E vremea ofertelor de tip 2 în 1. Şampon + balsam, tigaie + sârmă de vase, muştar + ketchup, asigurare auto + bonus asigurare de casă, detergent + înălbitor, antibiotice + pansamente. Un bun prieten a simţit pe pielea lui o asemenea ofertă: mai întâi, l-a părăsit iubita. La telefon. Ba a mai aflat curând că se şi mărită. Cu altul. Inexplicabil. Fără avertisment. Fără acuze. Derutat, prietenul meu a dat fuga la cel mai bun amic, să aibă cu cine vorbi, să se descarce, să urle de durere, să ceară un sfat. Nu pentru asta sunt prietenii? Dar nu a reuşit să dea de el. Telefoane fără răspuns, mesaje în gol. Când a izbutit să-l găsească, a aflat a doua veste: amicul ştia deja că fata urma să se mărite cu altul. El era acel „altul”. Aproape de leşin, tăvălindu-se de durere, tremurând de deznădejde, prietenul meu l-a întrebat pe uzurpator: „Cum se poate? Tu? Voi?...” Dar acela i-a tăiat vorba: „Auzi? Te rog foarte mult! Pân-aici! Prietenia-i prietenie, viaţa personală e viaţă personală!”. De parcă prietenia ar fi una dintre acele agasante sarcini de serviciu, iar sexul şi fuga cu iubita celui mai bun prieten ar fi oaza de moralitate în care te regăseşti, după ce încui uşa obligaţiilor sociale şi te retragi în intimitate. De atunci, prietenul meu a devenit suspicios, mult mai cinic şi foarte egoist. De atunci, prietenul meu şi-a găsit, desigur, o nouă iubită. De atunci, eu am devenit prietenul lui cel mai bun.În vremea ofertelor de tip 2 în 1, prietenul cel mai bun îţi poate aduce la pachet trădarea, iar iubita îţi poate veni pe mână cu verighetă de la altul. În rest, ofertele anunţă detergenţi de calitate, balsam fără egal, sârmă de vase pentru orice depunere, înălbitori cum nu s-au mai văzut, antibiotice universale şi pansamente pentru orice rană. Dar şi murdării noi, pe care nici un detergent nu le mai poate facxe uitate. Şi microbi proaspeţi, rezistenţi la orice tratament. Şi răni, mai mari ca toţi plasturii inventaţi. Nu ştiu de ce eu şi prietenul meu ne întâlnim cel mai adesea în doi, fără femeile noastre, chiar şi de revelion. Ca să evităm orice risc? Poate. Poate pentru că - s-a dovedit! - una e prietenia, alta e viaţa personală.
8 comentarii:
E o intamplare socanta si sunt sigura ca nu e singura de acest gen.Si eu am un caz asemanator, chiar in familie, pritena cea mai buna a surorii mele i-a furat iubitul si s-a casatorit cu el.Deci e clar ca se intampla lucruri de genul asta.Morala e ca nu poti avea incredere in nimeni, eu asa zic.Durerea e mare cand te paraseste persoana iubita, dar e si mai mare atunci cand te paraseste pt. cel/cea mai bun/a prieten/a.Si chestia ca una e prietenia si alta e viata personala nu prea are sens. Adica nu poti fi prieten cu cineva doar cat esti cu el si apoi dupa ce iesiti undeva la un suc si la o plimbare, el sa iasa cu iubita ta.Ori esti prieten tot timpul ori altfel nu te poti numi prieten cu adevarat.Trebuie sa avem mare grija cand ne alegem prietenii,sa fim atenti la toate detaliile, sa-i testam in diverse situatii si apoi sa ne hotaram daca merita sa ne impartasim din cele mai ascunse secrete, sa le povestim tot ce ni se intampla, ce gandim, pe cine iubim in secret si multe alte lucruri care se intampla intre 2 prieteni in mod normal.Stiu ca majoritatea barbatilor au tendinta intr-om situatie de genul acesta sa acuze imediat femeia, ca vezi Doamne ea e de vina, ea l-a provocat, ea l-a incitat pe respectivul prieten.Poate fi adevarat sau nu, depinde de la caz la caz.Dar eu cred ca trebuie sa cautam adevaratul vinovat mult mai aproape si anume in propria persoana, pt. ca fie nu am fost suficienti de buni pt. iubitii/iubitele nostrii/noastre, fie nu am stiut ce prieteni "adevarati" am ales sa stea langa noi.
cinic mesajul..prea cinic..si din pacate adevarat ,uneori.Si totusi exista Oameni ,exista Prieteni...viata aduce mereu altceva.Nimic in viata asta nu e intamplator..si din toate luam cite o lectie..mai grav e cand se intampla cate ceva ,suferi ,iti cauti vina ca sa inveti ceva..si nu dai de ea.Si te trezesti bulversat si daramat fara sa stii "ce am invatat eu din asta?"..e cinic mesajul..dar si viata e asa uneori.
O zi mai buna!
Carmen
Andrei,
de fiecare dată când nu îmi răspund prietenii la telefon, mă voi gândi la asta,dar când mă vor suna ei, voi avea grijă să raspund că se poate să fi citit şi ei articolul si nu vreau probleme.
viata personala e un apogeu al prieteniei,nu al amicitiei.
Tradarea doare cel mai tare atunci cand e pricinuita de persoanele cele mai iubite si apropiate.Eram pe punctul de o trai pe propria-mi piele:pe scurt acum cativa ani m-am imprietenit cu o colega de facultate, pe care am invitat-o de mai multe ori sa-mi cunoasca familia si pritenul de la vremea respectiva:toate bune si frumoase pana cand ,din intamplare uitandu-ma pe tel EI am descoperit niste sms-uri foarte fierbinti trimise pentru iubitul meu!Nu a fost nevoie sa fac prea multe cercetarii...Urmarea?Explicatii ridicole din partea amndurora si binenteles o ruptura intre noi!In final ne-am indepartat,dar am ramas cu totii amici de forma,care se transforma mai curand in cunostiinte!Nu am devenit paranoica din intamplarea asta,insa sunt putin reticenta cand e vorba de prietenii,amicitii si dragoste.Sper ca nu am plictisit prea rau:)Queenie
"Prietenul...ANEVOIE se cunoaşte !" (înţelepciune populară)O ;tiu de la Boss !
"Gnoti seauton" (Cunoaşte-te pe tine însuţi) , înţelepciune săpată în piatra tăcută de pe frontispiciul unui templu din Delfi
"Îmi este prieten Platon, dar mai prieten îmi e adevărul"(Aristotel)
aaaaaaaandrei, ti-am spus ca am fost cu o asa zisa prietena la eforie...Acolo mi-a luat telefonul si l-a sunat pe X si a vorbit verzi si uscate...Nu a vrut sa ma asculte si sa inchida telefonul.Ma durea sufletul.Eu plingeam chiar daca stiam ca nu am voie sa ma supar..Dupa ce a inchis zice invingatoare - ti-l f pe X - care e problema ta? Oare care era problema mea?Ma doare ca el ma evita si nu vrea sa vorbeasca cu mine intre 4 ochi...Asta e cica prietenia...Aceiasi poveste i-a facut-o si Adrianei(prietena mea care este in Italia)
Catalina, Darie, Queenie, Anonim, Carmen, Sora de mai,
Sunt atatea adevaruri in ce mi-ati scris, incat va multumesc si va rog sa luati ca pe un compliment faptul ca va spun doar atat: cuvintele voastre isi contin si raspunsurile pe care le-as fi putu tda. Va simt foarte aproape si mi-e mai bine.
cred ca dupa cazaturi din astea care aproape iti starpesc viata din tine inveti cine sunt oamenii de fapt si care le menirea lor. Da, e greu sa-ti gasesti prieteni, e aproape imposibil, dar e mai greu sa iti dai seama ca te-ai inselat. Si te intrebi: mai poti oare s-o iei de la capat?Sa investesi din nou sentimente si timp, de parca ar fi gratis, ganduri si viata personala in altcineva, fara garantia ca nu te va rani din nou? Dar asta e, presupun ,in viata nu exista garantii, in viata risti,mizezi pe-o carte,cu gandul ca e aia castigatoare.Si ca faci daca pierzi? Ce a facut si prietenul tau.Incerci din nou.Incerci la nesfarsit. Incerci pana simti cu adevarat ca iti iese ceva.
Trimiteți un comentariu