18 ianuarie 2008

Oraş cu zeităţi

Într-un oraş cu zeităţi antice
Te-am căutat printre ruine azi,
Nici una n-a mişcat, să-mi poată zice
În care eră s-a-ntâmplat să cazi.

În alt mileniu, te-ascundea oraşul
Pe-un bulevard unde-am ajuns pe jos,
Abia-nvăţaseşi să trasezi machiajul
Pe ochiul lumii, încă prea hidos.

Eram doar doi, dar trei voiam să fie,
Bolnavă, l-ai chemat pe doctor. Au
Căzut trei gene, semn de bucurie,
Ce-ntr-o fiinţă transformatu-s-au.

Eu am plecat spre adâncimi, tu-n lună,
Dar ce-am promis în doi, am rupt din noi
Şi doar urmaşii vor putea să spună
Cum stăm, la judecata de apoi.

Mai ai şi azi acele răni din luptă,
Mai am şi azi muzeul cu armuri
Şi ce uşor prăpastia abruptă
O tragi în dreptul meu când plângi şi juri

Că-ntr-un oraş cu zeităţi antice
Voieşti să nu mai fie nici un zeu,
De când te-ai dus, iar eu ţi-am fost complice
Să te aşez zeiţă-n templul meu.

Andrei, din antichitate până azi

3 comentarii:

queenie spunea...

poezie profunda ,imbibata in dragoste!imi place mult diversitaea temelor abordate ,in fiecare poezie gasesti ceva diferit, ce-ti trezeste emotii distincte.

Andrei Păunescu spunea...

Catre Queenie
Nu mă mai lăuda, că postez versuri până te opreşti! Mersi!

lovefolk spunea...

Din cate vad suntem rasfatati cu poezii extraodrinare.Multumim