25 februarie 2008

Careu de femei cu bărbaţi în coadă

Când eram puştan exclusivist, spuneam în gura mare ceea ce auzeam pe la alţii, mai mari şi cu mai multă experienţă (dar - acum înţeleg! - nu şi cu mai multă înţelepciune), şi anume că nu mă interesează ca femeia să fie şi deşteaptă, dacă e frumoasă. Cât de greşit! Cât de mare prostie e să iei bolul alimentar din stomacul altuia şi să spui că l-ai mestecat şi l-ai digerat tu, când plăcerea stă tocmai în experienţa descoperirii gusturilor! Mai strigam tot eu, în cârdăşie cu câte un mârlănaş cu ceva farmec, dar cu prea puţină profunzime şi care nu vedea decât sexul din femeie, că, dacă femeia nu străluceşte pe dinafară, nu o pot iubi, nu mă pot îndrăgosti de ea. Şi cât de bine am înţeles, ceva mai târziu, că există şi categoria frumuseţii interioare. Am început să pricep paradoxul si complexitatea problemei, abia când m-am întrebat de ce nu îmi vine să mă culc cu o anume splendoare (cam prostovancă şi rece, cam prefăcută şi cam rigidă) pe care toţi o lăudau şi ar fi vrut-o, iar mie mi-era dor de urâţica mea simpatică şi deşteaptă, cu care mă potriveam atât de bine, în pat şi în afara lui, şi cu care vorbeam câte şi mai câte, înainte de, după şi, uneori, chiar în timpul.
M-a contrariat să descopăr că femeile frumoase şi toante nu prea tânjesc să fie şi deştepte, mulţumindu-se cu succesul de casă, fără să simtă cum prostia, incultura şi superficialitatea le străbat lejer existenţa. M-a contrariat la fel de mult să aud de la femeile pe care natura nu le-a înzestrat cu un exterior spectaculos, ci mai ales cu farmec spiritual şi intelect cât să dea şi la alţii, cum îşi doresc cel mai mult să le spui că sunt frumoase, nu deştepte, conceptul de „frumuseţe interioară” considerându-l inutil şi chiar jignitor.
Ca să simplific tabelul pe care vi-l propun, am restrâns destul de brutal trăsăturile, am eliminat nuanţele şi caracteristicile ambigue, definind doar două categorii: „Frumuseţe” şi „Urâţenie”, dispuse pe doar două paliere: „Exterior” şi „Interior”. „Exterior” înseamnă, aici, tot ce ţine de aspectul trupesc, de fizionomie. „Interior” înseamnă, aici, tot ce ţine de inteligenţă, caracter, cultură, înţelepciune. E lesne de înţeles că, din patru posibilităţi, nu putem cumula decât două trăsături, care le exclud pe celelalte două.
Dacă e aproape clar că, asupra frumuseţii exterioare, nu se prea poate acţiona, decât cu o cosmetizare care, până la urmă, tot va scoate la iveală adevărul adevărat, există şansa de a acţiona asupra frumuseţii interioare, cu care se poate intra în orice competiţie.
Pe Femeia X (frumoasă şi pe dinafară, şi pe dinăuntru) am întâlnit-o rar. M-a stânjenit starea de încordare pe care mi-am descoperit-o în faţa perfecţiunii sau a ceea ce părea, pentru mine, perfecţiune. Şi am pierdut-o, de fiecare dată. Cu părere de rău, dar fără remuşcări.
Pe Femeia Y (frumoasă pe dinafară, urâtă pe dinăuntru) am întâlnit-o din când în când şi, după incendiul de început, m-a cuprins starea de zădărnicie, văzându-mă cum mă aflu în plin deşert, având în desagă numai curmale, smochine, banane, miere, perle şi petrol, dar nici o umbră care să mă salveze şi nici un fir de apă curată. Care ascunde profunzimea şi fumuseţea adevărată a existenţei.
Pe Femeia Z (urâtă pe dinafară, frumoasă pe dinăuntru) am întâlnit-o de câteva ori şi, alături de ea, am trăit momente şi revelaţii rare. Ca într-o cameră întunecoasă, în care, cu fiecare clipă, descoperi că poţi vedea, iar bezna depinde de tine să nu mai fie beznă, dacă înţelegi cum să descoperi ceea ce este ascuns.
Pe Femeia Q (urâtă şi pe dinafară, şi pe dinăuntru) am întâlnit-o în doar câteva împrejurări. Poate pentru că eu, când privesc o femeie, vreau să găsesc aproape întotdeauna ceva frumos la ea în ciuda evidenţei, în acele puţine ocazii, am încercat imposibilul, dar apa, din piatră seacă, nu prea are cum să iasă. Şi am înţeles că nu eu sunt fântânarul, lăsând-o altcuiva. Nu am nimic cu acest tip de femeie, dar, ca şi cu ţânţarul, îl accepţi şi îl laşi în pace, doar dacă nu sare pe tine.Şi atunci, pentru că fiecărei categorii îi corespund subiectivităţi şi puncte de vedere paradoxale - tot atâtea cât gusturi, singura care decide este „Potrivirea”, care depinde, şi ea, de multe ori, numai de trăsătura numită „Farmec”, pe care, de asemenea, nu am putut-o aşeza în tabel. Potrivirea şi farmecul aunt singurele care, până la urmă, au drept de veto şi puteri discreţionare în dragoste şi în cuplu. Este o încercare de dare a cărţilor pe faţă: careu de dame cu bărbaţi în coadă.

23 de comentarii:

Carmen spunea...

"Cât eşti,
Sunt.

Cât sunt,
Suntem."teribila si poezia ...si clasamentul:).

Andrei Păunescu spunea...

Carmen,
"Teribil" este un cuvant perfid. Poate insemna si minunat, si cumplit, si contradictoriu. Oricum ar fi, inseamna ca a atins o clapa a pianului tau.

Carmen spunea...

Teribila poezia in cel mai bun sens.
Cat despre clasament ,daca nu era insotit de comentariile pe care le-am citit..putea fi considerat "teribil" si in sensul de cumplit..Dar,nu e.

Andrei Păunescu spunea...

Carmen,
Mi-a venit inima la loc. Era cat pe-aci sa spun cunoscuta replica "originala" din toate filmele americane, de 2 centi, fara rest: "Oh, n-am vrut sa te ranesc!" (Oh, I didn't want to hurt you!) Suna cunoscut, nu?

Diana spunea...

Andrei,
Îți mulțumesc pentru cuvintele tale și pentru articol. L-am citit, ca de obicei, cu mare interes. Undeva printre semnele și categoriile acelui tabel mă regasesc și eu, iar daca pe lânga acesta mai adăugăm si nuanțele personalității obținem chiar o imagine completă.
Mi-a făcut tare bine să-ți citesc rândurile, m-am chiar amuzat puțin și pe seama mea, iar acest lucru este binevenit uneori.

Carmen spunea...

:)

Savin BADEA spunea...

Dragă Andrei,
Clasamentul este simplificat şi scolastic: eu îţi mai adaug o rubrică - aceasta - că femeia, ca şi bărbatul, sînt firi foarte complexe, care pot trece, în secunde sau minute, prin toate cele patru ipostaze (frumoasă, bună, urîtă şi rea) în funcţie de relaţii, împrejurări, sentimente, fericire, boală etc., de nici nu gîndeşti. O femeie frumoasă şi bună ca pîinea caldă, care te iubeşte, odată jignită, din imprudenţă, să zicem, devine subit şi fiară şi urătă, şi aruncă după tine cu ce nimereşte, iar în situaţii din acestea se încurcă toate Zodiile. Cum poţi scrie poezii aşa frumoase şi te lasă inima să le laşi în stadiul de "proiect de poezie", fără să le pui rimă ţi ritm? Ori tu n-ai auzit că eu nu înghit poezii frumoase fără rimă şi ritm? Fă un experiment: plecînd de la această poezie frumoasă, scrie şi pe "soră-sa", poezia-poezie, cu rimă şi ritm. Apoi să-mi spui care-ţi place. Dacă ţi-e lene, să-mi spui, şi o fac eu pentru tine. Rămîn tot prietenul tău, dar, din cînd în cînd, mă transform în criticul tău literar. Nu toţi poeţii beneficiază de cîte un critic literar propriu şi bine intenţionat. Cu stimă, Savin BADEA

Andrei Păunescu spunea...

Savin,
1. Nu e un clasament, ci un tabel.
2. E simplificat, dar nu e scolastic, atata vreme cat vine din realitatea mea, iar scolastic, din cate stiu eu, inseamna rupt de realitate.
3. Poti adauga ce vrei la tabel, il poti personaliza, dar eu am spus din start ca il esentializez, pentru a nu ma pierde in nuante, cel putin acum. Restul textelor si cantecelor mele il reprezinta nuantele, dar aici le refuz, pe acesti decimetri patrati, tocmai ca sa vad mai clar, in solutii extreme, de care e nevoie cateodata.
4. Sigur ca stiu cum se poate trece dintr-o categorie in alta, in doar cateva secunde, dar exact asta am cautat: sa schematizez, ca sa reduc la absurd.
5. Ma uimesti daca sustii ca poezia buna trebuie neaparat sa aiba ritm si rima. Sunt de acord ca, prin traditie, poezia inseamna mult ritm si mult rima, dar nu obligatoriu. Ce spui de Bacovia, de Kavafis, de Eminescu, de Sandburg, de Sorescu, de Nichita, ca sa spun doar cativa autori care au scris minunat, fara a avea mereu sablonul formelor fixe?
6. Poezia e buna sau proasta, atat! Nu e forma, nu e metaforizare, ci e stare si e emotie.
7. Nu am auzit ce poezie preferi exclusiv si, chiar daca as fi auzit, tot scriam intai pentru mine si abia apoi pentru oricine altcineva. Daca nu inghiti asa ceva, nu e vina mea. Faptul ca, poate, o sa incerc o varianta schematizata e alta problema, pe care nu o resping, dar nu sub sabia avertismentului fals ca poezia nu ar fi poezie, in termenii restrictivi pe care ii enunti aici.
8. Nu mi-a lene, dar starea de poezie nu e ceva planificabil, la norma si la termen. Poti sa incerci o varianta, nu am nimic impotriva. Dar sa nu uiti sa amintesti sursa.
9. Multumesc pentru postura de critic, pe care o primesc cu drag si invat din fiecare sesizare, chiar daca nu ma conformez.
10. Multumesc si pentru onoarea de a te considera criticul meu personal. Iti urez toate cele bune. Daca vrei sa iti vorbesc la plural, te rog sa imi spui. Cu drag, Andrei

Savin BADEA spunea...

Dragă Andrei, E bine cum îmi vorbeşti.
Eu am un fix cu poezia în vers alb, liber: o consider proiect de poezie, fie că e de Sorescu, Eminescu, oricine. numai anticii scriau fără rimă, că nu se inventase, dar aveau măcar ritm. E fixul meu şi n-ai ce-i face şi basta! Cu stimă, Savin BADEA
Vezi pe blogul meu 2 ce a "păţit" Sorescu!

Andrei Păunescu spunea...

Savin,
Fiecare cu fixurile sale. Eu pretuiesc forma, dar iubesc mai mult fondul, daca e autentic, chiar daca e si salbatic, nonconformist, neslefuit, avangardist, atipic, asimetric, indraznet. Daca nu se poate ca textul substantial sa fie si ordonat impachetat, atunci prefer substantialul, indiferent cum stau pe el hainele sau ambalajul.

Anonim spunea...

Daca tot clasificam femeile in raport cu frumusetea exterioara si interioara, propun sa facem si un clasament al femeilor/barbatilor bune/buni la pat. Care sunt elementele definitorii pentru a ajunge la aceasta concluzie? Interesant ar fi ca fiecare sa-si spuna propria poveste, cu siguranta efectele vor fi amuzante si educative.
Seara buna tuturor!

Anonim spunea...

Aveti dreptate. Ar fi interesant sa auzim povestile de amor, dar ar fi de-a dreptul magnific sa postam si poze din timpul actului.
Apropo de dilema cu sufletul, eu cred ca toti viseaza la femeia frumoasa. Daca mai are si suflet, cu atit mai bine. Daca e si inteligenta, e extraordinar. N-o sa gasiti o urita cu suflet mare, pentru ca istoria uriteniei ei a facut-o sa acumuleze atita frustrare incit in timp s-a uritit si pe dinauntru. S-a acrit.

In alta ordine de idei, reciteam fragmente din blog si-am ajuns din nou la "draga Timberiu", textul ala in care un individ inteligent incerca sa imite un prost. Spuneam ca prostia in stare pura nu poate fi plagiata. Va trimit un exemplu de perfectiune poetica. E ca o simfonie. Daca-i scoti o nota sau ii mai adaugi una, o strici.

Versuri "Copilul de Aur feat Rudy - Ma dau banii afara din casa"

Am viata lapte si miere
Traiesc nu mai la placere
Nimeni nu poate sa nege
Ca sunt lipsit de lege
Nu te da ce tu nu esti
Fiindca in ochii mei nu cresti
Si oricat ai incerca
N-ajungi la valoarea mea

Ref:
Ma dau banii afara din casa
Nici sa dorm ei nu ma lasa
Stau mereu si ma gandesc
Pe ce sa-i mai chieltuiesc(x2)

Dan Tanasa spunea...

Geniala clasificarea. Super tare analiza. Spor...:)

Anonim spunea...

Frumoasa si interesanta tema!In viziunea mea o persoana inteligenta,cu un vast intelectual nu-si poate alege ca partener pentru o relatie trainica decat pe cineva pe masura lui.E posibil ca la capitolul frumusete exteriora sa aiba ceva restante,dar prin prisma unui caracter frumos ,se rezolva totul!Dar pentru a arata lumii ca ai castigat un trofeu de frumusete iti poti gasi o BARBI(frumoasa in exterior,dar goala,pe interior),nimic trainic daca esti o persoana dasteapta!ce poti discuta cu un cap blond natural cu IQ-ul de 80?!de unghii false,mese de par,si epilarea cu ceara rece...Extremele X si Q sunt deosebite,te pot traumatiza in ambele cazuri.Ca sa realizezi ce persoana si ce relatie ti se potriveste,e normal sa incerci toate combinatiile.Riscurile si consecintele trebuie,insa asumate de noi!!!!Queenie

CARMEN DINCA spunea...

Draga Andrei,
imi place la nebunie lucrarea Mastile, e superba. Nu mai pierde vremea. Picteaza, esti pe drumul cel bun. Vei fi recunoscut.

lovefolk spunea...

Interesant textul si interesanta metoda aceasta de clasare.Cred ca fiecare dintre noi ne regasim intr-una din descrieri,mai mult sau mai puti.Si e valabil si pentru barbati ca se gasesc si barbati care arata bine, dar mai bine nu deschid gura si asa mai departe.Intelept e sa cautam mai mult frumusetea interioara,ca cea exterioara trece ca, asta e, asa am fost creati.Asa incat daca se cauta partener de cursa lunga e bine sa ne orientam mai mult catre suflet, catre calitatile interioare.SIgur ca si cele fizice conteaza, dar nu ar trebui sa fie cele mai importante pentru ca atunci relatia nu va dura.GARANTAT
O zi faina

Andrei Păunescu spunea...

Lovefolk,
1. Eu am vorbit despre femei pentru ca sunt barbat. Varianta in oglinda este, aproape in aceeasi masura, valabila.
2. De unde esti? Vad ca iti place cuvantul "fain" care suna ardeleneste.

Andrei Păunescu spunea...

Carmen Dinca,
Nu ma mira ca iti place exact linia asta grotesca. Suntem, doar, din aceeasi coca de 3 mai, nu? Cred ca in primavara asta o sa pun iarsai sevaletul in functiune. Te-am auzit si pe tine amenintand cu pictura. Si pe Iulian la fel. Vreau sa vad lucrari!

Andrei Păunescu spunea...

Queenie,
Si pe mine ma sperie extremele, chiar daca una dintre ele e o suma de calitati. Nu culoarea blonda este de vina, ci numai gradul scazut de inteligenta de sub par. S-au vazut si o multime de brunete taciune cu minte de gaina. Prostia e bine distribuita pe categorii capilare.

Andrei Păunescu spunea...

Cristian Tomescu,
Nu aveti decat sa va povestiti aici orice fragmente de viata care vi se par interesante. Le voi citi si gazdui, cu placere, daca nu sunt scabroase sau triviale.
Bineinteles ca fiecare are o masura proprie de a aprecia farmecul, sexualitatea si potrivirea.

Andrei Păunescu spunea...

Desi,
1. Nu cred ca e o regula ca un om urat nu poate fi frumos pe dianuntru. Sigur ca multi urati se innegresc pe dianuntru, din complexe, gelozii, zadarnicii, dar nu e o regula.
2. E bun extrasul din cantec. Nimic nu are o naturalete mai mare decat imbecilitatea luata de la sursa originala.

lovefolk spunea...

Nu sunt ardeleanca desi mi-ar fi placut.Poate tocmai de aceea mai preiau de la ei unele expresii si cuvinte.Iar cuvantul "fain" imi place mult mai ales spus in stilul specific ardelenilor.Daca deranjeaza cumva sa-mi spui ca incerc sa corectez asta aici pe blog.

Andrei Păunescu spunea...

Lovefolk,
Nu corecta nimic, a fost doar o intrebare.