Emisiunile trece, perlele rămâne (34)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Într-o zi mă voi întoarce la Steaua. Măgarul ştie mai repede drumul spre casă.” (Gheorghe Hagi, 23 octombrie 2010)

Ecuaţia este rezolvată! Ştiam demult cine e ciobanul, cine-s oile, cine-i câinele (fiara) dela stâna din Ghencea. Rămăsese o singură necunoscută, până să se autodenunţe măgarul, pe care noi îl credeam rege.

• „Lung şi interesant interviul cu Victor Piţurcă al lui Daniel Nanu. Am aflat enorm de multe lucruri.” (Radu Naum, Unirea Urziceni-Universitatea Craiova 1-2, GSP TV, 1 noiembrie 2010)

Mare, multă, imensă, uriaşă şi enormă ne e bucuria să vedem Craiova renăscând, dar mică, pitică, infimă şi colosal de redusă ne e satisfacţia să vedem teleaştii cunoscând enorm de puţină gramatică.

• „Foarte multe procente va fi în favoarea echipelor care au fost conduse... E o altă experienţă tristă care o am: după ce se dau banii, se alege praful de primul meci!” (Mircea Rădulescu, GSP, 1 noiembrie 2010)

Aşa e, domn’ profesor, procentele va fi. Sau, parafrazând un cântec: va fi, profesore, va fi! Toate! Şi pentru noi e o experienţă tristă să vă tot auzim, de decenii întregi, nefăcând acordul între subiect şi predicat.

• „Premierii din zona central şi est-europeană a căror state şi-au propus să....” (Realitatea TV, 1 noiembrie 2010)

Nu ştim ce şi-au propus premierii, dar noi ne-am propus să vă rugăm să repetaţi după noi, de 100 de ori: premierii ale căror state, premierii ale căror state, premierii ale căror state, premierii ale căror state...

• „Dar, totuşi, Ceauşescu nu era un persoanj doar de vodevil.” (Lucian Mândruţă, Antena 2, 1 noiembrie 2010)

Desigur că Nicolae Ceauşescu nu era un personaj „doar de vodevil”, decât dacă plimbarea în caleaşca Reginei Angliei sau curtea pe care i-o făceau preşedinţii americani erau scene de comedie uşoară, în văzul întregii lumi. Dar însă totuşi cu toate acestea credeam că asta nu mai trebuia să fie o nebuloasă în 2010.

• „Arbitrul să se facă călugăr, să ne lase-n pace!” (Marian Iancu, Rapid-Pandurii Tg. Jiu 1-1, GSP TV, 2 noiembrie 2010)

La oricare arbitru s-ar fi referit patronul Timişoarei, totul se potriveşte, inclusiv cacofonia, pe care o dedicăm şi noi centralului Mugurel Drăgănescu şi asistentului Bogdan Velicu, autorii masacrului împotriva Pandurilor, cărora li s-au anulat două goluri şi li s-a refuzat un penalty în Giuleşti.

• „Era prin 2004. Nu i-am spus lui Răzvan Raţ că sunt ziaristă niciodată până a doua zi... M-a zăpăcit de cap şi i-am făcut sex oral care s-a terminat cu mâinile, dar nu l-am lăsat să intre-n mine... Eu sunt scorpioancă, sunt mai pasională... Îmi place să empatizez... Mi-am pierdut la el şi o brăţară de argint dela mama.” (Ioana Popescu, ziaristă, Antena 1, 1 noiembrie 2010)

Suntem obligaţi să o luăm pe puncte:

1) La o femeie de o asemenea probitate, niciodată înseamnă circa 12 ore.

2) Vinovat de tot pocinogul este, desigur, Raţ, care a muncit îndelung, curtând-o pe neprihănită vreme de câteva minute la telefon şi cale de câteva replici pe messenger, rodul efortului său fiind zăpăceala la care a adus-o pe ingenuă, care şi-a pierdut şi brăţăruica dela mama în timpul sexului oral pasional.

3) Nu trebuia să mai spună, fiindcă ştiam şi noi că sexul oral, făcut dela prima întâlnire unui fotbalist, este o dovadă supremă de empatie.

4) Pasională fiind, această mamă a răniţilor fotbalişti recunoaşte că a unificat categoriile şi a terminat sexul oral cu mâinile, nelăsând hăndrălăul să pătrundă în sanctuarul ei, care, cine ştie?, o fi fost virgin la ora desfăşurării partidei. Ce, vine şi intră cine vrea pe-acolo? Puţin respect! Ce e-al ei e-al ei!

• „Explică-le matale populaţiei cât de bine le e cu băncile.” (Ilie Şerbănescu, Antena 3, 1 noiembrie 2010)

Respectabilul ziarist s-a enervat pe bună dreptate pe bănci, dar asta nu justifică dezacordul, chiar dacă, fireşte, populaţia este compusă din mai mulţi indivizi, majoritatea datori băncilor.

• „Această ordonanţă a lăsat libertatea băncilor să interpreteze cum vrea.” (Sorin Roşca Stănescu, Antena 3, 1 noiembrie 2010)

Faptul că jurnalistul a folosit singularul nu poate fi iertat, nici dacă ar încerca să ne spună că băncile se poartă toate la fel de discreţionar cu clienţii, adică sunt o apă şi-un pământ.

• „Oţelul se menţin pe locul 1.” (GSP TV, 30 octombrie 2010)

Oţelul se menţin în frunte numai pentru că Dorinel Munteanu muncesc eficient, iar jucătorii nu precupeţeşte nicun efort. În definitiv, Oţelul înseamnă mai mulţi sportivi. De ce să nu merite măcar un plural, dacă nu chiar un titlu?

• „Mie mi s-a părut penalty. Nici nu mai contează. Important e că am mai obţinut 3 puncte.” (Andrei Cristea, Dinamo-Mediaş 3-2, GSP TV, 30 octombrie 2010)

Asta strigă toţi iubitorii fotbalului civil, din 1948 încoace: că Dinamo obţine puncte, indiferent de metodă, şi că obţine penaltyuri care li se par justificate numai arbitrilor şi dinamoviştilor. Şi sigur că ar trebui să conteze cum se fac punctele, în ciuda cinismului acestei mărturisiri a talentatului atacant.

• „Uşori neatenţi fotbaliştii lui Jesus dela campioana Portugaliei.” (TVR1, Benfica-Lyon 4-3, 2 noiembrie 2010)

Şi uşori, şi neatenţi este prea mult. Ca dovadă că, dela 4-0, portughezii au ajuns să tremure în final la 4-3.

• Stelian Tănase: „Regele Mihai e pasionat de maşini, dumneavoastră ce pasiuni aveţi?”

Radu Duda: „Tâmplăria.”

Stelian Tănase: „Şi ce faceţi, mobile, dulapuri?”

Radu Duda: „Tăvi!”

(Realitatea TV, 30 octombrie 2010)

Eram siguri! Putea să nici nu-l mai întrebe. Unii îşi duc crucea toată viaţa, alţii duc tava toată viaţa, iar, când n-o mai au, fiindcă sunt prinţi parveniţi, şi-o construiesc singuri, şi-o fac cu propria mână, într-un lucru manual intens. Excepţională asumare a vocaţiei! Tava trebuie dusă mai departe, orice-ar fi, oricum te-ai numi, fie dacă eşti fostul actoraş Radu Duda, fie dacă eşti cică-prinţul prin alianţă, fără sânge albastru, dar care-şi zice Alteţa Sa Regală Principele de Hohenzollern-Veringen Radu al României Duda. Nu e nicio glumă, mai ales că, în aceeaşi emisiune, alteţa a luat o faţă gravă când a spus că i-a fost tăiat salariul dela statul român de 200.000 euro pe an şi au fost reduse fondurile dela buget alocate Casei Regale, de 3-4000 de euro lunar, pentru chiriile palatelor şi alte fleacuri: „Erau buni”, a conchis alteţa abătută, despre cei 200.000 de euro. Sigur că erau buni, măi, alteţă!