1 februarie 2008

Stejarul din ghiveci

Suntem stejarul
răsărit într-un ghiveci.

Mulţumim de găzduire!
Toate cele bune,
dar trebuie
să murim,
nu mai avem loc aici,
ne ies picioarele
din plapumă,
ni se sufocă vieţile
în cuşca
în care ne-am născut,
ne ies rădăcinile
din ghiveci.

Vă suntem
recunoscători,
iar nouă:
despărţire
sau moarte uşoară!

Andrei, fugit din ghiveci. Foto: Alice Iulia Ionescu, la Cheia

28 de comentarii:

Darie Ducan spunea...

Da, frumoasă imagine, asa suntem deseori, dar parca mai bine ne-ar sta ca stejar în Ulciorul lui Omar Khayam, mai ales când ştim din carnea cui a fost făcut.
Toate cele bune!

Darie Ducan

Andrei Păunescu spunea...

Darie,
Dacă suntem, într-adevăr, stejari, nu încăpem în nici un ulcior, fie el făcut dintr-un trup, oricât de miraculos de femeie. Suntem condamnaţi să ieşim, să ne crească nervurile afară, ca să nu implodăm. Totuşi, eu caut minunea unui ulcior care să mă cuprindă. Şi am fost atât de aproape. Dar s-a spart. Şi m-am revărsat afară. Ştii care e paradoxul şi care e păcatul? Că ghiveciul cel mai bun ar mai fi trebuit să reziste puţin, dar s-a fisurat. Iar eu voi naufragia, finalmente, într-unul nemerituos. Păcat că n-a rezistat încă puţin cel mai nobil.

Darie Ducan spunea...

Avem ulcior,
ne mai trebuie
atât de puţin.
Dar,din păcate,
nu avem vin...

Andrei Păunescu spunea...

Darie,

Avem şi vin, avem ulcior,
Avem tot ce ne trebuie. În schimb,
Avem vestea, sosită prea uşor,
Că nu mai avem timp.

Avem, avem,
Ca un blestem,
Avem, avem,
Dar nu suntem.

Darie Ducan spunea...

Diferenţa dintre
un ulcior şi un ghiveci
e ca dintre-a fi calzi
şi a fi reci,

avem şi vin şi crengi
şi-avem şi timp,
atunci ce ne lipseşte-n schimb
decât că ulciorul nu va fi
înjunghiat de urmele de ruj,
ca un Cezar ceva mai ghiuj.

Nu vom fi-njunghiaţi şi, aşadar
ne vom pierde statutul de Cezar

CATALINA RUSU spunea...

catalina22 sau catalinutza22 tot aceeasi persoana. am vazut mesajul, o sa va sun in cursul zilei de luni pt. mai multe detalii.o sa fac tot posibilul sa ajung acolo, desi cred ca acum o sa am mai multe emotii ca prima data.imi spuneti si mie va rog unde e facuta poza?

Andrei Păunescu spunea...

Catalino22 sau Catalinutzo22,
Poza e de la Cheia de Prahova, prin 2006, in cautarea zadarnica a salbaticirii.

Andrei Păunescu spunea...

Darie,
Parcă am juca la nesfârşit ping-pong, fără miza punctelor, ci doar de plăcerea schimbului de cuvinte. Scrii frumos.

Savin BADEA spunea...

Dragă Andrei,
Poţi evita strangularea textului(a versurilor) selectînd "Niciunul" din caseta foto şi-ţi va apare imagine pe toată lăţimea cîmpului, mai ales dacă alegi şi "mare". Imaginea aşezată sus o poţi repune şi printre versuri, ca efect. Deşi ştii toate astea, îmi permit să ţi le reamintesc, pentru că la unele poezii în vers alb vei ţine morţiş să apară corect lungimea versului. Cu drag, Savin Badea.

innuenda spunea...

dragul meu, acum ceva vreme un barbat mi-a spus la despartire ca "am trecut pe langa cele trei secunde norocoase din viata mea". Iar eu i-am replicat ca daca am trecut pe langa ele, inseamna ca nu au fost secundele mele, ci ale alteia.
Asta îţi spun şi eu: eşti în eroare; nu a fost ulciorul pentru stejarul care zici că eşti. Nu spun că-ţi trebuia unul mai bun, mai frumos, mai rezistent. Pentru că eu cred că dacă e să-ţi găseşti locul, măi stejare, vei supravieţui fericit şi-ntr-un bulbişor de turbă sau într-un tampon de vată înmuiat în apă :))

...sau te vei consola că locul stejarilor e în pădurea ofertantă:)

Andrei Păunescu spunea...

Savin,
Multumesc pentru indrumare. Nu, nu stiam ca optiunea Niciunul e cea mai buna. O sa incerc.

Andrei Păunescu spunea...

Innuenda,
1. Si eu cred ca, daca secundele nu sunt norocoase in sincronizare, separat, oricat de multe am avea, sunt cazne si timp rosit.
2. Stejarul nu sunt eu, ci suntem amandoi. Eu nu gandesc iesirea, plecarea, moartea, evadarea din acel ghiveci, pentru supravietuire, din perspectiva Mea, ci a Noastra. Ghiveciul nu ne mai incapea pe amandoi, nu numai pe mine.
3. Locul de supravietuire fericita, cand am cunoscut sentimentul asta, l-am gasit in cele mai atipice ulcioare.
4. Stejarul nu se simte bine in padure, ci, cumva, rupt de ceilalti, eventual cu o iedera care sa il cuprinda si sa ii dea sens.

Andrei Păunescu spunea...

Innuenda,
5. Nu ai sesizat, chiar din primul vers, ca persoana intai e la plural, Noi = arborele?

innuenda spunea...

Am sesizat, dar am crezut că pluralul e format din stejarul+ghiveciul său. Fiecare neîndestulat de spaţiul pe care i-l oferă celălalt, visând la separare, deşi împreună :)

Asta îmi aduce aminte că, pe cand eram în şcoala generală şi apoi în liceu, mă întrebam dacă Eminescu săracu' s-o fi gândit la atâtea lucruri câte i-au atribuit exegeţii lui. Nu de alta dar, din experienţa mea, când ai inspiraţie scrisul vine aproape de la sine. Nu stai să premeditezi versul, ca pe-o crimă.

Andrei Păunescu spunea...

Innuenda,
Ma apucasem sa iti raspund aici, dar m-am luat cu vorba lunga si am scris prea mult, asa ca poti citi articolul pe care mi l-ai provocat, postat pe pagina principala, despre talentatii tonti.

Dirtyfingerz spunea...

E cu dus si intors sa fii fiul fenomenului Adrian Paunescu, de obicei plantele se adapteaza situatiei/ghiveciului si fac flori mai putine, nu e cazul tau Andrei. Capul sus! esti foarte talentat iar oriunde vei naufragia va fi CALATORIA ta in CORABIA ta folosindu-ti propria-ti BUSOLA. E mare lucru crede-ma.

Andrei Păunescu spunea...

Dirtyfingerz,
1. Cand vine vorba despre acest subiect, de care foarte multi abuzeaza (neavand, insa, nici o farama de imaginatie atunci cand ma tot intreaba mirati, ca si cum ar fi descoperit pe loc semnul intrebarii, "Cum e sa fii fiul lui Adrian Paunescu?"), mi-am gasit si eu un raspuns sablon: La inceput, e o sansa, iar apoi, daca nu stii sa gestionezi situatia si sa iei distanta optima, devine o povara.
2. Ai dreptate, e cu dus si intors, pentru ca, preluand cele bune, se preiau si dusmaniile, zaturile, deconturile, creditele neperformante, invidiile, ura, incrancenarile legate de parinte, care nu ar sa pastreze, macar teoretic,nici cea mai mica legatura cu fiul.
3. Abandonarea ghiveciului la nevreme e o greaseala la fel de mare precum compacerea in limitarea la primul ghiveci. Eu mi-am facut un stagiu unic in ghiveciul casei parintesti si cred ca am intemeiat, dupa aceea, altul, viabil. Pe potriva si masura mea.
4. Indemnul cu capul sus e bun si inca nu deranjeaza. Cand o sa obosim sexual, cand o sa imbatranim, s-ar putea sa ne simtim stanjeniti la un astfel de indemn... Glumesc.
5. Nimic nu e mai reconfortant (chiar daca dificil!)decat trinitatea proprie Calatorie-Corabie-Busola.

Dirtyfingerz spunea...

Comentariul anterior era interpretarea mea la "Stejarul din ghiveci" si se referea la "ruptura", numai la nivel profesional desigur, intre tine si tatal tau. Nu eram la curent cu cealalta ruptura...hmm...imi pare rau ca s-a fisurat ghiveciul cel nobil, se pare ca nu a rezistat presiunilor tale menite sa evite o implozie.
Inclin sa cred ca amandoua rupturile te-au inspirat intr-un fel sau altul sa scrii ce ai scris. Oricare ar fi adevarul te-ai ales cu doua comentarii de la mine...hehe

PS
De ce e ghiveciul asa casant?

Andrei Păunescu spunea...

Dirtyfingerz,
1. Nu e nici o ruptura, tot ce am scris ramane la nivel subtil, analitic si identitar. Cred ca am gasit distanta viabila, care nu e deloc mica si in nici un caz mare, fata de ghiveci. Ca echlibrul dintre planete. Cata vreme nu cad unele peste altele, trebuie pastrate distantele sanatoase.
2. Presiunea mea s-a manifestat singura, fara implozii si fisuri, iar tata a inteles, cred, la un moment dat, ca am ales orbita potrivita. De pe care il iubesc, il admir si il respect, fara sa fiu sub presiunea apropierii prea mari care uzeaza si compromite sentimente si cauze majore nobile.
3. Ce nu e casant moare de prea multa rigiditate. Ce e prea flexibil moare de prea mare labartare. Sau, vorba lui Nichita, cand il supara cineva: vei muri prin cadere in cur si te vei gauri prin aratare cu degetul!

Dirtyfingerz spunea...

...am inteles perfect. Tot comentariul al doilea este exlusiv despre Alice ( ghiveciul nobil ) si despartirea voastra ( fisurarea ) de care nu stiam . Imi pare rau ca nu am fost destul de explicit...My bad!

Andrei Păunescu spunea...

Dirtyfingerz,
Cum sună dihania din spatele tău, Mărşăleanul visurilor copilăriei noastre? Fă un file audio mic şi trimite-mi-l să aud. De unde mă sfătuieşti să iau un top şi o boxă cu sound de mare drive. Din Germania sau SUA? dar shippingul din SUA cât o costa? Ce tip de Marshall îmi sugerezi, lămpi, difuzoare 12, putere etc?

Dirtyfingerz spunea...

uite un clip scurt aici: http://dirtyfingerz.homepage.dk/

Cant pe Gibson LP Custom si Marshall JVM410H full stack cu boxe de 4X12" Celestion Vintage 30.
Nu folosesc nici un efect! Chitara e conectata direct la Marshall. La inceput e doar improvizatie iar spre sfarsit e un pic din solo-ul melodiei Crazy Train - Ozzy Osbourne.
Iti trimit un e-mail cu detalii si recomandari...

hippiepittis spunea...

Stiintific vorbind, orice copac ai cultiva intr-un ghiveci, se obtine un copac pitic numit BONSAI. Nici nu moare, nici nu sparge ghiveciul. Singurele lucruri ce raman de marime normala sunt fructele. In rest totul este micsorat. Trebuie multa atentie si mult timp. Japonezii sunt mesteri. Filozofic si poetic vorbind, ideea e interesanta si pericolul este actual.

Andrei Păunescu spunea...

Dirtyfingerz,
Impresionante tehnica si viteza si tare as vrea sa intri in etapa compozitiilor, cu pateva piese cap-coada, voce etc. Pentru ca ai de unde oferi.

Andrei Păunescu spunea...

Hippiepittis,
In primele fraze, credeam ca nu m-ai minteles, ca iei sensul horticol, dar la final ai ajuns la semnificatii si mai bucur.

Dirtyfingerz spunea...

Stiu...cam subtire cu partea de compozitie. Lucrez la cateva piese si la un DVD instructional despre tehnicile folosite in rock si heavy rock, tot ce nu te invata la scoala I guess..

Am pus special pentru tine o frantura dintr-o piesa recenta la aceiasi adresa: http://dirtyfingerz.homepage.dk
...e in lucru inca.

Andrei Păunescu spunea...

Dirtyfingerz,
Frate, e pacat sa pierzi timp si ramai la dvd-uri instructionale si la cover-uri, chiar personalizate. Singura care ramane e creatia, ca sa devii tu model pentru cei ce isi cauta identitatea creativitatii, la randul lor. Lasa prostelile si amanarile, ca ai mana si cap, pune-te pe facut piese cu cap si coada. Daca ai nevoie de sprijin la texte pt variantele romanesti, te ajut cu placere. Trimite-mi o piesa doua, chiar si doar instrumentala, sa difuzez martea seara la emisiunea mea radio. Ai contactele pe mail. La munca, la batut tzarushi cu curul! (vorba lui Fanus Neagu)

Dirtyfingerz spunea...

Asa e...nu lasa pe maine ce poti face poimaine.

Apropo, habar nu aveam ca citez: "Inima este impartita in doua atricule si doua testicule." Hmm...pun pariu ca acest ilustru student ne poate explica fara doar si poate o alta perla romaneasca - de ce dragostea trece prin burta, zicala care mi-a stresat intreaga adolescenta.