Emisiunile trece, perlele rămâne (35)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Orice angajat beneficiază de acest salariu mediu minim brut.” (Ioan Botiş, ministrul Muncii, Antena 3, 24 noiembrie 2010)

O exprimare la fel de coerentă ca politica socială volatilă a regimului Băs-Boc. Problema e că, din păcate, la noi, tot ce e mediu devine minim, nu invers.

• „Vedeţi în imagini imagini pe care le vedeţi.” (Iosif Buble, Antena 3, 21 noiembrie 2010)

Mai clar de-atât nu se poate! Mai mult de-atât nu există! Mai adevărat de-atât nu s-a pomenit! Vedem ce vedem: în imagini sunt imagini! Formidabil! Bine că nu vedem imagini pe care nu le vedem. Şi cel mai bine e că poporul a votat la ultimele prezidenţiale nu în funcţie de ceea ce a văzut şi a trăit, ci în funcţie de ceea ce a spus electoratului Traian Băsescu. Ruşine, Dinu Patriciu! Un trucaj ordinar!

• „Poliţia Română e de porc! E condusă de Aurel Şoric şi Petre Tobă.” (Radio Sport FM, 17 noiembrie 2010)

Câtă vreme între poliţistul Şoric şi interlopul nemţean Măraru există o legătură, dieta legală se dovedeşte echilibrată în proteine şi vitamine.

• „Nu ştiu de unde răsare soarele la PDL, cât va mai răsare şi unde va mai răsare.” (Iosif Buble, Antena 3, 21 noiembrie 2010)

Dacă nu va mai răsări, soarele poate va răsare. Dacă nu va răsare, poate se va stingă, va apună, va piere, va cade, până îi va doare pe cei ce nu ştiu să vorbesc corect. Pentru că în PDL există oameni care vor să merg alături de o tabără, iar alţii vor să se duc în altă tabără.

• „Nu credeam că Ceauşescu va dispare.” (Mircea Dinescu, Realitatea TV, 13 noiembrie 2010)

Nici noi. Cel mult, credeam că va dispărea.

• „Repet încă o dată: solicit partenerilor noştri soluţii pentru deblocarea situaţiei!” (Marko Bela, preşedinte UDMR, Antena 3, 6 noiembrie 2010)

Ne-am obişnuit cu această repetare. De fapt, UDMR e un pleonasm şi un oximoron în sine: turuie aceleaşi pretenţii de 20 de ani prin aceleaşi figuri obosite, care blochează şi apoi pretind deblocarea.

• „Posteritatea viitoare a lui Adrian Păunescu? Nu ştiu...” (Ion Cristoiu, „Naşul”, B1TV, 8 noiembrie 2010)

Dar de ce nu posteritatea anterioară, maestre? Se poate orice, din moment ce emisiunea lui Radu Moraru la care aţi participat a avut permanent pe ecran titlul „România penibilă. Televiziunile au tratat moartea poetului Adrian Păunescu jenant şi în ritm de manele”.)

• „Două gospodini cumpără căpşuni.” (Maia Morgenstern, Antena 2, 12 noiembrie 2010)

Greu de înghesuit atâtea gafe în atât de puţine cuvinte. Practic, unul din două este o trăznaie. Dar, la preacurata Maia, se acceptă orice, inclusiv că gospodinele sunt gospodini şi că ele nu se mulţumesc să cumpere fructele numite „căpşune”, ci iau cu totul boschetul de „căpşuni”.

• „Toţi au nişte obrazuri fine” (Radu Tudor, Antena 3, 16 noiembrie 2010)

Aşa-s oamenii fără caracteruri!

• „Cei care au organizat represiunea practică capitalismul astăzi.” (Gabriel Liiceanu, TVR Info, 4 noiembrie 2010)

Cacofonie demnă de un mare intelectual, atât de hârşit în lecturi, ediţii, compilaţii, plagiate, încât nu se mai opreşte din drum pentru un asemenea fleac urât la miros şi strident la auz. Poftă bună!

• „12 milioane de dolari sau mai mult, depinde şi de punctele care le faci în Ligă.” (Florin Prunea, Digi Sport, 25 noiembrie 2010)

Normal că depinde de puncte, că, dacă ar depinde de gramatică, ar fi şi mai rău.

• „Sigur că cam asta e marja.” (Adi Manolovici, Antena 2, 20 noiembrie 2010)

Cântăm, cântăm, dar mai şi... că cam aşa e normal.

• „Toate aceste lucruri îi dă încredere - spun eu - lui Cioacă.” (Antena 1, 10 noiembrie 2010)

Dacă spui dumneata, te credem. Dacă am fi spus noi, am fi folosit pluralul „îi dau”.

• „Este un bărbat perfect momentan, are 35 de ani.” (Simona Sensual, Kanal D, 10 noiembrie 2010)

Bine şi-aşa! Se ştie că sunt femei pentru care perfecţiunea şi veşnicia sunt noţiuni relative, dar nici chiar atât cinism nu credeam că va emana blonda. Ce-o să facă respectivul la 36 sau, şi mai rău, la 63 de ani?

• „PDL şi-a pierdut majoritatea în Senat după conform dorinţelor opoziţiei.” (Daniel Oajdea, deputat PDL, Realitatea TV, 4 noiembrie 2010)

Dacă e după conform e bine. Dacă era după conform potrivit era şi mai bine.

• „Atacul instituţiilor civile te fac să-ţi plăteşti nota... Era cât pe-aceea să luăm o decizie... Să vorbim de cei care nu-i ştim.” (Cezar Preda, PDL, B1TV, 15 noiembrie 2010)

Nici Busuioaca de Bohotin nu are un buchet atât de bogat! Trei gafe, una mai aromată decât cealaltă: dezacord (atacul te fac), creativitate (în loc de „cât pe-aci”, cât pe-aceea) şi subtilizarea prepoziţiei din sânul acuzativului (cei care nu-i ştim). Vedeta este, însă, titlul emisiunii, care conţine un ligament clasic: „Topul afacerilor parlamentarilor cu statul”.

• „Maria este numele cel mai sfânt dintre numele sfinţi pe care le avem!” (Aurelian Temişan, „Acces direct”, Antena 1, 12 noiembrie 2010)

Cu o asemenea ofertă bogată de nume sfinţi, e greu să faci alegerea cea mai bun.

• „Fiecare cu p...da mă-sii.” („Acces direct”, Antena 1, 12 noiembrie 2010)

Mai pe-nţelesul omului de rând nu se putea? Mai puţin academic nu era posibil?

• „Strategiile puse la cale de opoziţie este o veşnică tergiversare.” (Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, TVR1, 3 noiembrie 2010)

Este! Este, domn’ ministru, cum să nu este?

• „Acest album Iubiland conţine doisprezece cântece” (Loredana Groza, Pro TV, 19 noiembrie 2010)

Păcat că nu conţine şi încă doi piese bonus, cât nota la gramatică meritată.

• „Norile şi ploii se răresc.” (Radio Sport FM, 17 noiembrie 2010)

Bine că nu avem parte de furtunuri, uragăni, ţuname, vânţi şi cicloni!

• „Nivelul lichidităţilor companiei vor scădea.” (Mihai Cioceanu, Radio City FM, 24 noiembrie 2010)

Este eternul conflict dintre subiectul logic şi cel gramatical, pe care nu-l poate stinge nici măcar everestul comunicatorilor grămătici, dl. Cioceanu, dela microfonul unui admirabil post de rock.

• „Ce să mai creadă românul? În parlament, X prezent – nu votează! Ce dracu’ faceţi acolo?” (Bogdan Chirieac, Realitatea TV, 2 noiembrie 2010)

Se pare că parlamentarii nu reacţionează decât la subtilităţi de limbaj, aşa că pedantul jurnalist s-a conformat.

• „Încep cu primul exemplu: panseluţe şi platani = 2,8 milioane de euro.” (Andreea Creţulescu, Realitatea TV, 2 noiembrie 2010)

Putea începe moderatoarea şi cu al doilea, şi cu ultimul exemplu, de furat tot se va fura, de aflat tot se va afla, de votat tot se va vota. Panseluţe să fie, că, de plătit, se descurcă statul să le plătească.

• „Revedem reluarea acestei faze.” (Mediaş-Craiova 1-0, Digi Sport, 29 noiembrie 2010)

Nu e cam mult? După ce că am văzut faza, vedem reluarea şi apoi revedem şi reluarea, ca să ne facem sânge rău că Universitatea Craiova a ajuns să fie mai inconsistentă şi decât Gazul?

• „Nu-i o băutură pe care să-mi placă mie.” (Dan Bursuc, manelist, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 29 noiembrie 2010)

Măcar omul s-a străduit. A auzit de atâtea ori cum Tăriceanu, Geoană şi alţi fini intelectuali fură prepoziţia „pe” de la acuzativ, încât a decis să o pună şi acolo unde nu e nevoie.

• „Dânsul a specificat că cam peste tot unde există indivizi din aceştia există corupţie.” (Călin Murg, PDL, Realitatea TV, 20 noiembrie 2010)

Avem trei teme majore: ligamentul, cacofonia şi marioneta. Întrucât puţini mai ştiu că Călin Murg a fost, până în 1989, guristul trupei UASCR-iste „Rond”, în care Cristian Paţurcă era chitarist, care era premiată peste tot pentru mega-hitul dizident „Un televizor color”, se vor trece cu vederea ligamentul „Dânsul-a” şi cacofonia dură „că-cam”. Iar, pentru capacitatea de tip băsescian de a nega evidenţa că a primit pe SMS ce trebuie să spună într-o emisiune de la Antena 3, facem gratuit oficiul de a-i scrie domnului Murg un imn pentru o eventuală campanie: „Am primit un SMS, / Udrea nu m-a înţeles, / După ochii ei mă scurg / Şi mă cheamă Călin Murg. // Mi-aţi livrat un nou mesaj / Băse-i tare-n fuzelaj / Şi în zori, şi în amurg, / Călărind pe câte-un Murg.”

• „Doamna Elena Udrea este un om a cărei ascensiune...” (Gabriel Oprea, ministrul Apărării, Antena 3, 21 noiembrie 2010)

Om – om, dar doamna Udrea e în primul rând femeie! Iar domnul Oprea face acordul de bune maniere, nu acordul gramatical, la întronizarea de la organizaţia PDL a Capitalei.

• „Una din marile pericole este scăderea autorităţii.” (Gyorgy Frunda, UDMR, Realitatea TV, 23 noiembrie 2010)

Nici ungurii nu mai vorbesc ca lumea româneşte în ţara asta! Altă pericol, alt primejdie sunt să nu vorbeşti korect limba română, care este atât de mlădios!

• „Tony l-a lovit neintenţionat, însă involuntar.” (CFR Cluj-Gaz Metan Mediaş, Digi Sport TV, 19 noiembrie 2010)

Asta sună la fel ca „Nevastă-mea e urâtă, dar nasoală”, „Meciul a fost slab, însă modest” sau „Comentatorul a fost tâmpit, însă idiot”.

• „Înainte să i-o dai Andreei Antonescu...” (Antena 1, 22 noiembrie 2010)

Bine că ne-am dat seama că e vorba de o piesă, nu de altceva. Orice compozitor care se respectă, înainte să i-o dea solistei, i-o pune, ca să vadă dacă i se potriveşte dizeuzei bucata respectivă la ambitus.

• „Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare, ceea ce înseamnă că vei putea face cu oricine echipe de valoare şi PDL are probabil nevoie de acest lucru.” (Teodor Baconschi, ministru singurul candidat pentru cea mai înaltă funcţie din organizaţie.de Externe, Realitatea TV, Antena 3, 21 noiembrie 2010)

Am auzit cumva cuvântul “dezgustător”? Perfect! Aceşti ditirambi de vreme liberal-democrată concurează cu succes osanalele dedicate Elenei şi lui Nicolae Ceauşescu înainte de decembrie 1989. Miza contează: Elena Udrea, concurând singură, a câştigat preşedinţia PDL Bucureşti, iar dl Baconschi ştie că preşedintele Traian Băsescu e pe fază, ascultă tot şi decide. Impresionează până la greaţă şi cecul în alb-libidinos, dat de finul diplomat doamnei Woodrea: cu oricine va lucra, titana politicii noastre e creditată că va face echipă bună. Garantat!