Pisica a atacat-o pe Abramburica

Aseară am fost la Pro TV Internaţional într-o emisiune despre ce iubim şi ce urâm în România. Moderatoare a fost Dana Rogoz, fosta Abramburica. Contează mai puţin ce am făcut acolo, că am vorbit, că am cântat la final „Doamne, ocroteşte-i pe români” şi că am revăzut-o în cabină pe buna mea prietenă Doina Gradea (acum, directoare a postului), cu care mi-am amintit drumul nostru din 1994, ca ziarişti, prin America de Sud, când ea era simplu redactor la Mediafax, când Tucă era un slăbănog plin de ambiţii şi talent, pe care încă nu-l recunoştea nimeni pe stradă nici în Caracal, şi când eu încă aveam tot părul pe frunte şi credeam că o să am monument dacă muncesc până-n zori în fiecare zi.
Când am ieşit cu maşina din curtea Pro TV de pe Pache Protopopescu, Dana Rogoz, care şi ea abia ieşise, stătea pe vine, aplecată, pe trotuarul de vizavi, înconjurată de câini. Mi s-a părut suspect şi am tras maşina lângă ea. Câinii au fugit şi, în bătaia farurilor, am văzut că ţine la pământ o pisică şi că e plină de sânge. Sărise să salveze mâţa de câini, dar aceasta, speriată, îi sfâşiase mâinile. Dana o ţinea de gât, cu burta pe asfalt, ca felina să nu o mai atace, deşi ea tocmai o salvase. Era disperată, cu mâinile pline de sânge, cu telefonul şi plasa căzute pe trotuar. Am luat pisica şi am dat-o deoparte, apoi, deşi nu prea ştiam ce să fac, am scos nişte spirt şi un prosop din portbagaj şi i-am spălat mâinile de sânge. Biata de ea gemea de durere, dar încă îşi făcea probleme dacă pisica atacată nu o sa moară, fiindcă fugise şchipătând exact sub maşina mea. M-am îngrozit să văd că, sub şiroaiele de sânge, pielea încheieturilor Abramburicăi era înţepată, ruptă şi găurită. La contactul cu spirtul, i-au dat lacrimile. Am vrut s-o duc la spital, dar mi-a zis că aşteaptă pe cineva s-o ia, care ajunge oricum în câteva clipe. Nu putea nici măcar ţine telefonul în mână, care stătea undeva în praf, pe jos. L-am sunat pe Radu, prietenul ei, care trebuia oricum să apară să o ia, şi, după ce a venit de vizavi şi un angajat al ProTV, fata a urcat în maşină şi a mers la spital, să fie cusută. Am sunat-o pe Doina Gradea, care a crezut că e o farsă, dar, puţin mai târziu, noaptea, m-a căutat şi aproape că plângea de ce i se întâmplase colegei ei, despre care aflase că e, într-adevăr, la spital, la chirurgie. Doamne fereşte de mai rău, dar Doamne fereşte şi de o asemenea întâmplare!
• Abramburico, te rog, când poţi (mi-ai spus că treci prin blogul meu), dă-mi un semn şi spune-mi cum îţi e!

PS. La câteva clipe după ce am postat, Dana Rogoz m-a sunat să îmi mulţumească. Nu citise blogul şi, bineînţeles, nu ştia că i-am spus să mă sune, dar o făcuse, oricum, din bun simţ, aşa internată ambulatoriu cum este, printre injecţii la câteva ore. I-am spus că, în tot ghinionul, a avut noroc că nu i-a scos ochii sau că n-a zgâriat-o pe faţă, ca să îi dea şi munca peste cap.