16 martie 2008

Pisica a atacat-o pe Abramburica


Aseară am fost la Pro TV Internaţional într-o emisiune despre ce iubim şi ce urâm în România. Moderatoare a fost Dana Rogoz, fosta Abramburica. Contează mai puţin ce am făcut acolo, că am vorbit, că am cântat la final „Doamne, ocroteşte-i pe români” şi că am revăzut-o în cabină pe buna mea prietenă Doina Gradea (acum, directoare a postului), cu care mi-am amintit drumul nostru din 1994, ca ziarişti, prin America de Sud, când ea era simplu redactor la Mediafax, când Tucă era un slăbănog plin de ambiţii şi talent, pe care încă nu-l recunoştea nimeni pe stradă nici în Caracal, şi când eu încă aveam tot părul pe frunte şi credeam că o să am monument dacă muncesc până-n zori în fiecare zi.
Când am ieşit cu maşina din curtea Pro TV de pe Pache Protopopescu, Dana Rogoz, care şi ea abia ieşise, stătea pe vine, aplecată, pe trotuarul de vizavi, înconjurată de câini. Mi s-a părut suspect şi am tras maşina lângă ea. Câinii au fugit şi, în bătaia farurilor, am văzut că ţine la pământ o pisică şi că e plină de sânge. Sărise să salveze mâţa de câini, dar aceasta, speriată, îi sfâşiase mâinile. Dana o ţinea de gât, cu burta pe asfalt, ca felina să nu o mai atace, deşi ea tocmai o salvase. Era disperată, cu mâinile pline de sânge, cu telefonul şi plasa căzute pe trotuar. Am luat pisica şi am dat-o deoparte, apoi, deşi nu prea ştiam ce să fac, am scos nişte spirt şi un prosop din portbagaj şi i-am spălat mâinile de sânge. Biata de ea gemea de durere, dar încă îşi făcea probleme dacă pisica atacată nu o sa moară, fiindcă fugise şchipătând exact sub maşina mea. M-am îngrozit să văd că, sub şiroaiele de sânge, pielea încheieturilor Abramburicăi era înţepată, ruptă şi găurită. La contactul cu spirtul, i-au dat lacrimile. Am vrut s-o duc la spital, dar mi-a zis că aşteaptă pe cineva s-o ia, care ajunge oricum în câteva clipe. Nu putea nici măcar ţine telefonul în mână, care stătea undeva în praf, pe jos. L-am sunat pe Radu, prietenul ei, care trebuia oricum să apară să o ia, şi, după ce a venit de vizavi şi un angajat al ProTV, fata a urcat în maşină şi a mers la spital, să fie cusută. Am sunat-o pe Doina Gradea, care a crezut că e o farsă, dar, puţin mai târziu, noaptea, m-a căutat şi aproape că plângea de ce i se întâmplase colegei ei, despre care aflase că e, într-adevăr, la spital, la chirurgie. Doamne fereşte de mai rău, dar Doamne fereşte şi de o asemenea întâmplare!
• Abramburico, te rog, când poţi (mi-ai spus că treci prin blogul meu), dă-mi un semn şi spune-mi cum îţi e!

PS. La câteva clipe după ce am postat, Dana Rogoz m-a sunat să îmi mulţumească. Nu citise blogul şi, bineînţeles, nu ştia că i-am spus să mă sune, dar o făcuse, oricum, din bun simţ, aşa internată ambulatoriu cum este, printre injecţii la câteva ore. I-am spus că, în tot ghinionul, a avut noroc că nu i-a scos ochii sau că n-a zgâriat-o pe faţă, ca să îi dea şi munca peste cap.

16 comentarii:

A. Dumitriu spunea...

Nu ştiu daca aţi aflat încă: la vară - în iunie - Whitesnake va susţine un concert în România. Sper să vă bucure vestea aceasta!
Au mai venit în noiembrie 1997, incluzând Oraşul de Monopoly balcanic din câmpia Vlăsiei în turneul de promovare a albumului "Restless heart", iar în deschidere a evoluat Iris. Pe atunci nu prea le aveam cu rock-ul. Eram în clasa a IV-a, mă uitam ore întregi pe o hartă nemţească a Europei centrale, hoinărind de la Carei la Babadag, de la Aleşd la Uricani, de la Copşa Mică la Râsu’-Plânsu’, Hodoronctronc, Borviz, Burgul cu duzi, Parcă-parcă, Viceversa-Iarmaroc, Valea cu Cărbune, Leoarcă, Lică Sămădăul sau Cemaivreţi-Gară şi credeam că viaţa nu începuse. Aşteptam să mai cresc. De ce? Păi, cam din acelaşi motiv pentru care vor toţi juniorii să crească: să văd ce înseamnă viaţa cu adevărat. Între sute de meciuri de fotbal pe maidan şi alte sute văzute la televizor, între mii de piese Iris şi Compact ascultate şi reascultate, am crescut. Fără să-mi dau seama. Mari lucruri n-am realizat. Atunci când aşteptam să cresc îmi imaginam tot felul de chestii. Atât de multe, încât le-am şi uitat. Nu, nu vreau să mai fiu în clasa a IV-a. Deocamdată, aştept recitalul lui David Coverdale. Însă nu e nicidecum o aşteptare nerăbdătoare, cum era aceea de a creşte. De ce Dumnezeu de la o vârstă nu mai ştim să aşteptăm ceea ce ne place?! Sau nici măcar nu mai înţelegem ce ne place?! Numai bine!

Andrei Păunescu spunea...

A.Dumitriu,
Inseamna ca avem valori comune. Si eu cred ca D. Coverdale este una dintre primele 5 voci ca expresivitate, caldura si forta din rock.
Imi place ca iti pui intrebari existentiale. Nu te vor ajuta neaparat sa ai mai putine deceptii, dar te vor trimite cu siguranta catre un spatiu subtil, in care nu vei trai doar ca sa mananci si ca sa te reproduci. Te salut cu drag.

doina spunea...

hei andrei, multumesc frumos pentru primul ajutor acordat danei.

Andrei Păunescu spunea...

Doinito!
Buna intrare la mine in casa, cu semnatura! Eu iti multumesc pentru invitatia de aseara si pentru ca treci pe aici. Hai sa radem un pic: in ce priveste ceea ce numesti tu prim-ajutor, daca as fi paranoic, as spune ca "Eroi au fost, eroi sunt inca" si ca ei (printre ei, si eu, normal!) nu vor pregeta sa se ia de gat nici chiar cu o pisicuta monstruoasa, ca sa fac o fapta buna pentru o fetita neajutorata, luptandu-se cu monstrul de la egal la egal (fiara: 2 kile, cavalerul neinfricat: 90!). Daca as fi ipocrit, as spune: hai, mai, fugiti de-aci, ce mare branza, dar va rog frumos, terminati cu lauda, a fost o datorie, a fost un fleac... Te imbtatisez si te mai astept

a. dumitriu spunea...

Îmi cer scuze că voi continua dialogul aici, off-topic. Whitesnake e formaţia mea de suflet. De fapt, David Coverdale e solistul meu preferat, pentru că trupa a trecut prin numeroase schimbări de componenţă. L-am descoperit în vara lui 2006. Am început cu Metallica, Manowar, KISS şi Motley Crue, dar cred că numai pentru zgomot şi teribilism, am continuat cu Maiden şi Ozzy - care au şi oareşce "lirism". Simţeam însă că vreau o muzică pentru toate stările posibile. Şi aşa am dat de Coverdale. Mai îmi plac mult Marvin Lee (Meat Loaf) şi Laurenţiu Cazan - pe care îl consider unul dintre cei mai talentaţi artişti din România, alături de Paul Ciuci, Dida Drăgan şi Minculescu. Că veni vorba de Minculescu, cum vi se pare ultimul proiect Iris - "Cei ce vor fi"? Mie, îmi pare rău s-o spun, mi se pare un rateu, cu excepţia piesei "Îngerii goi". Iar "Lacrimi de rouă" e leit "Who wants to live forever" de la Queen.
P.S.: Ştiinţa trebuia să câştige azi!

Alexia spunea...

Mulţumim că ai salvat-o pe Dana! :) Acum citeam întâmplarea pe blogul ei, unde spunea să trecem şi pe la tine să vedem cum ai descris tu întâmplarea :)

Andrei Păunescu spunea...

A.Dumitriu,
Nu am ascultat noul Iris, dar nu cred ca vor putea egala vreodata reusitele din 1981-1983, cand pentru trupa lucrau Minculescu, Nelu Dumitrescu, Marti Popescu, Nutu Olteanu, Adrian Ilie / Florin Ochescu.

Andrei Păunescu spunea...

Alexia,
"Salvat" e prea mult spus. Oricum, iti multumesc pentru ca ai simtit nevoia sa imi scrii. Te mai astept cu comentarii despre ceea ce ai gasit aici sau cu ce vrei tu. Poate te duci pe siteurile pe care am cantece si imi spui ce parere ai.

CATALINA22 spunea...

E foarte dragut ce ati facut dvs.adica la cata nesimtire si nepasare domneste in jurul nostru azi, e de apreciat ca un gentleman adevarat "salveaza" o tanara domnisoara.In zilele noastre se intampla pur si simplu ca un om sa fie cazut pe strada si nimeni sa nu-i sara in ajutor, ba mai mult cei care in aparenta par "binevoitori" nu vor altceva decat sa gaseasca portofelul victimei.E un lucru minunat sa ne ajutam semenii ori de cate ori avem ocazia.inca o data BRAVO pt atitudine, meritati un 10+.

Andrei Păunescu spunea...

Catalina,
Vezi ca sunt situatii reale in care pricepem ca nu degeaba vorbim la curs despre textul lui Bob Dylan care se revolta ca "De cate ori omul vede un rau / Si tace-ntorcand capul sau"? Multumesc si te astept la curs.

CATALINA22 spunea...

IMI PARE SINCER RAU CA NU AM AJUNS IERI LA CURS.DESI AM UN PROGRAM INCARCAT, PT. CURSUL DE MASS MEDIA INCERC SA-MI FAC TIMP, DAR IERI CHIAR NU AM PUTUT.O SA INCERC PE VIITOR SA NU SE MAI REPETE.SALUTARI SI NUMAI BINE.
(NU MA SIMT BINE DACA NU VA SPUN ADEVARATUL MOTIV AL ABSENTEI MELE DE LA CURS:AM MERS IN GIULESTI SA CUMPAR BILETE PT. DERBY-UL DE MAINE.ORICAT DE SUPARATA SAU DE TRISTA AS FI, CHIAR DACA PLEC CU PREMISA CA RAPID VA LUA CEL MAI PROBABIL BATAIE, NIMIC NU MA FACE MAI FERICITA DECAT ATMOSFERA DIN TRIBUNELE GIULESTIULUI, PT. CA ACEASTA ATMOSFERA E UNICA PT. UN RAPIDIST ADEVARAT.SPER SA NU VI SE PARA BANAL MOTIVUL MEU.DE CAND AM PASIT IN BUCURESTI ACUM 3 ANI, MERSUL LA MECIURILE RAPIDULUI IN GIULESTI SUNT CEA MAI MARE BUCURIE, RELAXARE, DISTRACTIE PT. MINE.)
CU MII DE SCUZE PT. ABSENTA,CATALINA.

Andrei Păunescu spunea...

Catalina,
Totul e ok, mai ales ca ai simtit nevoia sa imi spui. Data viitoare! Eu tin cu orice echipa ar putea opri pe CFR Cluj, aceasta trupa de nesimtiti care isi pune in nume anul 1907 cand Clujul era in Imperiul Austro-UNgar! In rest, iubesc doar Craiova.

fludent spunea...

Ce intamplare abracadabranta!Sunt profund impresionat!:d
Acum, pe bune...episodul naste in mine speranta ca fetele gen:" blocare" au cu adevarat calitati, nu doar hranesc ahtiatii tv'ului cu placeri"carnale".
Gestul este unul normal, daca nornalul ar fi la locul lui firesc in sistemul de valori. Evident, daca toate ar fi normale, nu stim ce culoare ar avea anormalul.
Am dubii in ce priveste deznodamantul,cu privire la reactia Danei de dupa intamplarea nefericita.Talentul de povestitor a lucrat part'time la text. Imi pare foarte bine pentru abramburica! o credeam pierduta...
ps: era pisica neagra?

Andrei Păunescu spunea...

Fludent,
Abramburica nu pute pati decat o intamplare abracadabranta, in acea seara. La ce povestire te referi, a ei de pe blog, sau amea de pe blog?
Nu stiu ce vrei prin intrebarea cu pisica neagra? Fii mai explicit(a)

Domnisoara in rosu spunea...

Am citi pe blogul Danei Rogoz ca si Andrei Paunescu are blog.Este uimitor.Sunt entuziasmata.Eu credeam ca vedetele nu pot fi populare(Ciudat.Oare de ce credeam asta:-?)An citit si blogul dvs si mi se pare foarte interesant>:D<.La cat mai multe articole.Se pare ca avem ce citi.:*:*:*

Radu Tutulan spunea...

Este de apreciat ceea ce a facut Dana. Ma intreb cati altii ar fi bagat mana in gura spumeganda de nebunie a unui caine, ca sa scape o mata aiurita. Dar mai ales, cati ar fi rezistat tentatiei de a protapi ghemotocul de blana intr-o uluca de gard, dupa lectia de scrima oferita. Biata Abramburica, insangerata si probabil putin naucita de cele intamplate, a gasit puterea sa isi faca griji pentru surata lui "Tom", ce tocmai debifase inca o viata din cele 9 oferite de Providenta.
Ca sa adaptez "textul" la trendurile anului 2009, nu pot zice decat "Jos palaria!" pentru Abramburica!