Emisiunile trece, perlele rămâne (24)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

(Fotbal, boli şi culmea prăpastiei)

• „Olanda pare pe culmea prăpastiei!” (Finala Campionatului Mondial de Fotbal, Spania-Olanda 1-0, TVR1, 11 iulie 2010)

Dacă olandezii, învinşii, au fost, evident, pe culmea prăpastiei, e limpede că spaniolii, proaspăt campioni mondiali, sunt deja pe abisul piscului.

• „Ibericii au trebuit să-şi suflece mâinile în semifinala cu Germania.” (Finala Campionatului Mondial de Fotbal, Spania-Olanda 1-0, TVR1, 11 iulie 2010)

Mai întâi, că, indiferent câţi au fost, spaniolii a trebuit, nu au trebuit, fiindcă trebuie nu se acordă decât cu singularul. Apoi, nu mâinile se suflecă - poate fi extrem de dureros! - ci mânecile. În ultimul rând, la ce le-or fi trebuit mâinile sau mânecile suflecate, când fotbalul se joacă numai cu picioarele?

• „Dacă ai 900.000 de pensionari de invaliditate, atunci (guvernanţii) vedeau numai oameni care nu mai au un picior. Or, unii nu au amigdalite şi sunt pensionaţi pe caz de boală. Alţii sunt pensionaţi pentru că nu văd, dar ei conduc, îi vezi la volan. Alţii, că li s-a scos apendicita.” (Traian Băsescu, Radio România Actualităţi, 7 iulie 2010)

Dacă, pentru motive politice, preşedintele nu a putut fi suspendat, problema s-ar putea rezolva invocându-se tot mai proasta folosire a limbii române de către omul care, până nu demult, măcar avea coerenţă şi nu făcea gafe mari de exprimare. La fel ca în politică, Traian Băsescu face grave confuzii între afecţiuni şi organe. Or, ţara de la Cotroceni a început să miroasă urât.

• „Se împlinesc un număr de ani de când 8000 de musulmani bosniaci au fost masacraţi de sârbi bosniaci. Sunt aşteptaţi la Srebreniţa 50.000 de persoane.” (Iosif Buble, Antena 3, 11 iulie 2010)

a) Cumplit e ce s-a întâmplat la Srebreniţa, dar să nu trecem cu vederea masacrarea limbii române, de către comandouri întregi de teleaşti de-ai noştri de diverse naţionalităţi, inclusiv români, înarmaţi cu dezacorduri contondente.

b) Tocmai moderatorul a uitat cifra rotundă de 15 ani, perioadă care a trecut dela tragedie, şi a scăldat-o cum aputut! O fi fost ocupat şi n-a avut timp să arunce un ochi pe Goagăl, că se lămurea rapid.

• „Acneea are marele talent de a reveni, de a dispare, de a reveni, de a dispare...” („Sport şi dietă cu o vedetă”, Prima TV, 10 iulie 2010)

Prima oară am crezut că ni s-a părut, că a fost o „eroare din greşeală”, dar a doua oară ne-am lămurit: a fost o gafă profundă, intrată adânc în piele, pentru care se dă condamnare cu agravante. Când nu ştii conjugările de bază ale limbii române, nu te mai apuci de figuri de stil şmechere, conform cărora acneea, talentată foc la mutilat oameni, a ajuns subiect de personificare.

• „Sunt cheltuieli imens de mari! Imens de mari!” (Realitatea TV, 10 iulie 2010)

Concluzia e că, pe cât de imens de mari sunt cheltuielile aiurea ale guvernului, pe atât este nivelul de trai tot mai imens de scăzut. Şi aici, repetiţia este mama pleonasmului, consolidat, sucombat, ca bugetul de stat.

• „Efectiv, cam vreo 387!” (Iulian Silişteanu, primar Rast, TVR2, 9 iulie 2010)

Domn’ primar, cu două jalbe în pix venim la dumneavoastră: 1) Cam şi Vreo înseamnă acelaşi lucru; 2) Cam şi Vreo se folosesc, dar nu împreună, în asociere cu numere rotunde, că, altfel, nu îşi au rastul, mă rog, rostul, fiindcă ele aproximează, prin natura lor. Era destul să spuneţi „Cam 385” sau „Vreo 390”. Sau, dacă tot v-a luat valul tautologiilor, trebuia s-o faceţi până la capăt: cam vreo circa aproximativ în jur de nu ştiu cât...

• „Preşedintele şi guvernantul e cel mai vinovat.” (Mircea Badea, 7 iulie 2010)

Nu contestăm faptul că preşedintele şi guvernul sunt totuna, un singur gând şi-o singură voinţă, un monolit, dar gramatica nu face politică şi îşi păstrează regulile de acord. Care nu e mereu la fel de logic ca osmoza Băs-Bok.

• „Îmbogăţiţii au promis aragaze şi parchet.” („Ştirea zilei”, Antena 3, 9 iulie 2010)

Îmbogăţiţii, vrând să scape de parchet cu orice preţ, sunt în stare să promită orice, mai ales că aragaze nici nu există, iar parchetele sunt în căutare de noi clienţi, pentru spectacolul mediatic oferit sărăciţilor, în absenţa produselor de pus pe aragazuri. În consecinţă, îmbogăţiţii mai bine promiteau aragazuri, ca să scape de parchete.

• „Pedro este ambidextru. Nu există nicio diferenţă între cum loveşte mingea cu dreptul şi cu stângul.” (Spania-Germania 1-0, TVR1, 7 iulie 2010)

Fabulos! Înseamnă că Pedro îi poate da arbitrului un şut cu dosul palmei, iar tuşierului o palmă cu călcâiul, că e tot aia, n-are cum să-l elimine!

• „Personalul din spital este exterminat de oboseală...” (Monica Pop, oftalmolog, televiziunile de ştiri, în perioada campaniei de vaccinare împotriva virusului AH1N1, 2009)

Dacă personalul era extenuat, nu mai avea rost să se spună că de oboseală. Dacă, însă, personalul chiar a fost exterminat, trebuia să se sesizeze rapid poliţia, detectivii, OTV-ul şi ONU. Ceea ce nu s-a întâmplat, semn că virusul a fost exterminat, concomitent cu banii cheltuiţi în regim de urgenţă, de care nu poate întreba nimeni nimic.

• „Paraşutista s-a împotmolit în firele de înaltă tensiune.” (Letiţia Zaharia, Realitatea TV, 10 iulie 2010)

Formula are sens doar dacă ni se demonstrează că:

a) Paraşutista a căzut pe nişte sârme pline de nămol sau de nisip, în care s-a scufundat, la mare înălţime;

b) Firele electrice erau subterane, ceea ce ar însemna, însă, că paraşutista a intrat în pământ până la declanşatorul de panică, precum Zmeul, băgat în glod de Făt-Frumos.

• „Bărbatul a căzut în stradă..., iar decesul a intervenit imediat.” (Realitatea TV, 11 iulie 2010)

Deducem că decesul, fiind pe fază, iute în reacţie, a intervenit înaintea salvării. Sau poate trebuia spus că decesul survine, nu intervine?

• „Castraveţii şi-au văzut preţul explodând.” (Laura Chiriac, Realitatea TV, 11 iulie 2010)

Şirag de perle cu grad de acoperire de 100%. Nici castreveţii nu mai suportă să stea impasibili. Se ridică din navete şi privesc la propria explozie, care, de fapt, nu e alor, ci a preţurilor. Nu ştim, însă, cum arată nişte ochi de castraveţi muraţi miraţi.

• „Cunoscuţii ai căror case nu au fost afectate de inundaţii.” (Realitatea TV, la Gârliciu, 11 iulie 2010)

Ce ne facem cu intervenţiile a căror rost sunt să fie şi gramaticale, nu doar informaţionale?

• „Vă mulţumim că aţi intrat prin telefon cu noi.” (Cristina Şincai, în dialog cu Cristian Popescu-Piedone, care a slăbit 50 de kg în 6 luni, Realitatea TV, 11 iulie 2010)

Aşa e primarul Sectorului 4, când are de făcut ceva, trece prin orice! Adevărul e că dl Piedone nu a putut intra prin telefon, decât după ce a slăbit cele 50 de kile, căci, până atunci, trebuia ori să meargă personal în platou, ori să intre prin e-mail sau pe mess, dacă abonamentul avea viteză mare de transfer al datelor.

• „Gradul de improbabilitate este la fel pentru ambele două situaţii.” (“IT Republic”, Cătălin Fartaeş, Radio City FM, 12 iulie 2010).

Andrei Păunescu

(care le mulţumeşte celor care au trimis câteva bune propuneri pentru această rubrică)