de cenuşă
La temelia unui rug
Ce arde încă.
Luaţi această carte-n mâini,
Această machetă a unui teatru tragic,
Iubirea e tragică.
Pentru că iubirea e moarte,
Iubirea e tragică
Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată,
Măreaţă cum e
În scriitura pe care au învăţat-o,
Dar abia aşteaptă să coboare
Dupa ce şi-au îmbrăcat hainele de stradă
În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor
Iubire de oameni.
În sală pe fiecare-l aşteapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fată pură plânge,
Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
Se sărută pe scenă cu o actriţă.
Vai, eterna contradicţie
Dintre artă şi viaţă!

Nu vă luaţi după spusele mele, ci după cele scrise
Citiţi cartea mea
Când viaţa v-a obosit de-ajuns într-o zi,
Eu nu am pretenţia să vă învăţ nimic,
N-am decât orgoliul de-a mă alatura
Cu toată cenuşa distrugerii mele
Cenuşilor voastre,
Căci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea începe
Iaraşi BR> Lumea.

Şi când veţi vedea
În faţa ochilor voştri arzând de iubire
Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă
Câmpiile şi fabricile,
Oamenii şi munţii,
Păsările şi peştii,
Bibliotecile şi spitalele,
Mormintele şi bisericile,
Nu pregetăţi, aruncaţi-vă hainele de pe voi,
Îmbrăţişaţi-vă, sărutaţi-vă,
Şi pentru că pământul e rece,
Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionată de-atâtea arme,
Sub ochii holbaţi ai armatelor,
Sfărimând ochelarii greţoşi ai generalilor,
Fără nici o ruşine,
În numele singurei religii care ne uneşte,
Credinţa în continuitatea speciei umane,
Iubiţi-vă,
Iubiţi-vă pe tunuri!
Concediaţi tunarii
Şi dezamorsaţi obuzele
Şi daţi-ne acest prim şi netrecător
Semn al păcii universale.

Anastasia spunea...

continuare Partea a 4-a

Iubiti-va pe tunuri!
......................
Iubiţi-vă,
Iubiţi-vă pe tunuri!
Iubiţi-vă până le veţi hodorogi,
Până le veţi scoate din funcţiune,
Iubiţi-vă aruncând din mâini
Tot ce vi se-ntâmplă s-aveţi în mâini,
Actele voastre, banii voştri, oglinzile,
Chiar şi această carte care nu are decât meritul
Că aparţine unui om
Care în viaţa lui, deşi n-a avut norocul
Să facă dragoste pe nici un tun,
Când n-a dormit şi n-a scris,
A iubit
Cu disperarea condiţiei umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Şi cu dăruirea muribundului.

Facă-se profeţia mea,
Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!
..................................

Mai mult Sens si Simtire decat aceste versuri ard prin ele si in ele insele, numai traind cuvantul scris aici poti gasi(...)

O frematanda chemare la unire, gasire sau re-gasire cu noi insine, la demnitate si...o sete adanca, covarsitoare de IUBIRE.

Anastasia spunea...

Ce ai trait, Andrei, in acele 2 zile ce au plamadit Timpul si Vidul in secundele lor, inainte de acest 7 noiembrie....numai dincolo de cuvinte poate fi Simtit, Trait si lacrimat...

In aceste zile, in care pe toti cei care va cunoastem si va iubim si v-am simtit prin voi insiva, prin versul ciuruit de un Dor ascuns, de vocile voastre, a ta si a d-lui Adrian Paunescu, ne incearca sentimente confuse, de durere oarba, scarba si ura totodata, am simtit sa ma hranesc frenetic cu versuri, amintiri, cu Timpul trecut al poetului, trecut pe care il putem naste oricand, prin noi insine, Prezent...
Trecutul trebuie nascut...Prezent. Ii suntem datori morali lui Adrian Paunescu cu aceasta "nastere"...(...)
Nu trebuie sa ne mai intereseze daca cineva sau daca toti ne inteleg. Important este ca ...NOI SA NE INTELEGEM IN CONTINUARE PE NOI INSINE SI SA PASTRAM "APELUL TELEFONIC" DESCHIS SI ORICAND TRAIBIL CU BARDUL PAUNESCU.

Cu iubire si Stare, iti dedic, Andrei, paradoxal, versurile propriului tau parinte.

Pentru mine, versurile acestei poezii curg si fredoneaza nasterea unui prunc-izvor de munte, in lupta primordiala cu piatra pantecului unei stanci carpatice.


Iubiţi-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Şi nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roşie,
De care s-au învrednicit toţi actorii.

Eu însumi am ceva teatral
În fiinţa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâţia.

Adolescenţi şi adolescente
Se vor regăsi teatral
În poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
Şi nu pot.

Căci nici o boală nu devine
Mai mică în tine
Dacă se molipsesc şi alţii de ea;
O, dragostea mea devăstătoare,
Câţi tineri îşi vor face iluzia
Că-i poţi salva când te vor ciţi
În cuvintele mele.

Nu există propriu-zis experienţă umană,
Nimic nu e valabil decât o singură dată,
Ca o seringă în vremea modernă.
Totul se aruncă după folosinţă,
Înclusiv dragostea unui poet
Citită în cărţile lui.

Nici Biblia nu foloseşte,
Nici Biblia n-are un conţinut exemplar,
Experienţa din Cântarea Cântărilor
Se pierde ca un proces verbal de şedintă,
Nu e nimic de făcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decât plăcerea estetică.

Anonim spunea...

Eram asa micuta si ma uitam la oamenii MARI din jurul meu...era intr-o Oltenie frumoasa pe Valea Dunarii...Tu Andrei aveai 14-15 ani si erati(impreuna cu familia)invitati la ferma tatalui meu la Calarasi-Dolj.Va admiram din coltul meu de umbra... nestiind ca mai tarziu o sa cant alturi de TOTUSI IUBIREA...V-am admirat mai taziu in 2000 cand eram premergatorii caravanei in Dolj a viitorului senator de Dolj...si am plans alaturi de familia mea si de tristetea din ochii tatalui meu care-si pierduse inca un prieten...acum in 2010.Imi plec capul cu respect Andrei si va multumesc pentru tot ce a insemnat PAUNESCU in viata familiei mele...Vera Sovaila

Oana spunea...

Iubesc familia Paunescu! SUNT cu sufletul alaturi de tine. Putere iti doresc.

Oana spunea...

Si de abia astept emisiunea ta de radio. Numar orele pana incepe!

cristian spunea...

E inadmisibil ce a facut acest radu banciu, chiar nu se poate lua o atitudine publica fata de acest profanator care-n ziua mortii marelui poet a injurat o ora la radio memoria sa:
http://www.youtube.com/watch?v=mbL_NZiL77g

aici a primit o replica binemeritata:
http://hermanvlad.wordpress.com/2010/11/14/radu-banciu-dupa-moartea-lui-adrian-paunescu-%E2%80%9Dbine-ca-a-murit-porcul%E2%80%9D/

Manole Gheorghe Firicel spunea...

Detractorilor lui Adrian Păunescu
Sunt dezgustat . Mai ales de ipocrizia acelora din generaţia mea care mergeau cu bucurie la Cenaclu, cântau, recitau versurile poetului Păunescu iar acum se dezic de poet –în mod mârşav şi licenţios-, fără să-şi dea seama, în micimea lor, că se dezic , în fapt, de tinereţea lor !
Adrian Păunescu a scris poezii lirice, patriotice, politice. Istoria îşi consemneaza, obiectiv, personajele, cu bune şi cu rele . Dar negarea în totalitate a poetului liric , a poetului patriot Adrian Păunescu este rezultatul răutăţii, a superficialităţii crase a celor care NU au amintiri, a acelora care în loc să poată spune „Je ne regrette rien” ar trebui să spună „Je regrette TOUT” şi nu şi-au trăit, de fapt, tinereţea iar astăzi, atunci când se uită în oglindă, nu văd nimic .

Au trecut mai bine de 14 ani de când n-am mai scris o poezie . Cei ce scriu poezii (poeţi de meserie sau diletanţi ca mine) ştiu că pentru a reuşi e nevoie de o stare specială care, în cazul meu, a izvorât din memorie , mai precis din amintirile cu spectacolele Cenaclului Flacăra pe care le-aş defini ca fiind emoţiile-imposibil de cenzurat-ale tinereţii mele. Pentru acele momente magice, irepetabile, ce şi-au lăsat definitiv amprenta în cromozomii generaţiei noastre, pentru Poetul Adrian Păunescu :

Mai stai, POETE PĂUNESCU !

Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
Copilul meu, să te citească, e prea mic !
Tu cântă-ţi rimele perfecte pe pământ,
Nu lua cu tine geniul în mormânt !

Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
Copilul meu, să te înţeleagă, e prea mic !
Ca să petrecem un cenaclu ca-n poveşti
Aş vrea să-i spun, în loc de-AI FOST, că EŞTI !

03.noiembrie.2010

Ora Şapte şi Un Sfert

Prea cardiac ne-ai salutat, prea cordial
Ai fost tăiat de-a lungul şi de-a latul;
Un pacient lovit pieziş de vreme în spital
Nu vede ochii lumii, plânsul, nici păcatul .
E totuşi iubirea, o stare de veghe în minţi ?
Să ne iubim pe tunuri , ai coborât cortina !
Ca să te rogi, te-ai dus în cer cu-ai tăi părinţi
Un sfert de oră după şapte.Şi ai stins lumina.

Bibliografia acrostihului („Versografie”- în ordinea versurilor)
De la un cardiac, cordial
Pacient la final de veac
Poetul
Repetabila povară
Totuşi, iubirea
Iubiţi-vă pe tunuri
Rugă pentru părinţi
Cine iese ultimul din ţară

05.noiembrie.2010

P.S. Andrei , iniţial vroiam să-ţi spun să fii tare dar, după ce am citit ce ai scris, mi-am dat seama că e inutil : eşti PĂUNESCU !
Manole Gheorghe Firicel http://gheorghefmanole.weebly.com

Manole Gheorghe Firicel spunea...

Mai stai, POETE PĂUNESCU !

Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
Copilul meu, să te citească, e prea mic !
Tu cântă-ţi rimele perfecte pe pământ,
Nu lua cu tine geniul în mormânt !

Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
Copilul meu, să te înţeleagă, e prea mic !
Ca să petrecem un cenaclu ca-n poveşti
Aş vrea să-i spun, în loc de-AI FOST, că EŞTI !

03.noiembrie.2010

Ora Şapte şi Un Sfert

Prea cardiac ne-ai salutat, prea cordial
Ai fost tăiat de-a lungul şi de-a latul;
Un pacient lovit pieziş de vreme în spital
Nu vede ochii lumii, plânsul, nici păcatul .
E totuşi iubirea, o stare de veghe în minţi ?
Să ne iubim pe tunuri , ai coborât cortina !
Ca să te rogi, te-ai dus în cer cu-ai tăi părinţi
Un sfert de oră după şapte.Şi ai stins lumina.

Bibliografia acrostihului („Versografie”- în ordinea versurilor)
De la un cardiac, cordial
Pacient la final de veac
Poetul
Repetabila povară
Totuşi, iubirea
Iubiţi-vă pe tunuri
Rugă pentru părinţi
Cine iese ultimul din ţară

05.noiembrie.2010

Manole Gheorghe Firicel http://gheorghefmanole.weebly.com

Anonim spunea...

Pentru idiotul care spunea: 'si totusi sa nu uitam ca tatal tau, a fost un comunist mare': idiotule, nu te-a invatat nimeni ca intre subiect si predicat nu se pune virgula????????????

diana spunea...

Foarte frumos articolul, Andrei! Se vede ca ai mostenit acel "ceva"... Sincere condoleante tie si familiei tale si putere pentru a face ceea ce sti ca trebuie facut. Suntem alaturi de tine si de familia ta. Tatal tau ne este aproape si ne va fi mereu prin tot ce a lasat in urma sa.

Anonim spunea...

Circula un e-mail...o poezie, cica ultima a poetului si am vrut sa ti-o trimit.
Condoleante!

…ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu si transmisa in e-mail
> unui amic din diaspora…Noiembrie 4, 2010 !!!
>
> Eu recunosc ca am facut greseala
> De a slavi prea mult conducatorul
> Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
> Partidul, Ceausescu si Poporul.
>
> Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
> L-am criticat si-am insuflat dorinta
> De libertate, bunastare si schimbare
> Subtil, necenzurandu-mi constiinta.
>
> Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
> Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
> Periclitandu-mi starea, familia si casa
> Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.
>
> De-aceea spun ca ultima dorinta
> Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
> Si-mi fac adanc proces de constiinta
> Caci nu e om pe lume fara pata.
>
> As vrea ca sa raman in mintea voastra
> Doar un poet ce si-a iubit mult tara
> Ce a descoperit si slefuit talente
> Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
>
> Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
> Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
> Nu m-am dezis de clasa proletara
> Si am simtit ca am o datorie,
>
> De a starni in mintea tuturora
> Si mai ales in suflete de tineri
> Ca nu suntem o tara oarecare
> Si-avem destin maret si vom fi liberi.
>
> Cand noi cantam in salile-arhipline
> Si recitam pe voci de milioane
> Visam la Marea noastra Romanie
> Si va-ndemnam: Treceti batalioane!
>
> Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
> Ca n-am putut opri din cale vremea
> Sa vad autostrada prin Carpati
> Din Chisinau-Arad cu via Tebea
>
> Sunt unii care ma lovesc si-acuma
> Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
> Cuvinte grele-arunca, nesimtire
> Si toti vor ca sa cada in picioare
>
> Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
> As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
> Se rasuceste Stefan in morminte
> De-atata ura, pizma, nedreptate.
>
> Imi este jena, sila….chiar ma bucur
> Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
> Cand vad valori, talente, caractere
> Ce-si fac familiile peste hotare.
>
> Ce sa va spun, romanii mei de bine
> Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare
> Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
> Nu lasati tara calcata in picioare.
>
> Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
> Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
> Sa va claditi cu totii alta viata
> Mesaj catre romani de pretutindeni!
>
> Sa iei aminte tara mea de suflet
> Ia atitudine si da raul afara
> Unde s-a dus Granarul Europei
> Banala tara-industrial-agrara.
>
> Sa iei aminte tara mea de glorii
> Cu patima iti spun din nefiinta
> Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
> Pe munca, educatie, credinta.
>
> In timp ce va imbarbatez de-aicea
> Din ceruri si din sfere tutelare
> Vad iarasi vorbe grele prin ziare
> Pe forumuri, pe la televizoare.
>
> N-am omorat pe nimeni niciodata
> Nici cand murim nu ni se mai da pace
> La toti gasiti cusururi si reprosuri
> Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.
>
> Nu-mi sta in caracter dar ma doboara
> Limbaju-ascuns al poeziei mele
> Baga-mi-as p--a sa imi bag de tara
> Cu oameni falsi si plina de lichele.
>
> …ultima poezie scrisa in agonie de Adrian

Anonim spunea...

Ok.
Deci, ai tupeu.
Am aflat cine esti, ai fost parasit de sotie, cu care ai un copil - fetita, pe numele ei Maria -, si ai intrat pe blog, la o caterinca. Stai pe strada Ilarie Parvu, nr. 62, ap. 3, et.1, sector 4, Bucuresti, si ai avut o logondica, Daniela Parvu, care statea pe bd. Chisinau, nr. 186, bl. 6, sc. D, ap. 198, Bucuresti.

Anonim spunea...

Asa.
Mai are vreun cretin ideea de a posta ceva "postum" de Adrian Paunescu?
Ziceti, muilor. Hai sa va dau biografia.

Anonim spunea...

Circula un e-mail.

Daca mai primiti e-mailuri false din partea lui Adrian Paunescu, trimiteti-li la adresa politia_capitalei@gmail.com.
Deja au fost identificate 8 asemenea e-mail-uri. In scurt timp, vor urma si amenzile, pe care le veti gasi postate pe site-ul Politiei Capitalei. Amenda cuprinsa pentru asumarea poeziilor lui Adrian Paunescu: intre 10 si 25 milioane lei vechi.

Andreea Mal spunea...

Zilele acestea am ascultat cateva postari pe youtube ( Noaptea marii betii, Amor cubist- Antena2). Aveti o voce calda si profunda. Ce binevenit ar fi un CD.

Anonim spunea...

nu sunt poeta,dar din tot sufletul am incercat sa pun pe hartie cateva versuri pentru marele poet.spre dezamagirea mea poezioara scrisa,a fost stearsa...chiar daca nu v-a placut,trebuia lasata...

Anonim spunea...

cine a sters-o?

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

nu stiu cine a sters-o!ma bucur insa ca o mai am pe blogul meu...a m scris-o la munca in 4-5 minute...e cam trista...asa cum sunt si eu...asa suntem noi,fetele nascute in lupeni,in vale jiului...asa era si tatiana...

nartip spunea...

-Comentariul meu,impreuna cu durerea pierderii unui om drag,vreau sa fie o chemare la obarsie.Sa nu uitam ca suntem Romani.I-am 'rezervat' u loc in amintire si la adresa www.ghpitran.ro unde EL este si va fi mereu VIU.Cu respect,nartip

nartip spunea...

-Amintirea lui ramane implantata adanc in vesnicia Neamului Nostru de ROMANI!
- Asa cum stii cu adevarat ca EL Adrian al lasat urmasi demni,la randul nostru cei care am fost si -mai suntem pe pamant- prietenii si cunoscutii lui,am lasat deasemeni urmasi demni pentru Romania.Tine steagul sus si ai in noi nadejdea si sprijinul.TRAIASCA ROMANIA,TRAISACA TRICOLRUL!

Allison Howarts spunea...

Bună ziua, sunt Allison Howarts După ce am fost în relație cu Anderson de ani de zile, sa despărțit de mine, am făcut tot posibilul să-l aduc înapoi, dar totul a fost zadarnic, l-am vrut atât de mult din cauza dragostei pe care o am pentru el, L-am rugat cu totul, am făcut promisiuni, dar a refuzat. Mi-am explicat problema prietenei mele și ea mi-a sugerat să contactez mai degrabă un vrăjitor care să mă ajute să arunc o vrajă să-l aduc înapoi, dar eu sunt tipul care nu credea niciodată în vrajă, nu aveam de ales decât să încerc, mi-a trimis poșta de vrajă și mi-a spus că nu există nici o problemă că totul va fi bine înainte de trei zile, că fostul meu se va întoarce la mine în trei zile, a aruncat vraja și în mod surprinzător în a doua zi, era în jurul orei 16.00. Ex-ul meu ma sunat, eram atât de surprins, am răspuns la telefon și tot ce mi-a spus a fost că a fost atât de rău pentru tot ce sa întâmplat încât a vrut să mă întorc la el, că mă iubește atât de mult. Am fost atât de fericit și am mers la el, așa am început să trăim împreună din fericire din nou. De atunci, am promis că oricine știu că are o problemă de relație, aș fi de ajutor pentru o astfel de persoană, referindu-mă la singurul vrăjitor real și puternic care ma ajutat cu propria mea problemă. email: ogagakunta@gmail.com puteți să-l trimiteți prin e-mail dacă aveți nevoie de asistența lui în relația dvs. sau în orice alt caz sau pe WhatsApp pe +2348069032895
1) vrăji vrăji
2) vrăji pierdute
3) Vrăjile divorțului
4) Vrăjile căsătoriei
5) Vraja de legare.
6) vrăji de rupere
7) Înlăturați un iubit trecut
8.) Vrei să fii promovat în biroul tău / vraja de loterie
9) doresc să-ți satisfacă iubitul
Contactați acest mare om dacă aveți o problemă pentru o soluție durabilă
ogagakunta@gmail.com