17 ianuarie 2008

Către vizitatorii mei: MIRĂRI ŞI BUCURII şi BÂRFA-N PAT sau pe blog

1. Nu mă aşteptam ca versurile să vă stârnească pofta de a comenta, mai mult decât alte texte. Dar, întrucât e o raritate în schimburile de cuvinte dintre oamenii de azi, mă bucur cât nici nu vă imaginaţi. Cu atât mai mult cu cât poezia este chiar stratul cel mai adânc, al meu şi al oricăruia.
2. E ciudat că sunt printre dumneavoastră oameni dispuşi să îşi ofere din timp, ca să citească, să gândească, să scrie comentarii, pe care apoi să le şteargă, înainte de a fi văzute. Chiar şi aşa, tot e bine, pentru că o urmă, odată făcută, tot urmă se cheamă, tot i se vede conturul, oricât ar încerca s-o acopere însuşi cel ce a lăsat-o.
3. Cunoscuţi, prieteni şi câţiva studenţi mi-au spus că trec destul de des pe la mine prin blog, citesc, îşi fac păreri, le place, îi enervează, caută dedesubturi, dar nu comentează nimic. Îmi pare rău. Totuşi, îi înţeleg, mai ales că eu însumi sunt comod cu scrisul şi cu intervenţiile (mă uit de vreo 12 ani la talk-show-uri tv, dar nu am sunat niciodată să îmi spun părerea, aşa că nu pot să am pretenţii de la alţii!). Mi-ar plăcea ca, măcar o dată fiecare, vizitatorii să dea semnul trecerii lor prin casa mea virtuală şi să-mi spună numai atât: e bine, e rău, nu e nimic, salut, la revedere, adio! Încercaţi? Ca să vă împing puţin de la spate, vă ofer o poezie în care, culmea, deşi vă cer să scrieţi, vă dau dreptate dacă n-o faceţi:

Bârfa-n pat

Minune pură, nu păcat
E bârfa spusă noaptea-n pat,
Dar cum luminile-i dispar,
Când o transcriu în calendar!

O bârfă-i bună când e zisă,
Citită, face cât o fisă,
Cerneală dă-mi şi-o stare-aparte,
Să pot bârfi şi-n pat, şi-n carte.

Vreau bârfă, vai, interioară,
Vreau ruguri care să mă doară,
Spre ele-ntind aceste braţe,
De fumul intim să se-agaţe,
Să-mi ţină sufletul curat
Ca bârfa bună, spusă-n pat.

Andrei, din 2002 până acum şi mai departe

13 comentarii:

Anonim spunea...

poate ca versurile ajung mai usor in partea sensibila a sufletului...de aceea o poezie ma va impresiona mereu indiferent de tema abordata:durere,fericire,despartire,sau "barfa-n pat" .

Anonim spunea...

Domnului profesor cu dragoste:)...un mic filmulet care o sa va socheze.:)
http://fobii.blogspot.com/2008/01/tarfa-proasta-la-webcam-super-mortala.html

Andrei Păunescu spunea...

Anonimule,
Foarte, foarte tare, desi previzibil. Sa fim, deci, optimisti: daca sunt posibile astfel de imbecilitati, inseamna ca nu e totul spus si facut pe lume!
- andrei_paunescu@yahoo.com
- Emisiunea "Noi intre noi" la Radio Bucuresti 98,3 FM, martea de la ora 21.00 (sau in timp real pe www.radiobucuresti.ro) muzica buna si cuvinte

Anonim spunea...

sunteti un tip super interesant din toate punctele de vedere doar ca uneori lasati o usoara urma cum ca ati fi misogin. sper sa ma insel.

Andrei Păunescu spunea...

Catre Anonim(a)
Va inselati, nu sunt misogin, ci iubesc femeia, fara de care nu imi inchipui ce rost ar avea sa exist. In plus, sunt convins ca e o fiinta mai puternica decat noi, macar pentru faptul ca, daca o femeie iti zambeste, ziua are sens, iar, daca nu, vine amurgul.
Micile rautati la adresa femeii sunt, oricum, mai mici decat cele la adresa barbatilor si mai sunt incercarea de a nu fi coplesit de puterea cu care ma arde frumusetea feminina.

enki spunea...

Nu stiu ce mi-a venit sa scriu acum, poate m-a starnit o anumita poezie.
Ti-am descoperit blogul de mai mult timp, dar...
Iubirea: moartea ratiunii.
Sau dimpotriva?
Care este diferenta dintre medicina dragostei si filosofia dragostei?
Cand doctorul testeaza reflexele, mana se va intinde catre mana celui iubit?
Cand doctorul verifica tensiunea, bataia inimii va fi pentru cel iubit?

Andrei Păunescu spunea...

Catre Enki
1.Care poezie te-a starnit si de ce?
2. Poate ca iubirea e moartea ratiunii, dar neiubirea e moartea in intregime.
3. Diferenta dintre medicina dragostei si filosofia dragostei e ca, la filosofia dragostei, exista reguli, destepti si concepte, pe cand la medicina exista bolnavi si nu boli, adica fiecare om are dreptul sa fie idiot si genial cand iubeste atipic.
4. Chiar daca mana nu se va intinde catre mana celui iubit, inima si creierul vor da buzna.
5. Da, din ce in ce mai puternic. Pana la prima deziluzie, cand va bate mai tare, apoi se va rari

Andrei Păunescu spunea...

Către anonimul care mi-a trimis filmuleţul târfei cu IQ impresionant, pe care a căzut nu orgasmul, ci dulapul, un comentariu în versuri ad-hoc:

Târfe tâmpe, proaste criţă,
Cu mişcări de veveriţă,
Vor bărbaţi să tot aţâţe,
Nu cu creier, ci cu ţâţe,
Dar, când iau avânt pe pistă,
Fluturând pe buci batistă,
Dând din cur, din toate cele,
Pică şifonier pe ele!

innuenda spunea...

Mie mi-au plăcut foarte mult textele tale în proză (primele). Poezia ta mi-a plăcut şi ea, atâta că o scrii ca un Păunescu :) şi aveam senzaţia tot timpul că am mai auzit-o respirată o dată. Toată partea vibrantă a copilăriei şi adolescenţei mele a reprezentat-o fenomenul Cenaclul Flacăra. Nu o să uit niciodată spectacolele Cenaclului la care mergeam sau serile când dădeam drumul la radio ca să-l ascult. Pentru Poezie şi pentru Cenaclul Flacăra, generaţia mea şi nu doar ea ar trebui să-i ridice statuie tatălui tău. Cine spune că nu-i aşa e fie ipocrit, fie un biet măr putred. I-ai moştenit talentul tatălui tău.
Nu-mi plac însă textele tale "cool". Tu nu eşti ăsta. Tu nu trebuie să scrii texte fără valoare doar ca să fii popular. Oamenii care te plac te plac exact pentru cum eşti tu: profund, sensibil, poet,îndrăgostit, neînţeles...în fine. Nu încerca înregimentarea cu orice preţ în trend. Asta ar fi sugestia meu. Scrie ce simţi, când simţi, cum simţi. Nu încerca să scrii ce se cere.
Ah şi aş mai critica ceva. Ai încărcat prea mult blogul. E parcă ai vrea să spui dintr-o răsuflare totul. Nu ne poţi arăta toate ipostazele tale deodată (mă refer la prea multe poze, prea multe comentarii adânci la poze, prea standard reclama la emisiunea ta...Poate ţie ţi se pare cea mai potrivită formulă. Eu aş mai scutura pe ici pe colo câte ceva. Non multa sed multum. :)

Anonim spunea...

IMI CER SCUZE PT FAPTUL CA V-AM ACUZAT CA ATI PUTEA FI MISOGIN, DAR ASCULTANDU-VA UNEORI SI LA CURSURI MI-AM FACUT O PARERE, CE-I DREPT GRESITA. IMI PLACE CA AVETI CURAJUL DE A VORBI ATAT DE FROMOS DESPRE FEMEIE SI DESPRE ROLUL EI IN VIATA BARBATILOR. DACA TOTI "DOMNII" AR AVEA CURAJUL SA RECUNOASCA FAPTUL CA VIAAT LOR E LIPSITA DE SENS FARA FEMEI VIATA IN 2 AR FI MULT MAI FRUMOASA, DAR NU SI NU, EI SE INCAPATANEAZA SA ACUZE MEREU FEMEIA DE TOT CE E GRESIT IN VIATA LOR SI NU-SI DAU SEAMA SAU NU RECUNOSC CA DE MULTE ORI AJUNG ACOLO SUS DATORITA FEMEII.

Andrei Păunescu spunea...

Catre Innuenda
1. Si eu ma simt mai liber in proza, desi emotia versului este o tentatie pe care o incerc uneori. E posibil sa imi vibreze in adanc paunescianismul si sa nu il pot evita, dar nu renunt la poezie doar pentru ca ar putea parea deja respirata o atmosfera. Apoi, fiecare autor de versuri cade, pana la urma, intr-o asemanare. Ce s-a spus esential nou in versuri, in ultimele sute de ani? Bine ca nu mi-ai spus ca iti aduc aminte de Petre Ghelmez sau Ion Cranguleanu, pentru ca de electroliza lui AP nu imi e rusine.
2. Cine ar putea uita Cenaclul, dintre cei ce au fost acolo, daca nici macar dintre cei mici de azi unii nu scapa de farmecele lui? Merele putrede sunt peste tot. Sub talpa noastra.
3. Posibil sa nu nimeresc mereu tonul potrivit pentru toata lumea, dar ai dreptate cu textele "cool", pe care le ating rar si fara sa caut prinderea tendintelor din urma. Nu sunt un alergator de viteza si nu vreau sa fiu altceva decat propria mea identitate, pe care am alergat mult s-o gasesc si careia i-am intrezarit profilul nu de foarte mult timp.
4. Despre incarcarea blogului, nu pot avea o imagine detasata, dar nu cred ca e prea mult. Am pus cate ceva din toate: articole, versuri, trimiteri la cele cu care ma ocup, ceva despre trupa, linkuri la muzica mea, anuntul (cam sablonat, e drepte) la emisiune, un tablou, un link cu admirabilii ACDC, cateva vorbe de duh si cam atat. Mai cumpanesc si poate mai scutur. In orice caz, cine crede ca e prea mult poate trece peste usor orice sectiune, dar cine crede ca e prea putin ce sa faca?

hippiepittis spunea...

Andrei Paunescu :"Poate ca iubirea e moartea ratiunii, dar neiubirea e moartea in intregime!"
Nici chiar asa. Neiubirea este starea de conservare sau de odihna si starea de contemplatie a Divinului si a Absolutului. Iubirea e traire rapida, neiubirea e traire mult mai lenta, dar tot atat de profunda si de importanta pentru OM. Cele doua stari trebuie sa alterneze in viata Omului, altfel se ajunge rau .( adica la patologic ).

Andrei Păunescu spunea...

Către Hippiepitis:
Chiar dacă tu consideri că ar putea intra în zona patologicului, eu cred că starea de neiubire ne lasă fără motivaţia tuturor faptelor noastre de azi şi de mâine. De ce să trăieşti, dacă nu pentru a construi secvenţe de viaţă, pentru tine şi pentru cei pe care îi iubeşti (femeie, părinte, copil, prieten)?