Emisiunile trece, perlele rămâne (41)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Este probă-şi-n alt dosar.” (Gabriela Vrânceanu Firea, Antena 3, 1 februarie 2011)

Rară alăturare de cuvinte atât de neinspirată, în care ligamentul „...bă-şi-n-a...” creează realităţi aproape olfactive. La mai multe!

• „Juriul: Ai făcut balet?

Concurenta: Nu, am făcut gimnastică ritmică.

Juriul: Şi cu ce te-ai descurcat cel mai bine?

Concurenta: Cel mai mult mi-au plăcut măciucile.” (Emisiune „Next Top Model by CB”, Antena 1, 4 februarie 2011)

Nefiind cunoscători de gimnastică ritmică, am crezut, iniţial, că măciucile sunt probă eliminatorie în alt sport, practicat de către aspirantele la titlul de top-model în parteneriat privat cu finanţatorii. Se pare că ne-am înşelat, dar unii şuşotesc că nu de tot. Oricum, sinceritatea concurentei este dezarmantă. Ce s-o mai întrebi, dacă îţi spune singură totul?

• „Aveau scule slabe, din ăstea - cum se numesc? – unităţi de măsurare a densităţii pericolului de explozie.” (Iosif Buble, Antena 3, 6 februarie 2011)

Iosif Buble se dovedeşte nu numai un vorbitor documentat şi plin de coerenţă la televizor, ci şi un inventator de scule de măsurat. Nimeni nu a auzit, până în acest februarie, de vreun aparat care să măsoare „densitatea pericolului”. Iosif Bubble Boy – da!

• „Acest tip de argument neîntemeiat pe niciun fel de argument temeinic.” (Cornel Nistorescu, Realitatea TV, 1 februarie 2011)

Analist neîmpăcat, care scormoneşte până-n tenebrele limbii, domnul Nistorescu postulează de-a dreptul că argumentul neîntemeiat nu are temei, de unde deducem că, dacă nu este temeinic,argumentul e neîntemeiat. Adânc! Ştiinţific! Axiomatic, ca să nu spunem chiar pleonastic.

• „Este una din cele mai performante spitale din Transilvania.” (Reprezentant UDMR la Realitatea TV, 4 februarie 2011)

Dacă, la singular, am avea „una spital” sau „o spital”, atunci de ce nu am avea şi expresiile „spital performantă” şi „spitale performanţi”? O, spital performant! O, spital frumos! Momentul de aleasă rostire românească cu mângâiere maghiară ne-a adus aminte de bancul despre autorul cântecului „O, brad frumos”, care cică s-ar fi descoperit că e un ungur, fiindcă, dacă ar fi fost român, ar fi spus „Un brad frumos”.

• „Suntem într-o situaţie de blocaj rigid, dacă-mi permiteţi formula...” (Cristian Preda, realitatea TV, 24 noiembrie 2010)

... Nu, nu permitem formula, decât după ce analistul deontolog politolog europarlamentar pedelist ne descrie cum arată un blocaj curgător, unul închis, unul destupat şi altul barat.

• „Asta e-o declaraţie care o vor prelua mâine toate ziarele.” (Mircea Radu, TVR1, 26 noiembrie 2010)

În regulă, o preluăm şi noi, la bogatul capitol de evaziune a prepoziţiei „pe”, smulsă de lângă acuzativul, care-i e tată. Ca să parafrazăm un clişeu de filme siropoase (după modelul „Este fiul pe care nu l-a avut niciodată”): „Pe” este prepoziţia pe care Acuzativul a avut-o cândva.

• „Nimeni nu s-a mai opintit în acest mic detaliu care este legea.” (Mircea Badea, Antena 3, 7 februarie 2011)

Din păcate, pleonasmul este extras din cruda realitate: în loc să fie ceva uriaş, legea la noi a ajuns nu numai un detaliu, ci şi unul mic. Trăim în România şi asta ne ocupă toate pleonasmele, aberaţiile şi ilegalităţile.

• „Acest lucru a spus-o şi ministrul Vlădescu (...) Urmează În Gura Presei cu Mircea Badea. Noapte bună!” (Mihai Gâdea, Antena 3, 7 februarie 2011)

a) Probabil că prezenţa patronului Dan Voiculescu la „Sinteza zilei” l-a emoţionat atât de tare pe realizator, încât i-a perturbat proverbiala coerenţă. b) Aproape la fiecare final de ediţie, domnul Gâdea mai întâi anunţă că urmează Mircea Badea, apoi ne urează Noapte bună! Noi ce să facem? De care îndemn să ascultăm? Ne culcăm sau ne uităm în continuare?

• „...Profesionalism şi voinţa politică ca românii să trăiască mai bine.” (Dan Voiculescu, „Sinteza zilei”, Antena 3, 7 februarie 2011)

Nici măcar în propria ogradă nu ar trebui să faci aşa ceva în văzul şi auzul lumii, o cacofonie care se poate evita uşor, prin simple artificii lexicale şi reconstrucţii sintactice!

• „Vă este mai drag să cântaţi melodii de tipul acesteia sau Imnul Rapidului?” (Mircea Radu, „În trecerea anilor”, TVR1, 5 februarie 2011)

Luat de val în dialogul cu Victor Socaciu, domnul Mircea Radu, frumosul televiziunilor noastre, evergreenul micilor ecrane încă din mileniul trecut, a scos la popor un ligament cât casa şi viril cât cârnatul de Pleşcoi. Apoi, de ce ar trebui puse în opoziţie piesele de dragoste cu piesele de ataşament sportiv? E ca şi cum noi l-am întreba pe Mircea Radu ce preferă: să facă dragoste sau să mănânce, să apară pe ecran sau să se uite la televizor? Depinde de situaţie, nu?

• „Mi-am ales un accesoriu, un evantai, care mie-mi place.” (Concurentă la „Nuntă cu stil”, Euforia TV, 6 februarie 2011)

Ce chestie! De obicei, oamenii îşi aleg la nuntă nu numai ce nu le place, dar şi ce nu le stă bine. Cel puţin aşa se vede, dacă ne luăm după cum arată paradele de ţopârlănie dură de la atâtea nunţi. Interesantă, însă, este precizarea, care dezvăluie posibile conflicte în familie: „mie îmi place” lasă deschisă întrebarea: dar cui nu-i place? Soţului? Socrului? Fostei prietene a mirelui? Naşei mari?

• „O zi pe an are dreptul şi el, mirele...” (Dinu Maxer, „Nuntă cu stil”, Euforia TV, 6 februarie 2011)

Dacă se însoară atât de des, o dată pe an, mirele merită şi el o zi în care are dreptul să facă numai ce vrea, faţă de celelalte 364 sau 365 în care ascultă de alţii.

• „Nu există probe care să dovedească că sunt un pericol pentru societate.” (Dan Păsat, Realitatea TV, 8 februarie 2011)

Abia ieşit din şedinţa Camerei în care deputaţii au votat să nu fie arestat, deputatul PD-L acuzat de tot felul de matrapazlâcuri a considerat că merge şi o cacofonie, care, oricum, nu e prinsă în Codul Penal.

• „Afirmaţia Adrianei ar putea avea repercursiuni.” (Florin Piersic Jr, Happy Hour, Pro TV, 7 februarie 2011)

Nu e frumos să vorbim despre părţile intime ale femeilor, mai ales dacă sunt mame şi încă nu au terminat dieta de remodelare.

• „E la inketotetrapie, nu ştiu cum se spune... ki-ne-to-te-ra-pi-e... acum e foarte bine... Nu vreau să fac ţigănie. Am venit numai eu cu el la spital.” (Aurica, nevasta lui Tamango din Giurgiu, Kanal D, 8 februarie 2011)

Bine ar fi dacă „ţigănie” ar însemna ceea ce a făcut şi face Aurica pentru bărbatul ei, ţigan artist, de când s-a îmbolnăvit. Rar s-a văzut femeie atât de generoasă care, întrebată de reporteri dacă a avut motive să fie geloasă, să răspundă că ar vrea ca bărbatul să facă tot ce vrea el, numai să vină sănătos acasă.