23 ianuarie 2011

Dezamagirea care provoaca luciditatea

La cate prietenii am acceptat aproape neconditionat pe Facebook (peste 4000!), ma asteptam sa fie buluc la Clubul MoJo pe 16 ianuarie 2011. Nu ma intelegeti gresit, a fost o seara excelenta, cu lume multa si buna, dar, daca prietenii erau cu adevarat prieteni, ar fi trebuit sa ramana macar cateva sute pe afara, ca MoJo nu e o sala chiar atat de mare.

Asa ca foarte multi s-au (v-ati) purtat romaneste: au (ati) fost patetici cand m-au (m-ati) tot intrebat "Cand mai faci un spectacol?... Cand mai iesiti cu un concert?... Abia asteptam sa va mai vedem live...", dar nu si-au (v-ati) deranjat comoditatea sa vina (sa veniti) la cantare. Repet, nu de lume putina ma plang, pentru ca locurile au fost ocupate, iar participarea a fost impresionanta, ci de disproportia dintre ce pare si ce este prietenia uneori, de diferenta dintre vorbele frumoase si faptele concrete, mult mai putine.

Asa ca, pe viitor, o sa fiu mai selectiv si mai putin entuziast sa cred in tot ce se spune din buze sau se scrie doar din buricele degetelor si nu are urmari in fapte. Stiu ca nu toti sunteti din Bucuresti, stiu ca nu toti ati avut timp, stare sau posibilitatea sa veniti, dar macar un sfert dintre prietenii de aici daca ar fi fost acolo, as fi luat in serios cuvintele de multumire care mi s-au trimis la acceptarea prieteniei.

Precizez ca intrarea a fost libera, noi nu am primit onorariu pentru spectacol, asa ca nota asta nu e izvorata din frustrarea ca nu am castigat ceva material de pe urma concertului. Nici nu s-a pus problema de asa ceva.

Va salut pe toti, dar ii apreciez doar pe cei care stiu sa acopere cu fapte gandurile, intentiile si cuvintele.

13 comentarii:

apiuliana spunea...

Daca as fi din Bucuresti cu siguranta as fi fost acolo!Succes in tot ceea ce faci si nu te lasa descurajat de nimic.Suntem alaturi de tine!

apiuliana spunea...

Si poate ceea ce am spus anterior suna destul de aiurea , dar sunt oameni care te admira,care iti citesc saptamanal postarile si care sunt onorati de faptul ca sunt prietenii tai chiar si pe facebook.Descopera-i asa cum sunt, cu siguranta sunt mii de oameni care ar fi dat orice sa fie acolo!Dincolo de vorbe...Eu stiu ca imi sunt dragi, cei ce-mi sunt dragi!

G. Chirica spunea...

Inca odata sa nu crezi pana nu vezi; si ce daca ai 4000 de prieteni pe Facebook, ei chiar nu iti sunt prieteni, poate cativa pe care ii cunosti personal si iti sunt apropiati; consider ca o persoana pana nu o cunosti personal nu o poti numi prieten; "Prieten" pentru mine e un cuvant mare, cu greutate; nu ma pot numi prietenul tau in veci, pentru ca in primul rand nu te cunosc personal, chiar daca te admir, te ascult, te urmaresc in emisiunile Tv sau Radio, iti citesc articolele din ziare, de pe blog, sunt doar unul dintre miile de fani pe care ii ai si, poate, atunci cand vei sustine un spectacol in orasul meu am sa fiu acolo.
De cele mai multe ori vorbele frumoase nu aduc fapte concrete si ceea ce pare nu-i ceea ce este.
Regret dezamagirea ta, ma bucur de trezirea la realitate, doar suntem in Romania unde vorbele sunt doar vorbe.
O seara buna!
G.

Anca spunea...

Ai scris intr-o postare mai veche ca dezamagirea nu se prescrie (probabil asa o sa fie si-n acest caz); atunci m-am ambitionat sa memorez aceasta expresie, pe care am si folosit-o de cateva ori :).
Uite, eu nu am timp prea mult pentru Facebook si pentru prietenii mei de acolo si din acest motiv (probabil) nu ma numar nici printre miile de prieteni ai tai.
Citesc in schimb cu mare placere si interes tot ceea ce asterni cu atata sinceritate pe blog sau in Jurnalul National si alte ziare, iar martea este ziua care se sfarseste cel mai frumos dintre toate cele 7.
Si regret de multe ori ca nu am cum sa ma bucur de tot ce se intampla frumos departe de Sibiu. Cand a fost festivalul la Brasov, nici nu am stat pe ganduri. Folk You (implicit). Sigur ca mine sunt multi. Si suntem alaturi de tine. Daca as continua, as repeta sau probabil as parafraza cele spuse de prietenii tai mai sus. Chiar m-as bucura sa poti sa treci cat mai repede peste aceasta dezamagire.
Numai ganduri bune!

Anonim spunea...

Normal ca aia de pe facebook nu iti sunt prieteni. Ce, ai innebunit? N-ai proprietatea termenilor?

elena marin-alexe spunea...

Înţeleg bine nuanţa mesajului.Nu o dată m-am lovit de indiferenţa aşa zişilor prieteni....
În pofida vârstei as fi prezentă la concertele tale Andrei, daca nu la toate, totuşi la foarte multe dintre ele.

hippiepittis spunea...

Evenimentul a avut un sondaj, o invitatie, RTSP sau cum i-o zice. Acolo ai fi vazut ca nu s-au scris cu "Attending" decat vreo suta de persoane. Mai erau cca 400 cu "maybe attending" Si au fost in sala vreo 200 - 300, deci raspunsurile de pe FB au fost corecte. Daca cineva iti e prieten, nu inseamna ca si vine la concert! ( eu am venit si am avut si "attendng" la sondaj)

Anonim spunea...

Deci, ce te agiti atat?

Anonim spunea...

Buna seara,Andrei,bine ca ai scris de prezenta ta maine la Antena,imi notez si n-o sa te ratez,fii sigur.Eu merg prin cluburi in Constanta(la Phoenix mergeam toamna saptamanal),dar acum pe frigul asta stau acasa,la filme...Conteaza si anotimpul pentru mine,poate si pentru altii...Am cumparat in decembrie cartea tatalui tau,de la o librarie din Citty mall,am citit-o repede..in 3 zilesi mi-a placut.Ce-ar fi sa publici o carte cu versuri ale tatalui in prima parte si ale tale in partea a doua,si sa le gasim la librarie...comanda prin posta nu e laindemana.Mersi,Violeta ,salutaride la mare

Daniela Constantin spunea...

Buna seara,Andrei.
Iti scriu acest mesaj intr-una dintre pauzele publicitare ale emisiunii "Rai, da'buni" cu voi si cu Radu Morar. E o placere sa va urmaresc, sa rememorez clipe de neuitat petrecute la Cenaclul Flacara, sa ma simt, asa cum si alti telespectatori scriau in mesajele lor din emisiune, ca in adolescenta. E foarte inspirata asezarea fotografiei lui Adrian Paunescu pe ecranul din spatele vostru. E o fotografie impresionanta si da impresia ca EL, omul si poetul, va vegheaza indeaproape, parca te astepti sa intervina cu un comentariu sau cu un vers bine inspirat, din clipa in clipa... E minunat. Si e bine ca ceea ce a lasat in urma monumentul de cultura si de umanitate care a fost (si va ramane) A.P.se perpetueaza si intra, incet,incet, sub aripa eternitatii.
Chiar asa, "Viata noastra unde e? Viata nostra ce-ati facut cu ea?"
Raspunsul sta, probabil, si in mainile noastre, fiindca "Fiecare munte stie aici sa cante, imnul Desteptati-va, romani!"
Doamne, octroteste-i pe romani!
Cu mult drag te salut din Brasov, dar iti voi spune, precum spaniolii o fac si tare imi place, HASTA SIEMPRE!
Daniela Constantin

Anonim spunea...

super emisiune

Anonim spunea...

Felicitari pentru emisunea de aseara!Am cantat, am lacrimat, m-am emotionat, mi-am adus aminte de vremea Cenaclului. Multumesc!
Emma Popa

travel and write spunea...

Este trist să ai măcar sau să fi avut vreodată impresia că termenul de ”prieteni” în virtual, mai ales pe FB, are vreun conținut. Societatea din România și-a ucis de mulți ani valorile.