Emisiunile trece, perlele rămâne (79)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Onoare prostituţiei!

• „Prostituatele sunt reprezentantele uneia dintre cele mai onorabile meserii.” (Emil Hurezeanu, 9 martie 2012)

Aşa să fie? Noi ştiam că meseria curvelor e veche, de neînlocuit, de neevitat, de nestârpit, eventual utilă unei părţi cu nevoi a societăţii, dar nu ştiam că poate fi declarată chiar onorabilă. Poate această teoremă s-o fi predat la şcoala „Europei libere”, pe care a frecventat-o, ani şi ani, domnul Hurezeanu, în Germania.

• „El poate fi aplicat retroactiv mergând cu ani de zile în urmă.” (Mircea Toader, Realitatea FM, 12 martie 2012)

Două pietroaie (sau, cum se spune mai nou: şicane) am întâlnit pe cărarea unde vorbea liderul PDL-ist, ambele pleonastice: dacă e retroactiv, nu mai e cazul să spunem că e „în urmă”, că e clar, iar dacă sunt ani, nu mai e cazul să spunem că sunt făcuţi din zile, că e la fel de clar.

• „Misterul cel mai cunoscut indică care este misiunea acestui guvern.” (Daniel Barbu, Realitatea FM, 9 martie 2012)

La aşa analist, la aşa viziune, ochelari şi perle pe măsură! Întâi de toate, că, dacă e vorba de un mister, nu e cunoscut, iar, dacă e cunoscut, nu mai e mister. În al doilea rând, subliniem cacofonia (că+care), absolut perfectă, când facem evaluarea realizărilor guvernelor din epoca preş. Băs.

• „Să vedem ce ne poate oferi acest mall: un blugi, un bluz... prinde foarte bine, să dea de belea la cameră... dăm ce cere populaţia.” („Haiducii”, Acasă.tv, 6 martie 2012)

Întrebaţi de reporter ce li se potriveşte să îmbrace, nişte băieţi, care cică sunt cântăreţi şi îşi spun „Haiducii”, au dat măsura maimuţăririi sinistre involuntare a limbii române, subliniind că ei sunt rodul pieţei, că poporul îi cere. Le reamintim că, tot pe piaţa produselor şi a serviciilor, se găsesc şi substanţe de dezinfectat, şi gropi de gunoi, şi haznale, şi pisoare, şi cărţi de gramatică. Poate aleg ceva mai potrivit.

• „Niciunul dintre partidele din USL nu vor semna un pact cu partidul lui Dan Diaconescu.” (Realitatea FM, 16 martie 2012)

Niciunul „nu vor” semna, dar toate trei „se va” bucura dacă OTV-ul le „vor” zâmbi galeş.

• „Un copil nou-născut de sex feminin a cărei stare generală este bună.” (Antena 3, 4 martie 2012)

Vorbitorul, medic, a început propoziţia cu un masculin (copil = substantiv masculin), dar a terminat-o la feminin, pentru că a apucat să spună, între timp, că respectivul copil era fetiţă. Dacă lui Ion Creangă i se permite dezacordul de acest fel, schimbarea construcţiei gramaticale în aceeaşi frază, numită anacolut: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu (...) parcă îmi saltă inima de bucurie”, din două motive: 1) e un clasic şi 2) nu mai poate repara eroarea dintr-o operă deja celebră, altora nu li se permite!

• „În ciuda prezenţei reprezentanţilor OSCE, au avut loc şi incidente nefericite.” (Antena 3, 4 martie 2012)

Haraşo ca poantă, nasol ca exprimare! După a treia alegere a lui Vladimir Putin ca preşedinte al Rusiei, ne aşteptam ca toate incidentele să fie fericite, bătăile la sânge aplicate de poliţie pe stradă – agreabile, nenorocirile – dezirabile, şantajul politico-economico-energetic – gingaş, iar tirania mafiei – un deliciu.

• „În familia Vlădan, erau probleme familiare.” (Florin Melcu, Antena 3, 5 martie 2012)

Dacă ni s-ar fi spus că problemele de familie sunt „familiale”, am fi remarcat o banală tautologie. Aşa, însă, prin folosirea cuvântului greşit, paronimul „familiar”, treaba s-a îngroşat, tocmai pentru că, în familia criminalului Gheorghe Vlădan, problemele nu erau deloc „familiare”, adică obişnuite. Ar însemna să declarăm deţinerea de arme de către bolnavi, ameninţarea cu moartea şi crima drept chestiuni fireşti.

• „Uite-aşa s-a găsit marea noastră găselniţă.” (Moise Guran, TVR 2, 8 martie 2012)

Moise dixit lucru mare, că s-a „găsit găselniţa”, deşi oricărui copil alfabetizat cele două cuvinte din aceeaşi familie îi sună redundant, pleonastic.

• „Ce a urmat apoi.” (Dan Capatos, Antena 1, 13 martie 2012)

Când să urmeze, dacă nu apoi?

• „A urmat apoi următorul foc.” (Antena 3, 7 martie 2012)

Nu numai că „a urmat apoi”, ceea ce deja constituie un pleonasm, dar gafa s-a adâncit la puterea a treia, cu termenul „următorul”. Aşa e când se ia un caz şocant (crima de la coaforul Perla) şi se exploatează cinic, până la ultima picătură de sevă.

• „Atacatorul a renunţat la recursul pe care îl făcuse la Curtea de Apel, cerând eliberarea.” (Realitatea TV, 13 martie 2012)

Deci? A cerut sau nu eliberarea? „Ambele două pare valabile”?! Textul a fost lăsat multe minute pe ecran, dar tot nu am înţeles ce a făcut, de fapt, criminalul, pentru că formularea este confuză. La fel de bine, puteam deduce că atacatorul a renunţat la recursul prin care cerea eliberarea, dar şi că a renunţat la recurs, dar şi-a cerut eliberarea. Mai mare atenţie la ambiguităţi! Cel mai simplu era să se spună „Atacatorul a renunţat la recursul prin care îşi cerea eliberarea.”

• „Îmi doresc ca copilaşii mei să aibă un tată sănătos şi în viaţă.” (Mihaela Borcea, Kanal D, 13 martie 2012)

Nu cumva pretenţiile sunt cam mari? Şi sănătos, şi în viaţă? Glumim, desigur... Îi dorim sănătate totală liderului dinamovist, Cristian Borcea, căruia medicii, după operaţia pe cord deschis, i-au interzis multe dintre plăcerile vieţii: stadionul, şaorma, trabucul. Fostei sale soţii, mamă a trei copii, îi dorim afaceri prospere, cărţi multe publicate şi o gramatică mai atent aplicată, astfel încât să evite cacofoniile şi truismele. Pentru binele copilaşilor, măcar.

• „Domnule Hogea, cresc în continuare numărul de adeziuni în fiecare zi?” (Dan Diaconescu, OTV, 14 martie 2012)

Numărul „cresc”, cum să nu „creşte”?, fiindcă e vorba de mii, milioane, miliarde de viitori votanţi ai Partidului Poporului Dan Diaconescu OTV.

• „Salariile pe care preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc le-a tăiat în 2010.” (Victor Ponta, Realitatea TV, 12 martie 2012)

Fiind vorba de un singur gând, o singură voinţă, un singur trup politic, Băsescu şi Boc pot fi luaţi ca un tot, la care merge şi verbul la singular.

• „Guvernul din ţara vecină, condus de Ludovic Orban.” (Călin Popescu Tăriceanu, Antena 3, 12 martie 2012)

Fostul premier şi preşedinte PNL visează liberali de-ai noştri la putere şi dincolo de graniţele ţării. Poate numai dacă ar renaşte Ion Antonescu, să mai facă un drum până la Budapesta, ca în 1919, să îl bată la fundul picant pe premierul maghiar revanşard Viktor Orban şi să-l sperie cu românul neaoş Ludovic Orban.

• „A băgat în Digi TV 10 milioane de euro, ceea ce mi se pare enorm de mult din primul an.” (Radu Moraru, The Money Channel, 12 martie 2012)

Nouă ni se pare „enorm de puţină” corectitudinea cu care se vorbeşte româna pe la televizor, de către profesioniştii cu decenii de experienţă. Poate e de vină gurul mediatic fără audienţă, Andrei Ghoerghe, căruia i se confesa Radu Moraru.

• „Nu conţine vitamine din grupul A, B.” („Trăieşte sănătos”, Antena 2, 13 martie 2012)

La mai mare, cu alăturări lexicale de felul acesta! Şi la cât mai multe vitamine, astfel ca ca ligamentul să rămână mare şi tare! Trăiţi sănătos, dar şi vorbiţi sănătos, nu porcos!

• „Acesta a fost un impact destul de nimicitor.” (B1 TV, 14 martie 2012)

Dacă e nimicitor, înseamnă că nu mai rămâne nimic, deci „destul de” nu are sens.

• „Înainte de finalul orei 10.” (B1 TV, 14 martie 2012)

Poate era vorba de finalul ştirilor orei 10, nu de finalul orei 10.

• „E muncitoare, se duce la servici.” (Tavi Colen, Kanal D, 15 martie 2012)

„Servici” este unul dintre cuvintele care nu există în vocabularul românesc, şi, totuşi, e folosit pe scară largă. Forma corectă e „serviciu”, în orice situaţie, şi la muncă, şi acasă.

• „Din nou revin la ce-ai spus înainte.” (Antena 3, 16 martie 2012)

Pleonasm deja clasicizat. Măcar prezentaţi toată seria, să vedem cât puteţi: „Bis! Reveniţi iar din nou încă o dată pentru a doua oară iarăşi”.

• „Meteorologii promit 11 grade după orele prânzului.” (Maria Linda, Antena 3, 16 martie 2012)

Sincer, noi n-am auzit meteorolog serios care „să promită” ceva, ci numai care „să prevadă”, „să prognozeze” ceva. Dacă ar depinde vremea de meteorologi, nu invers, ce bine-ar fi!

• „Mihail Boldea, deputat de Galaţi, fost PDL, actualmente independent, este autorul acestor mânării (imobiliare).” (Sabina Iosub, Antena 3, 16 martie 2012)

După şirul de cuvinte serioase din prezentare, nu ne aşteptam la o asemenea măciucă în cap, la o coborâre atât de abruptă a limbajului, către zona mahalalei.

• „Reminescenţele de roşu ale judeţului Galaţi.” (Mircea Toader, Realitatea TV, 21 martie 2012)

Corect ar fi fost reminiscenţe, dar cred că avem noi „revindecări” prea ciudate la politicienii noştri.

• „Nave produse sau ambalate în România.” (Pro TV, 1 martie 2012)

Cât de mici să fie vasele executate în şantierele noastre navale sau cât de mari să fie pungile de plastic, ca vapoarele să fie şi ambalate? Credem, totuşi, că vorbitorul a vrut să spună „asamblate”, dar nu i-a ieşit.

• „Modul de acordare al cetăţeniei.” (Pro TV, 1 martie 2012)

Fiind vorba despre acordarea cetăţeniei, trebuia făcut „acordul” la feminin („Modul de acordare a cetăţeniei”). Vă daţi seama ce discriminare simt aspiranţii că se face între cei născuţi în România, care primesc cetăţenia moca, în timp ce străinii trebuie să dea şi examen de limbă română, ca să obţină cartea de identitate românească!

• „În Piteşti, s-a fisurat o ţeavă de gaze. În scurt timp, tot cartierul stătea pe un butoi cu pulbere.” (Pro TV, 1 martie 2012)

Teroare în cartier! Nu e numai pericolul gazelor, ci şi al prafului de puşcă, scos din mintea inventivă a reporterului.

• „La Buenos Aires, un tren cu navetişti s-a izbit din plin de către un parapet.” (Realitatea FM, 22 februarie 2012)

Sintagma „din plin” are o nuanţă de satisfacţie, ceea ce nu ar fi cazul să apară, când vorbim de un accident feroviar. Apoi, nu parapetul a sărit să lovească trenul (la asta ne duce cu gândul formula „de către”), ci trenul a intrat în parapet, ccea ce e cu totul altceva, chiar şi în Argentina.

• „Ceasuri deşteptăcioase pentru Crin Antonescu.” (Realitatea FM, 22 februarie 2012)

Ţinând cont de faptul că un deştept doarme într-o oră cât un prost într-o noapte, preşedintele PNL ar putea cere de la trustul de presă cu pricina, dacă nu-l satisfac deşteptătoarele obişnuite, un ceas „deşteptăcios”, cum greşit au spus cei de la Realitatea.

• „Mezei Janos, primar în comuna Gheorgheni.” (Antena 3, 17 martie 2012)

Cu astfel de ziarişti, „intelectuali” care nu ştiu că localitatea Gheorgheni nu e comună, ci e oraş, ba chiar municipiu, ducem noi bătălia cu iredentiştii, pentru cauza naţională!