Emisiunile trece, perlele rămâne (22)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Asta a fost într-o celulă de 2 metri pătraţi. Vă închipuiţi ce-o fi în restul milioanelor de kilometri pătraţi ai României!” (Dan Diaconescu, la eliberarea din arest, OTV, 25/26 iunie 2010)

Bună revenire în libertate, direct, Dane! După ce zăngănitul de cătuşe a trecut, să punem la punct câteva detalii. În primul rând, România nu ar avea milioane de km2 nici măcar dacă şi-ar ocupa toţi vecinii: 238.391 km2 ai noştri şi cei 33.845 km2 ai Basarabiei la pachet + Ungaria (93.000 km2) + Bulgaria (111.000 km2) + Serbia (88.000 km2) + Ucraina (604.000 km2) şi abia am face puţin peste un milion o sută! Putem rezolva să avem mai multe milioane doar dacă ocupăm toată Marea Neagră (vreo 420.000 km2) şi Rusia (17 milioane km2), cu care ne ies şi socoteala, şi audienţa. În al doilea rând, dacă o celulă ar avea 2 metri pătraţi, accesul s-ar putea face numai prin tavan sau prin podea, fiindcă n-ar mai fi loc să se deschidă uşa.

• „Instanţa a subliniat că informaţiile pe care Dan Diaconescu le-a obţinut în scop jurnalistic trebuia să le folosească ca atare.” (Antena 3, 24 iunie 2010)

Poftă bună şi dumneavoastră! Din cacofonie, înţelegem că aveţi probleme cu constipaţia, că scaunul este tare: ...că ca tare. În caz de nevoie, adresaţi-vă medicului, farmacistului sau cărţii de gramatică.

• „Niciodată n-am crezut că lucrurile poate să ajungă până aici... Guvernanţii ţin cu tot morţişul să vă scoată din case.” (Dan Diaconescu, „viitor preşedinte al României”, OTV, 28 iunie 2010)

Nici noi nu vom crede niciodată că lucrurile poate, ci doar că pot, indiferent cu ce morţiş ţine guvernul să lovească în popor.

• „Pentru mine 2 miliarde sau 2 milioane e fix la fel.” (Mihai Morar, Antena 2, 28 iunie 2010)

Pentru noi şi pentru oricine altcineva – nu e la fel! Putem crede că 2 miliarde şi 2 milioane e fix la fel doar dacă Mihai Morar vine de mână cu Pitagora (nu cu Buzdugan), iar acesta ne spune, sub jurământ, că ambele numere e fix, precis, egale, congruente, aceleaşi, la fel şi identice.

• „Le aducem un aport de vitamina C.” (Vlăduţ bucătarul, „Neaţa cu Răzvan şi Dani”, Antena 1, 25 iunie 2010)

Numai aşa avansăm înainte, cu puterea forţei alimentelor nutritive!

• „Trebuie să subliniez a mia oară ceea ce am spus de multe ori.” (Andreea Vass, consilier al premierului Emil Boc, B1TV, 25 iunie 2010)

Ne închipuim câtă treabă are doamna consilier, dacă spune acelaşi lucru de multe ori şi apoi îl mai şi subliniază de 1000 de ori. Ce nu am reţinut este dacă sublinierea se face cu creioane colorate, ceracolor, carioci sau guaşe.

• „Merge din această grupă Paraguay şi Slovacia.” (Slovacia-Italia 3-2, TVR1, 24 iunie 2010)

Ce să-i facem? Dacă a jucat bine, ambele merge în optimi pe merit şi are şanse la orice vis!

• „Părerea mea e că Teo ar trebui să demisioneze din Parlament... Am plecat din Parlament şi să se facă iar alegeri în Sectorul 4! Au! Aaau! Oh! Ah! Uh! Publicitate! Ne vedem după. Băga-ţi-ai p...la!” (Mircea Badea, „În gura presei” – reluarea de dimineaţă, Antena 1, 24 iunie 2010)

Sinceritatea şi vorbirea frustă, pe înţelesul tuturor, au fost mereu printre calităţile care au făcut din Mircea Badea un teleast de mare succes. De data aceasta, francheţea a atins cote genitale, cu concursul regizorului de emisie, care, când trebuia să bage pe post calupul publicitar, ori dormea, ori ţinea mâna pe şaorma şi nu pe buton, ori era la toaletă (ultima variantă s-ar lega logic cu îndemnul realizatorului), astfel încât Mircea Badea a rămas în imagine, crezând că este în pauză, citind pe telefon un SMS care a provocat urările.

• „Diplomă la fel dela Asociaţia Mame a primit Monica Iagăr, Natalia Guberna şi Marinela Pârvu.” (Carmen Pleşa, Antena 1, 21 iunie 2010)

Ce e val ca valul trece şi ce e primit primit rămâne, pare a spune fosta manechinăfotomodelă, care, su siguranţă, nu ia dela noi diplomă de vorbit corect româneşte, nici la faza pe municipiu, nici la cea pe sector, nici măcar la faza pe bancă, chiar dacă stă singură! E bine că toate patru a primit diplome, dar problema e cum o să le foloseşte.

• „O să murim exact cum moare broasca care e fiartă la foc mic şi nu îşi dă seama.” (Corina Drăgotescu, citându-l pe Varujan Pambuccian, Realitatea TV, 26 iunie 2010)

„Ca-care” – „Ca-care”, dar şi fiartă?

• „Uruguay a arătat că poate să înscrie când pune accent pe ofensivă... Minutul 85. E 2-1 pentru Uruguay. Coreeni au nevoie de un gol pentru a trimite partida în prelungiri. Altfel, misiunea lor la Campionatul Mondial ia sfârşit.” (Uruguay-Coreea de Sud 2-1, TVR1, 26 iunie 2010)

Plin de revelaţii şi de paradoxuri comentariul dela postul naţional şi oficial, care este în întregime un florilegiu de truisme! Mai întâi, ni se dezvăluie că dai gol dacă ataci, ceea ce e nu numai foarte tare, dar de-a dreptul surprinzător! Apoi, revelaţia supremă: coreenii, conduşi cu un gol, au nevoie exact de un gol ca să egaleze, ca să nu piardă, ca să intre în prelungiri şi ca să nu plece acasă. Formidabil! De când regula asta? Noi credeam că, într-un meci eliminatoriu unic din optimi, poţi intra în prelungiri bine mersi dacă eşti condus şi mai credeam că, dacă eşti eliminat, misiunea continuă.

• „Îmi place foarte tare!” (Mihaela Rădulescu, Antena 1, ProTV, B1TV, 1998-2010)

Cărei femei nu îi place? Totuşi, nu toate recunosc la televizor. Sau aleg formula, pe cât de eufemistică, pe atât de corectă, „îmi place foarte mult”.

• „Baza temeliei.” (Emil Boc, emisiunile de ştiri, 26 iunie 2010)

Scurt şi cuprinzător pleonasmul domnului Boc! Dacă era mai bine pregătit, premierul-prim-ministru-preşedinte al Consiliului de Miniştri ar fi rostit tot lanţul sinonimic: baza temeliei suportului fundaţiei temeiului fundamentului de jos! Şi, cu o aşa temelie, domnia sa şi guvernul său ar putea rezista la oricâte moţiuni de cenzură, până fuga îi va despărţi pe pedeliştii băsei de poporul furios. Apropo, cine spunea că executivul Boc a făcut rahatul praf se referea, cu siguranţă la semnificaţia turcească a cuvântului Bok: rahat.

• „Am trebuit să mărim TVA la 24%.” (Sebastian Vlădescu, Antena 3, 27 iunie 2010)

Oricare ar fi pretextul, nu înţelegem, domnule ministru de finanţe, de ce aţi trebuit să daţi tusea (scăderea pensiilor) pe junghi (mărirea fiscalităţii).

• „Cătălin Munteanu a centrat, iar Scarlatache şi-a pus capul la contribuţie.” (GSP, Dinamo-Maccabi 1-1, 28 iunie 2010)

Evident că capul a fost bine plasat, tipul a marcat, scopul a fost atins, dar ligamentul a fost şi el la înălţime.

• „Nu ştiu ce aport poate să aducă jucătorul care va intra în teren.” (Ghana-SUA 2-1, TVR1, 26 iunie 2010)

Aportul cert adus este doar cel de pleonasm grosolan. Restul nu ne mai interesează.