Emisiunile trece, perlele rămâne (25)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Nu mi-am revenit după regretabilul meu soţ.” (Eniko Georgescu, OTV, 24 iulie 2010)

Dela regretat la regretabil este cale lungă, mai ales când e vorba despre compozitorul Şerban Georgescu, ale cărui cântece au fost sinonime cu vârful carierelor femeilor pe care le-a iubit.

• „Nu vă mai plictisesc cu rememorarea amintirilor din vacanţa italiană.” (Mircea Badea, Antena 3, 25 iulie 2010)

Unii (inclusiv noi şi Mircea Badea) sunt de părere că amintirile din Italia ar fi mai bune dacă ar fi uitate, nu rememorate.

• „Costea îşi doreşte foarte tare să revină, dar trebuie să mai aşteptăm cam vreo două luni.” (Aurel Ţicleanu, GSP, 24 iulie 2010)

a) Expresia „foarte tare” nu credem că mai e în vocabularul lui Florin Costea, după intrarea omonimă, care i-a făcut genunchiul echer, acum câteva luni, din care tocmai încearcă să-şi revină.

b) Cam vreo două luni ar însemna circa aproximativ în jur de încă opt săptămâni hebdomadare de lungă aşteptare în tabăra Craiovei, nu?

• „Nici la alte blocuri, asociaţiile de locatari nu sunt optimişti.” (Realitatea TV, 24 iulie 2010)

Dacă locatarii nu sunt optimişti în privinţa programului de reabilitare a blocurilor, asociaţiile care îi reprezintă nu pot fi altfel decât pesimişti.

• „Aşadar, am mai revăzut încă o dată finalul.” („Liber pe contrasens”, TVR 2, 24 iulie 2010)

Noi am mai revăzut de multe ori gramatica limbii române şi avem acelaşi rezultat de fiecare dată: cică aici e vorba de un pleonasm.

• „Între dragoste şi ură nu este nicio diferenţă.” (Mihai Constantinescu, Realitatea TV, 26 iulie 2010)

Chiar aşa? Chiar niciuna? Hai, măi maestre, măi maestre... (vorba lui Toma Caragiu, către Mircea Diaconu). Suntem deschişi la unele paradoxuri speculative care circulă, de felul „opusul dragostei nu e ura, ci indiferenţa”, dar nici în halul ăsta!

• „Silvia Dumitrescu a împlinit 25 de ani de carieră. Cu această ocazie, a cântat piese pe care le-a interpretat de milioane de ori fanilor.” (Antena 3, 26 iulie 2010)

Cum am dat-o, cum am întors-o, cum am calculat, tot ciudat ne-a ieşit cu aceste milioane de interpretări, de care ni s-a spus la TV. Iată câteva concluzii:

a) La o presupusă medie (uluitoare!) de două concerte pe zi (pe care încă n-a avut-o nimeni în show-bizul mondial), la care adăugăm şi bisurile, Silvia Dumitrescu ar trebui să aibă azi cel puţin 1300 de ani, nu 51, dacă a reuşit deja să cânte de milioane de ori măcar una dintre piesele sale.

b) Ca să reuşească să atingă impresionanta cifră de milioane de interpretări, Silvia Dumitrescu ar fi trebuit să cânte zilnic, de când s-a născut până azi, de minimum 107 ori una şi aceeaşi piesă, ceea ce e prea mult şi, probabil, destul de plictisitor, chiar şi pentru ea însăşi.

c) Dacă Silvia Dumitrescu are, totuşi, 1300 de ani, şi nu 51, cât ştiam noi, trebuie spus că se ţine destul de bine.

d) Nu ar fi mai bine ca editorii dela televiziunile noastre să nu mai spună tâmpenii?

• „Hajduk Split a reuşit să câştige în campionat cu 6-1, dar se pare că echipa se află într-o formă foarte bună.” (Astra Ploieşti-Dinamo 1-2, Digi Sport TV, 25 iulie 2010)

De ce doar „se pare” că Hajduk e în formă? De ce „dar”? Cu cât să fi bătut croaţii, ca să-i convingă pe pretenţioşii noştri crainici că adversarii dinamoviştilor noştri sunt de-a dreptul în formă?

• „Henţ indiscutabil! E greu să-mi dau seama.” (Astra Ploieşti-Dinamo 1-2, Digi Sport TV, 25 iulie 2010)

Dacă şi la un henţ pe care singur îl declară indiscutabil, comentatorul îşi dă seama greu, de ce să ne mai mire că Dinamo, încă din prima etapă, a câştigat cu 2-1, cu un gol din penalty, iar altul din ofsaid? Reţeta cunoscută a câinilor. Prea puţine pe faţă, prea multe prin dos.

• „Dinamo încearcă să întoarcă un rezultat care la un moment dat îi era nefavorabil.” (Astra Ploieşti-Dinamo 1-2, Digi Sport TV, 25 iulie 2010)

Mare lucru! E o dovadă de combativitate exemplară să vrei să întorci un scor nefavorabil. Din partea comentatorilor TV, e o dovadă de perspicacitate să te prinzi că Dinamo încearcă să întoarcă un rezultat, care cum să-i fi fost altfel decât nefavorabil, dovadă că voia să-l întoarcă?

• „Am auzit nişte imbecili siniştri – şi credeţi-mă că vă vorbeşte unul care ştie ce spune!” (Tudor Barbu, OTV, 21 iulie 2010)

Maximă dovadă de spirit autocritic! Jos pălăria!

• „Repet încă o dată: parlamentul ar face o mare greşeală să se concentreze pe suspendarea preşedintelui.” (Valeriu Tabără, Realitatea TV, 22 iulie 2010)

Nu vă supăraţi, nu am fost atenţi, puteţi să mai repetaţi iarăşi din nou încă de vreo câteva ori cum e cu concentrarea şi cu suspendarea, la ceas de prăbuşire în sondaje a blocului Băs-Bok?

• „Vă asigur că cel în cauză (poliţistul prins dormind beat cu capul pe volan) nu mai este printre noi.” (Comisar Costin Tătuc, Realitatea TV, 14 iulie 2010)

Drastice măsuri, pline de cruzime, pedepse spartane, ce mai! Sincer, nu ştiam că s-a introdus pedeapsa capitală pentru acest gen de încălcare a legii, chiar în interiorul Ministerului de Interne? Şi nu numai atât: mai e şi delicata cacofonie „că-cel”.

• „Critică guvernul pentru o asemenea idee pe care e vehiculată.” (Realitatea TV, 13 iulie 2010)

Spaima că va greşi şi va uita, ca atâţia colegi, „pe”-ul dela acuzativ a făcut-o pe reporteriţă să cadă din lac în puţ şi să folosească, preventiv, prepoziţia „pe” şi unde nu era nevoie.

• „Zece percheziţii au avut loc în această dimineaţă în Ilfov. Acţiunea poliţiştilor a vizat identificarea membrilor unei grupări specializate în furturi de locuinţe.” (Antena 3, 15 iulie 2010)

Ai naibii hoţii ilfoveni! Nu le mai ajunge să fure din locuinţe, s-au apucat să fure locuinţele cu totul!

• „Niciodată nu-ţi omori vaca care-ţi dă lapte!” (Adriean Videanu, Realitatea TV, 16 iulie 2010)

Bine zis, domnule ministru! Adevăr grăit-aţi! Mai întâi, poftă bună pentru cacofonia veşnic proaspătă! Apoi, aplicând la domeniul dvs înţelepciunea citată, am putea spune că niciodată nu trebuie să renunţaţi la stânca care vă dă marmura şi la munca care v-a făcut bogat: politica care vă e prima, a doua şi a treia natură.

• „Tendinţa omului este să ţină minte evenimentele negative.” (Mirela Zivari, psiholog, Antena 3, 16 iulie 2010)

Credem că doamna psiholog a încurcat borcanele cu nostalgie şi ură. Dovada că lumea ţine minte mai degrabă invers, adică binele, nu răul, este că România e plină de nostalgici după regimul Ceauşescu, pe care tot ei l-au desfiinţat într-o după-amiază de decembrie 1989. Alte dovezi sunt că, în Italia, Mussolini nu mai e văzut doar ca un malefic, iar neonaziştii germani, agresaţi de venetici, oftează tot mai strident, sub pernă, după Hitler. Ca să nu mai amintim de partenerii care se împacă, încă înainte să li se cicatrizeze capetele sparte înainte de divorţ.

• „Nu mă înfrică nimeni!” (Emil Boc, Antena 3, 13 iulie 2010)

Premierului, aflat pe şoseaua de centură, faţă în faţă cu contestatarii săi, îi dădea mâna să se simtă neînfricat, cu SPP-iştii alături. Nu ne-a spus, însă, dacă nu-l furnică, totuşi, ceva, la fiecare „huo!” al poporului.

• „Eu sunt un caz patologic: mă iubesc cu copiii de pe stradă.” (Horia Moculescu, B1TV, 16 iulie 2010)

Câtă forţă a asumării şi a mărturisirii propriilor opţiuni! Cine spunea că muzicienii nu sunt autocritici şi nu au curaj să-şi recunoască faptele?

• „Mădălina Manole le-a spus impresarilor: dacă nu vine Romică şi Cornel, nu vin nici eu!” (Romică Ţociu, Realitatea TV, 16 iulie 2010)

Chiar aşa să fi zis Mădălina? Nu cumva a fost citată greşit? Dezacordul se permite numai dacă se face dovada că Romicăşicornel este un substantiv propriu la singular, obţinut prin contopire scenică şi financiară, sau dacă regretata cântăreaţă îi credea pe cei doi comedianţi o apă şi-un pământ.

• „Dl. Boc să pună un cororar acestei chestiuni” (Andrei Chiliman, Realitatea TV, 15 iulie 2010)

Cororar, corolar, ce-or fi astea, domn’ primar?

• „Trupul artistei a fost depus la sala Radio.” (Andreea Esca, ProTV, 15 iulie 2010)

La o sinucidere de un asemenea impact, o crainică de mare calibru a trântit un ligament clasic, cât roata carului.

• „Dinamo a mai avut o victorie, cu echipe extrem de inferioare.” (Radu Naum, GSP, 15 iulie 2010)

Problema dinamoviştilor este când întâlnesc echipe extrem de superioare din Europa, nu pe cele foarte inferioare de-acasă, pe care le aranjează, dintotdeauna, după cum vor epoleţii lor.

• „Mai era doi şchiopi. Mai era doi care juca table în Bastilia pe 14 iulie 1789.” (Cătălin Oprişan, „Smiley TV”, GSP, 14 iulie 2010)

Chiar şchiopi şi deţinuţi fiind, aveau şi ei dreptul la plural!

• „În provincia autonomă Vojvodina, limba română este limbă oficială, ca şi limba sârbă.” (Realitatea TV şi Realitatea FM, 24 iulie 2010)

Vorbitorul ungur a scăpat porumbelul păcii printre dinţi, în limba română, deşi tare ar fi vrut să-l slobozească în maghiară.

• „Sigur că asta arată că (Mădălina Manole) şi-a premeditat din timp sinuciderea.” („Jurnalul naţional”, citat de Mircea Badea, Antena 3, 14 iulie 2010)

Dar dacă se dovedeşte că sinuciderea a fost premeditată spontan de un criminal?

• „Nu pot să trăiesc 24 din 24, umplut de exaltarea beatitudinii că răsare soarele.” (Mircea Badea, Antena 3, 14 iulie 2010)

Nici noi nu putem trăi, sub un asemenea bombardament tautologic.

• „Numai ea (Mădălina Manole) este singura care ne poate spune de ce-a făcut acest pas.” (Mihai Constantinescu, Antena 2, 14 iulie 2010)

Mai multe prele într-un singur şirag: după ce că doar sinucigaşa e unica, ni se mai dă soluţia să o întrebăm pe ea. Cum procedăm?

• „Dar-ar Dumnezeu, bărbate, / Să te ia dracu’-ntr-o noapte!” (Maria Cârneci, „Dănutz SRL”, TVR1, 4 iulie 2010)

a) Foarte subtile versuri, trebuie să recunoaştem!

b) Maria Cârneci împacă cele două extreme ale Universului, cerându-i tocmai lui Dumnezeu să-l ia Dracul tocmai pe bărbatul ei! Măcar ştim cine e şeful: Dumnezeu e şeful Diavolului, iar Maria Cârneci îl are pe Doamne-Doamne la degetul mic, de-i dă ordine personale, în loc să se adreseze judecătorului de divorţuri.

c) La aşa texte, nici nu ne mai întrebăm dacă numele Cârneci se scrie cu „î” din „i” sau din „a” , pentru că e tot mai clar că se scrie cu „î” din „u” (vocală prezentă şi la Dumnezeu, şi la Dracu’)

• „Banii pe care-i dădeam la angajaţii care tăiau frunze de câini.” (Emil Boc, Antena 3, 15 iulie 2010)

Domnul premier a ales, ca de obicei, prost. Între a) „frunze la câini”, b) „blană de câini” sau c) „frunze de pomi”, primul ministru a fost original, în fine, alegând frunzele de pe dulăi!

• „Guvernul nu se mai înţelege între ei!” (Marius Pieleanu, Antena 3, 14 iulie 2010)

Dacă e dezbinaţi, cum să se mai înţelege?

• „Grupul a pedalat vârtos.” (Turul Franţei la ciclism, TVR1, 15 iulie 2010)

Ştim că nu se poate evita mereu acest ligament, mai ales la transmisiile în direct, dar măcar să nu fie plasat lângă un cuvânt complementar, ca „vârtos”.

• „FIFA şi UEFA ne spune că Dorel Stoica trebuie să joace.” (Dumitru Dragomir, Digi Sport, 27 iulie 2010)

Aşa e când există unitate de vederi în fotbal. Legea-i lege! În afară de cea a gramaticii.

• „Cele mai mici amănunte au fost gândite tot de mireasă.” („Nuntă cu stil”, Euforia TV, 18 iulie 2010)

Dar cu cele mai mari amănunte ce s-a întâmplat? Cine le-a gândit?

• „Povestea mea de dragoste e mai aparte şi mai ieşită din comun.” („Nuntă cu stil”, Euforia TV, 18 iulie 2010)

Zău? Noi eram singuri că e aparte de banală.

• „Avem draftul final care mai trebuie discutat.” (Adriean Videanu, Realitatea TV, 19 iulie 2010)

În primul rând că, dacă e draft, adică, pe româneşte, ciornă, nu poate fi, prin definiţie, final. În al doilea rând, dacă e final, de ce mai trebuie discutat? Răspunsul, prieteni, e vânare de Băs, răspunsu-i vânare de Băs...