15 noiembrie 2013

Emisiunile trece, perlele rămâne (145)



Plâns lacrimogen, Israiel şi girofare

• „Preşedintele României trebuie să ia legătura cu preşedintele Iugoslaviei.” (Costin Georgescu, Antena 3, 22 octombrie 2013)
Alo! Nenea! Aţi greşit deceniul, chiar epoca! Iugoslavia nu mai există din 2003. Ne gândim că fostul şef al SRI, domnul Georgescu, a făcut o glumă macabră, vrând să îl trimită pe Traian Băsescu pe lumea cealaltă, unde se află ultimii doi mari preşedinţi ai Iugoslaviei, Tito şi Miloşevici.
• „Bun găsit la un altfel de show, care se numeşte 8 într-o barcă, la care vor participa 11.” (TVR2, 9 octombrie 2013)
Chiar că este vorba despre „o altfel de emisiune”, dacă 8 = 11. Atunci cerem să ne cânte un cvartet format din cinci coarde proaste, să participe la concurs un trio format dintr-o duzină de concurenţi şi să câştige o pereche formată din trei competitori.
• „Răpirea unor israielieni.” (pe ecran, Antena 3, 9 octombrie 2013)
Ne e dor de interviurile în care antrenorul Anghel Iordănescu spunea „Izdraiel”! Măcar nea Puiu a dus naţionala de fotbal până pe locul 5 în lume, nu era de meserie vorbitor. Dar ăştia care scriu pe ecranele televiziunilor de ştiri? Ce treabă au, decât să pună mâna pe un atlas sau măcar să intre pe Google.
• „Preşedenţia şi DGIPI au ştiut de intenţia lui Hayssam de a fugi din ţară.” (România TV, 24 iulie 2013)
Corect era „preşedinţia”. „Adecă” vreţi să spuneţi că „preşedentele” Băsescu era avertizat şi n-a făcut nimic?
• „Maşina avea girofarele pornite.” (Antena 3, 25 iulie 2013)
Asta ar merge numai dacă exista un far - două fare, un dezacord – două dezacoarde. Un prost – două proaste sigur există! Corect era girofarurile.
„PNL-ul va încerca ca să spun aşa să cotropească segmentul de dreapta... Realitatea artimetică ca să spun aşa este următoarea.” (Andreea Pora, B1TV, 9 octombrie 2013)
A greşi, „a cacofoni” e omeneşte. A persevera în uzul clişeelor verbale inutile, până ajungi să „perverserezi” în cacofonii, este diabolic!
• „Discutăm despre o problemă de încredere care nu pot s-o tranşez în cinci minute.” (Laura Codruţa Kovesi, la TVR1, preluat de Antena 3, 9 octombrie 2013)
Acum, sigur că o simplă prepoziţie „pe” lipsă de la acuzativ nu o face mai puţin impunătoare pe doamna fost procuror-general, actualmente şef la Direcţia Naţională Anticorupţie. Dar, „orişicâtuşi de puţin, ar conta enorm de mult” să se alinieze şi dumneaei la regulile gramaticale, pentru a căror încălcare nu se face puşcărie. Vă daţi seama cât de puţini dintre oamenii noştri publici ar rămâne în libertate?
• „Infracţionalitatea a evoluat enorm de mult.” (Realitatea TV, 9 octombrie 2013)
Da, pentru că educaţia şi cultura ocupă „infim de puţin” din preocupările multora.
• „Lui Perez i se va arăta steagul albastru, dar totuşi...” (Digi Sport 1 TV, 13 octombrie 2013)
„Dar totuşi însă cu toate acestea”, Formula 1 nu mai este ce era „odată odinioară”, „pe vremea şi în timpul” lui Michael Schumacher.
• „Cine sunt vinovaţii? Revenim din nou la primari... Revin încă o dată la această lucrare... înc-o dată revin.” (Nicolae Noica, Digi 24 TV, 13 octombrie 2013)
O fi domnul Nicolae Noica, nepot al marelui cărturar Constantin Noica, un bun specialist în construcţii, dar la limba română nu prea seamănă cu înaintaşul său. Ne deranjează aspectul sărac al pleonasmului în cauză. Ne aşteptam la o paletă mai largă, nu doar la aceeaşi greşeală, repetată de trei ori, doar cu topica modificată (cel puţin cât am fost noi pe fază la Digi 24).
• „Toate casele care le vedeţi.” (Dorin Stanciu, Antena 2, 13 octombrie 2013)
Nici chiar pentru un ghid care ne vorbeşte despre Sighişoara nu se face scutire de prepoziţia „pe” la acuzativ (corect era „pe care”).
• „Celbrul fotbalist român Mutu.” (pe ecran, Antena 2, 13 octombrie 2013)
Incompletă carieră, incomplet şi numele transcris greşit pe ecran. Asta e, dragă Adi Mutu. Atât de puţin ţi-a lipsit să fii total! Cam cât acel „e” lipsă de aici.
• „Testimoniale lacrimogene în care oamenii plâng.” (Lavinia Şandru, Realitatea TV, 13 octombrie 2013)
Noi preferăm testimonialele lacrimogene în care râdem. Eventual cu lacrimi. Lacrimi de sânge, ca-n „Mioriţa”
Andrei Păunescu

Niciun comentariu: