23 aprilie 2008

Monoteism

Vecinul de vizavi are trei zei:
tată-său, fiu-său şi şeful de birou
(pentru opt ore - în cele suplimentare,
e doar semizeu).

Cel de deasupra e şi el politeist,
soră-sa e zeul dintâi,
apoi prietenul de pahar.
Urmează amanta, mătuşa (cu tot cu unchi),
şi fotbalul.

Mare lucru să ai în iconostas
atâţia zei!

Mă declar inferior,
unilateral dezvoltat.

Lângă soclul tău îţi sunt copil, tată şi bărbat.
Mi-eşti din toate câte-un tot.

Să nu fiu monoteist?

Andrei necredinciosul, căutând, totuşi

18 comentarii:

Carmen spunea...

seamana a iubirea absoluta..cand iubesti si Om-ul din om si femeia si prietena..si tot ce poate insemna un om.Mi-a placut poezia mult!Si... la multi ani Andrei,cu dragoste si sanatate..restul se pot cumpara!Cu mult timp inainte pentru calipsesc o perioada,revin dupa ziua ta!toate cele bune!

Anonim spunea...

Am auzit la un moment dat urmatorul exemplu de "fidelitate": Un batran ii zicea unui prieten: 'Am fost indragostit timp de 50 de ani de aceeasi femeie'. Prietenul acestuia zice : 'Cat de sublim'. Insa primul barbat continua 'Pacat ca ea nu a stiut niciodata'.

Sa iubesti cu devotament, fara a-ti impartasi sentimentele, fara sa primesti in schimb niciun cuvant de dragoste si nicio mangaiere, mi se pare cu adevarat Monoteism. Pana sa ajungem la monoteismul absolut, ne regasim treptat in cate un 'monoteism schimbator'.

Poezia este foarte frumoasa si te felicit pe aceasta cale.

Savin BADEA spunea...

Dragă Andrei,
Ca "să nu-ţi prinzi urechile" foloseşte setările, e-mailul şi etichetele. Ţine, dacă poţi o mică evidenţă (statistică) la numărul de comentarii în lista de articole şi depistezi comentarii mai noi la articole mai vechi. Pentru organizarea materialului pe macro-categorii, fiindcă n-aveam etichete macro, am recurs la mai multor bloguri, numerotate. "Norocul" este că n-am prea mulţi comentatori, deşi vizitatori am. Savin BADEA

Anonim spunea...

Andrei... necredinciosule... care totusi cauti : fericirea este atunci cand te bucuri de ceea ce ai.
(sorina)

Anonim spunea...

Da,mesaju-i minunat,ca un colant,se poate aplica pe fiecare "statuie" ... pe fiecare iubire
ESTE SINCER,fiecare iubire este monoteistă,pîna la următoarea
eu "opinez" pentru egoteism
nu te supăra,este părerea mea,despre mine,mi-am găsit mesaj şi cu voia ta îl "folosesc" statuilor mele
căutînd ...
te salut şi să-ţi fie sărbătorile luminoase alături de cei dragi
Angela

Anonim spunea...

Comm la emisiunea de pe "Cultural" din 26 aprilie 208

Frumoasă, emoţionantă, sensibilă dar prea scurt timpul alocat ! Am totuşi, privilegiul de a fi continuat prezenţa ta pe "retina" sensibilă a ochilor sufletului, prin "irişii" amintirilor.Sigur, nu sunt câte mi-aş fi dorit, la Tg Mureş sau prin ţară, dar sunt puternice, luminoase, frumoase.L-am recunoscut în imagini pe "bătrânul" tău prieten Iulian (dacă nu mă-nşel)partener la partidele de biliard şi în disputele verbale pe muchie de cuţit.
A început de 3 minute meciul Ştiinţei cu Steaua. Mă opresc aici, în speranţa că nu va trece mult timp şi voi avea bucuria să dialogăm în realia. Am vrut doar să-ţi dau un semn că am fost pe fază la emisiunea de pe "Cultural" şi că mi-a plăcut, sincer, obiectiv, dar şi... inevitabil subiectiv .
Închei cu ce ar fi trebuit să încep : Lumină , iubire şi pace în suflet ! Sărbători fericite, alături de cei dragi !
Cu drag, Drăgan

Anonim spunea...

Frumoasa emisiunea, dar, intr-adevar, cam scurta:(.M-am bucurat mult sa-i revad pe dl Adrian Paunescu si, desigur, pe draga noastra Tatiana.Cred ca ma voi mai uita si la una din reluari pentru ca, fiind in priza cu pregatirile de Pasti, se poate sa fi pierdut anumite secvente.
Paste binecuvantat, dvs, si tuturor celor de pe blog, cu multa pace, bucurie, caldura si credinta.
Diana (sau Dianita)

Anonim spunea...

HI...un Paste fericit!..numai bucurii..Andrei:))(veronica)

Gabetu spunea...

Cristos a inviat! Paste fericit tuturor!

Andrei Păunescu spunea...

Irina,
1. Poate ca sublimul era cu adevarat sublim daca omul ii si spunea respectivei ca e indragostit.
2. Monoteismul schimbator de care vorbesti este, uneori, forma de lasitate cauzata de lipsa de curaj de a iti recunoaste dragostea si de a pretinde dragoste. Sigur ca operatiunea poate fi un esec, dar cel mai dureros este sa iti reprosezi prea tarziu ca nu ai incercat.
3. Irina si mai cum?

Andrei Păunescu spunea...

Sorina,
1.Eu, cand ma declar necredincios, vreau sa spun, mai exact, ca sunt: non-habotnic, cautator, flexibil si relativist.
2.Fac parte din clubul celor care se bucura de ceea ce au si am fost, nu o data, intrebat de apropiati, cum de pot sa aleg din orice rau cate un bine, de care, totusi, sa ma bucur.

Andrei Păunescu spunea...

Savin,
Multumesc, dar urechile imi sunt deja prinse.

Andrei Păunescu spunea...

Angela,
E bun si egoteismul daca, prin el, poti iubi si pe altii si te poti intelege in contextul celorlalti

Andrei Păunescu spunea...

Ion Dragan,
1. Draga prietene mai mare, chiar daca nu te-ai mai uita in veci la nici o emisiune, tot ai avea multe ture in fata, la cate emisiuni si spectacole ai vazut sau am facut impreuna. Dar ma bucur ca ai fost acolo si ca ti s-a parut prea scurt, semn ca nu te-a plictisit.
2. E prima oara cand ma bucur ca pierde Craiova, pe care o iubesc fara egal in fotbal, dar nu pentru ca tin cu Steaua, ci pentru ca nu as vrea ca trufia lui Arpad Paszkany (de a pune anul imperial "1907" cand Clujul nu era in Romania) in titulatura lui CFR Cluj sa aiba ca finalitate titlul national.
3. Tie si tuturor, Paste frumos!

Andrei Păunescu spunea...

Dianita, Gabetu, Veronica,
Sarbatori asa cum le vreti si, daca ati pierdut emisiunea, vedeti reluarile. Mersi pentru urari.

Anonim spunea...

Hristos a înviat !
În esenţă, aceleaşi consideraţii pe marginea partidei Ştiinţa-Steaua. Îmi doream să bată Craiova dar să nu piardă (nici partida, nici campionatul) Steaua ! Nici Clujul nu m-ar fi deranjat (dimpotrivă !) să intre în Europa elitei fotbalistice din pool position, chiar dacă euforia horei bucuriei, încinsă de jucători ar fi interferat cu acordurile fado-ului lusitan. Dar, mi s-ar părea prea mult şi prea nedrept ca hora triumfului în campionatul naţional al României să împrumute ritmuri de ceardaş.
Te respect şi te admir, aşa cum îţi spuneam în 1994, pentru dragostea , dăruirea, abnegaţia cu care ai ştiut şi ştii să fii, nu numai ca fiu de ilustru părinte, alături de poetul nostru naţional în viaţă. Prima ta carte publicată, "Supravieţuirea lui Adrian Păunescu - Calendarul unui vulcan" , cu dedicaţia autorului, este la Ibăneşti, altfel, aş cita aici finalul, care îmi place foarte mult şi care cred eu că este o linie esenţială, definitorie pentru un portret Andrei Păunescu. Jurnalul se încheie cu notaţiile tale făcute în preajma majoratului, la vârsta despărţirii (formale) de copilărie, vârstă pe care cu toţii o conservăm, de fapt, până la adânci...maturităţi . Ideea era că marcai calendaristic despărţirea de copilărie, dar, spuneai, citez din memorie, "...eu niciodată nu am trăit copilăreşte".
Dincolo de frumuseţea şi adevărul cuvintelor tale, mi-a plăcut şi îmi place puterea, maturitatea analizei, autocunoaşterii.
Cu drag, respect şi simpatie, Drăgan

Andrei Păunescu spunea...

Ion Dragan,
Ce sa mai spun, prietene mai mare? La cuvintele dumneavoastra / dumitale / tale, raman mic, cat oi fi eu de mare la stat si cu aspiratii la sfat. Nu pot decat sa iti multumesc si sa ma bucur ca ma intelegi si ca suntem in acelasi compartiment de atatia ani. Si pe mine ma trec fiori de revolta pentru posibilitatea tot mai mare ca titlul national la fotbal sa se serbeze pe ritmuri de ceardas, combinate cu inflexiuni latino.

Andrei Păunescu spunea...

Dianita,
Speram sa fii acolo, cand s-a difuzat, si asa a fost. M-a surpins sa descopar la tine o dimensiune viguroasa, cumva autoritara, pe langa latura sensibila si fragila pe care o stiam. Ceea ce inseamna ca esti mai tare decat pari la prima vedere.