Emisiunile trece, perlele rămâne (36)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Nişte lepre nenorocite! Tu crezi că-s îndrăgostit de Geoană? Ce-i, gagică? Dă-l în p...mea, că are o grămadă de defecte! Da’ e vorba de când te uiţi tu în oglindă dimineaţa, înţelegi? Cum, mă, zic una şi pe urmă: aoleo, voi sunteţi mai tari, sunt mâine cu voi! Cum dracu’, mă, frate, mă? Io am fost pe bulevard vagabond, ăştia au stat la facultate şi n-au învăţat nimic, dă-i dracu’ de idioţi! Pe cuvântul meu că nu au învăţat nici principiile elementare ale bunului simţ! Ei nimic n-au în ei. Nişte lepre! Ăştia îşi vând nevestele, mă, ascultă-mă ce spun, ca să le dai o funcţie, îţi dă nevestele.” (Marian Vanghelie, www.realitatea.net, 17 februarie 2010)

Cine mai poate contesta democraţia reală din PSD, partid în care liderii rămân alături chiar şi după asemenea dezbateri de idei, analize conceptuale şi confruntări deontologice. Acest şirag de vorbe de duh are de toate, de la insultă şi calomnie, până la prostituţie, autodenunţ şi dezacorduri. Dar poate şi ceva adevăr.

• „Promulgarea este până la urmă finalul unei dezbateri de mai bine de patru ani... Doamna rector Andronescu, domnul rector Marga au făcut şi dumnealor o reformă a educaţiei a căror rezultate se văd acum, după 10 ani.” (Traian Băsescu, Antena 3, 5 ianuarie 2011)

Mari dezamăgiri ne oferă preşedintele Băsescu, un fost bun vorbitor de limbă română. Nervos peste măsură că nu prea mai are pe cine da vina, domnia sa nu numai că a călcat în picioare principiile autonomiei universitare prin promulgarea Legii Educaţiei, dar a început să calce în picioare şi acordul gramatical, cu care a fost prieten până nu demult, dovedindu-se şi amic de ultimă oră al pleonasmului, cu care în vremurile bune nu se prea întâlnea.

• „Declaraţia e dată înainte de a apare legea... Teatrul Naţional, al căror foaiere...” (Ion Caramitru, „Profesioniştii”, TVR1, 18 decembrie 2010)

Inegalabilele nestemate, bune de pus direct pe panoul de onoare al egalabilului nostru maestru, desăvârşit grăitor profesionist al limbii şi călău(zitor) al culturii române, venit la cea mai potrivită emisiune, intitulată cum altfel decât „Profesioniştii”! Doamnelor şi domnilor, intră-n scenă, direct din bazinul cu dezacorduri şi gafe, actorul şi multiplul sinistru... pardon!, ministru al culturii, domnul Ion Cacamitru... pardon!, Ion Cacalitru... pardon!, Ion Caramitru! Cine, dacă nu domnia sa, să aibă dreptul la asemenea erori, după o jumătate de secol de când artistul-politician-republican-monarhist lucrează profesionist cu limba (română)?

• „I-am spus ăluia elegant: hai sictir, mă!” (Sorin Oprescu, Antena 3, 22 decembrie 2010)

Cuvintele pline de subtilitate ale primarului Capitalei îl fac invidios, de dincolo de moarte, şi pe Nichita Stănescu, care, când se supăra, ocăra păstrând cuviincios distanţa faţă de inamic, la persoana a doua plural: haideţi sictir!

• „Nu ştiu exact sigur.” (Critian Ţopescu, Realitatea TV, 15 decembrie 2010)

Niciun bărbat nu mai ştie exact sigur nimic, după o anumită vârstă, chiar dacă vorbeşte la „Zece pentru România”, chiar dacă este considerat cel mai bun comentator român din toate timpurile.

• „Pe mine nu mă deranjează că Traian Băsescu este preşedintele României, deşi desigur că mă deranjează, ci că toţi gherţoii şi nesimţiţii îşi bat joc de instituţia Parlamentului României.” (Mihai Voicu, Realitatea TV, 20 decembrie 2010)

Vrem să vă hotărâţi: vă deranjează sau nu? Şi apoi, ce să facă gherţoii şi nesimţiţii? Să dea dovadă de prestanţă şi bun simţ? Nu de aia sunt gherţoi şi nesimţiţi, ca să-şi bată joc?

• „Noi, cei care în anii ’50 fredonam Pe şoseaua Colentina trece Mannix cu maşina.” (Mircea Radu, TVR1, 31 decembrie 2010)

Protocronişti ca întotdeauna, românii fredonau, încă în anii ’50, un cântec despre un personaj dintr-un serial american realizat abia începând cu 1967.

• „Povestea a ajuns şi în cele mai îndepărtate colţuri ale globului.” (Antena 3, 24 decembrie 2010)

Asta da poveste, dacă a penetrat colţurile unei sfere! Aşteptăm mărturii despre poveşti care au ajuns în curbele cuburilor şi în latura dreaptă a conurilor.

• „Cristea şi-a cam făcut-o cu mâna lui.” (GSP TV, FootbAll inclusive, 12 decembrie 2010)

Fiind vorba chiar despre poza pe care Adrian Cristea şi-a făcut-o cu mâna lui, lui şi sexului său gol, cu dedicaţie pentru Bianca Drăguşanu, şi ţinând cont de consistenţa neconvingătoare a muşchilor din imagine, deducem că mâna fotbalistului tocmai nu fusese cuminte înainte de a apăsa pe declanşator. Şi cum altfel s-o fi făcut, decât cu mâna proprie, din moment ce era singur în cameră, iar muza siliconată îi zburătăcea pe cine ştie unde?

• „O trupă din noul val ne propun un cântec de Crăciun” (Florin Busuioc, Pro TV, 17 decembrie 2010)

Nici măcar de dragul rimei „propun-Crăciun”, nici măcar aducând ca explicaţie faptul că o trupă este formată din mai mulţi şi necesită pluralul, nu se poate aduce un asemenea afront limbii române.

• „Pe 22 decembrie 1989, Ceauşescu a ţinut ultimul său discurs.” (Antena 3, 22 decembrie 2010)

Toată lumea ştie că Nicolae Ceauşescu a vorbit pentru ultima oară cetăţenilor în 21 decembrie 1989, nu în 22, numai un mare post de ştiri iată că nu a aflat.

• „După voce indentifică persoana.” (Viorel Lis, Antena 1, 22 decembrie 2010)

Noi propunem să o indentifice şi după buletinul de indentitate.

• „O coafură de seară pentru o seară specială de revelion.” (Dănuţ SRL, TVR1, 27 decembrie 2010)

Noi propunem fie o coafură de seară pentru o dimineaţă oarecare, fie o coafură de dimineaţă pentru o noapte banală de revelion.

• „Se întâmplă să nu ştim ce să le zicem lumii.” (Mihai Morar, Antena 2, 27 decembrie 2010)

Care-i problema, vorba lui Gigi Becali? Este lumea compusă din miliarde de indivizi? Este! Merită ei măcar un plural? Merită! Să nu ne mai împiedicăm, deci, de legile gramaticii!

• „Se persistă în repetarea unei erori.” (Valentin Ionescu, Realitatea TV, 28 decembrie 2010)

Fostul ministru al Convenţiei Democratice, dealtfel un bun vorbitor, a vrut să fie foarte convingător şi a reuşit, cu preţul unui pleonasm, oferit drept cadou de sărbători.

• „Trebuie să fie cald ca să stai la coadă în frig la sărmăluţe.” (Antena 1, 1 Decembrie 2010)

Bine spus! Mai bine chiar decât străvechiul postulat băsist „iarna nu-i ca vara”.

• „Este o presă care io o am în suflet şi greu să ajungi în suflet la toată lumea.” (Keo – Cosmin Mustaţă, TVR1, 31 decembrie 2010)

Cu atâţia ani trăiţi în străinătate, cu doar o jumătate de identitate românească, cu atâta sete de muzică, interpretului i se pot ierta atât prăpădita de prepoziţie lipsă de la acuzativ, cât şi coerenţa discutabilă de care dă dovadă, când vorbeşte limba maternă.

• „În ciuda problemelor, autorităţile au acţionat preventiv.” (Realitatea TV, 3 ianuarie 2011)

Nu înţelegem unde a fost prevenţia, din moment ce autorităţile au acţionat după căderea zăpezii. Cum s-ar putea acţiona preventiv contra ninsorii? Să scoţi plugul când încă e soare?

• „Aeronava a luat foc. Totuşi, pasagerii au fost intoxicaţi cu monoxid de carbon.” (Realitatea TV, 2 ianuarie 2011)

De ce „totuşi”? E ca şi cum am spune că avionul a fost cuprins de un incendiu, însă a ars. Sau că pasagerii au murit, dar au decedat. Sau că, deşi motoarele au explodat, s-au făcut praf.

• „Ce mai poate fi de spus, dragi prieteni?” (un mai vechi comentariu în direct la TV, la meciul Gaz Metan Mediaş – Poli Timişoara 5-1, 9 august 2008)

Ce mai poate fi de spus? Absolut nimic!

• „Mari companii fac angajări în prima lună din ianuarie.” (Mirela Vaşadi, Realitatea TV, 3 ianuarie 2011)

Ne temem ca patronatul Realităţii TV să nu facă şi concedieri de prezentatori, din a doua lună din februarie 2011 până în ultima lună din decembrie, după această perlă.

• „Excesul de calorii, zahăr, sare pe cale orală nu sunt bune.” (Cristian Brancu, Antena 2, 29 decembrie 2010)

Aşa este! Şi, pentru că e clar că excesul nu sunt sănătos, propunem ca alimentele acestea să nu mai fie transmise pe cale orală, ca folclorul, ci direct intravenos. Rămâne între noi! Confidenţial!

• „Nu toţi se asigură să evite pericolele PE care le pun viaţa în pericol... Se poate practica schiul, bobul şi alte sporturi de iarnă.” (Realitatea TV, 30 decembrie 2010)

Se pare că unii vorbitori de la TV au început cu beţia de cuvinte cu mult înainte de revelion sau, cine ştie?, poate că nu s-au trezit după Crăciun. Altfel nu se explică un asemenea şirag de pietre rare, pe ecran revărsate. Să recapitulăm ce avem aici: a) unii, după ce că nu se asigură, nici nu evită; b) pericolele sunt periculoase; c) prepoziţia PE, de obicei pierdută pe drum de utilizatorii de acuzativ, aici este în plus: măcar ştim cine a furat-o şi unde a ascuns-o; d) schiul, bobul şi alte sporturi de iarnă, fiind semnul unei singure pasiuni pentru gheaţă şi zăpadă, sunt considerate un mănunchi şi, în consecinţă, acordate cu verbul la singular „se poate”. La mai multe!

• „Femeia găsită înjunghiată în dulap.” (Antena 3, 5 ianuarie 2011)

Se pare că a apărut un nou tip de lovitură cauzatoare de moarte, pe lângă binecunoscutele înjunghieri în inimă, gât, creier: înjunghierea în dulap.

• „Am rămas cu reminiscenţe din vremea comunismului.” (Marilana Nedelcu, Realitatea TV, 1 ianuarie 2011)

Dacă nici reminiscenţele nu ne mai pot rămâne, după ce au dispărut banii, industriile, solidaritatea, diplomaţia şi independenţa politică, atunci ce ne mai rămâne din vremea comunismului? Măcar să rămână nişte reminiscenţe.

• „Fiul meu s-a uitat în faţa televizorului când i-am pasat lui Forlan.” (Alexandru Tudor, GSP TV, 31 decembrie 2010)

În general, copiii sunt învăţaţi să se uite sau să nu se uite la televizor, dar se pare că marele arbitru, ca să-i protejeze ochii fiului său, l-a sfătuit să se uite în faţa micului ecran.

• „Înţeleg că oamenii ăştia vor să ajungă celebri, dar totuşi!” (Lucian Mândruţă, Antena 2, 31 decembrie 2010)

Ne lipsea o perlă marca Mândruţă şi uite că a venit, în chiar ultima zi a anului trecut. Ce ne intrigă este că pleonasmul nu e complet. Lucian Mândruţă putea mai mult: dar totuşi însă cu toate acestea...

• „Şerban Huidu îşi revine treptat din această stare de comă autoimpusă.” (Antena 3, 1 ianuarie 2011)

Nu am mai auzit de comă autoimpusă şi cu siguranţă că nu despre asta este vorba după accidentul de la schi, trăit de realizatorul tv lângă Innsbruck, ci de o comă indusă de medicii austrieci, pentru a stabiliza situaţia. Abia aşteptăm revenirea Cronicii cârcotaşilor, în care ar putea intra, la loc de cinste, şi această aberaţie.