Emisiunile trece, perlele rămâne (33)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Casa matematicianului Babeş-Bolyai din Timişoara nu poate fi restaurată, nefiind pe lista clădirilor istorice.” (Realitatea TV, 18 septembrie 2010)

Care matematician Babeş Bolyai? Victor Babeş e una, Janos Bolyai e alta. Unu-i român, altu-i ungur. Babeş fuse un medic român, născut la Viena, Bolyai fuse un matematician ungur, născut la Cluj. Ambii în secolul 19. Ce îi uneşte e că dau, împreună, dar fără să vrea, numele universităţii clujene, ca semn de – cică – multiculturalism şi pace eternă. Acest adevărat record de incultură a fost auzit la televizor şi comunicat la un simpozion de specialitate, organizat exact de Universitatea Babeş-Boyai din Cluj, de către scriitorul Ştefan Borbely (un nume pe rumuneşte, celălalt, pe moghior), căruia îi mulţumim pentru împărtăşire.

• „Am deschis şi, în casă, au pătruns cam vreo 15 securişti.” (Petre Mihai Băcanu, Realitatea TV, 23 octombrie 2010)

Bună revenire la TV unui clasic al jurnalismului lemnos în scris şi defectuos la oral! Aşteptăm circa aproximativ alte pleonasme tautologice.

• „Problema la noi e că facem aceleaşi greşeli care le facem de fiecare dată!” (Mircea Geoană, promo la „Nimic important”, Antena 3, 24 octombrie 2010)

Exact! Ne-aţi luat vorba din gură cu mărturisirea asta. Nu ne pronunţăm în legătură cu alte greşeli, dar pe asta o faceţi de fiecare dată, subminând mereu acuzativul cu prepoziţie, care devine acuzativul fără prepoziţie, marca „Geoană-Tăriceanu”. E ultimul lucru care vi-l spunem acum.

• „La ţară, copiii vor sărbători Haloweenul aşa cum e tradiţia: cu dovleci.” (Antena 1, 24 octombrie 2010)

Vă rugăm să alegeţi dintre următoarele variante (care, de fapt, sunt nişte întrebări):

a) La ţară în America e această tradiţie?

b) Haloweenul pe plaiurile noastre a fost inaugurat în epocile lui Decebal, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş (favoritul nr. 1), Ştefan cel Mare, Brâncoveanu, Cuza sau Ceauşescu?

c) Nu cumva afirmaţia e, pur şi simplu, o enormitate?

• „Antal şi-a tatuat toată familia pe abdomen.” (Pro TV, 18 octombrie 2010)

Nu reiese clar dacă sportivul şi-a făcut un tatuaj cu poza familiei pe burtă sau i-a obligat pe toţi membrii familiei să-şi facă fiecare un tatuaj pe abodomen, supunându-şi mama, tatăl, fraţii, verii, buncii, mătuşile, nepoţii, copiii la chinuri groaznice. Ce chin trebuie să suporţi, dacă ai în familie un luptător nebun sau un comentator sportiv ridicol!

• „Cântec pentru Violeta face parte de pe albumul Superlove.” (Ştefan Bănică Jr, „Dansez pentru tine”, Pro TV, 22 octombrie 2010)

Ştefan Fănică Giuniăr a simţit nevoia să mărturisească, deloc în scop comercial fireşte, că songul for Violeta Bănică Giunioară face parte sau, mă rog, este de pe albumul Superlăv, care, pentru prostimea necunoscătoare de Ingliş Lenguigi, iz Superdragoste, normal, faţă de Zâna Andreea Marin Bănique şi faţă de tot ce iradiază dânsa. Cultura poligloată a artistului e de vină pentru mica nepotrivire a prepoziţiilor cu propoziţia. Nu invers.

• „Unul dintre copii este foarte grav rănit la picioare. Medicii spun că nu sunt grav răniţi.” (Antena 3, 24 octombrie 2010)

Noi pe cine să credem?

• „Băiatul meu îi place foarte mult fotbalului.” (Adrian Copilul Minune, zis şi Simionescu, „Acces direct”, Antena 1, 19 octombrie 2010)

Deci nu fotbalul este pasiunea copilului copilului minune, ci băiatul este pasiunea fotbalului. Asta e de pus într-o manea. Bine măcar că s-a păstrat cantitatea de nominativ şi de dativ necesară în propoziţie, chiar dacă a fost distribuită invers.

• „Un preot britanic de 71 de ani a fost condamnat la închisoare 21 de ani pentru abuzuri sexuale asupra unor minori în ultimii 85 de ani.” (Antena 3, 23 octombrie 2010)

Asta da performanţă, să începi să abuzezi sexual minori când tu mai ai 14 ani până să te naşti. Britanicul ar putea avea şanse la recurs, pentru că ar putea dovedi că, de fapt, el a fost abuzat sexual de nişte bătrâni în vârstă de 10 ani, încă de pe când era un simplu spermatozoid, polen sau nectar.

• „A scade TVA-ul este...” (Cezar Corâci, Antena 3, 22 octombrie 2010)

... Nu este nimic! Ne scuzaţi că vă întrerupem în mijlocul discursului, dar aşa ceva nu există în limba noastră, care este şi trebuie să rămână o comoară pe moşie revărsată, chiar şi atunci când e vorba de taxa pe valoare adăugată pe care Guvernul Băs-Boc o schimbă ca pe moşia proprie.

• „Avem o dificultate, avem deja opt străini de naţionalităţi diferite.” (Gică Hagi, noul antrenor al Galatei Istanbul, GSP TV, 23 octombrie 2010)

Ştim că suntem pricinoşi, că nu e 100% o gafă, dar nici nu sună bine, să recunoaştem. Dacă Hagi îşi pune mintea, îi face pe toţi stranierii machidoni din convingere.

• „Viorel Hizo a început cu o victorie la Vaslui, 3 la 5 cu CFR Cluj.” (Antena 3, 23 octombrie 2010)

Dacă scorul de 3-5 e o victorie, înseamnă că tot victorii au fost şi la Roma (1-2), şi la Munchen (2-3), mai ales că nemţii au bătut, deşi clujenii lui Cârţu au marcat de patru ori şi jumătate, din păcate, doar de două ori în poarta adversă.

• „Probabil că, în urma discuţiilor, vom ajunge şi la astfel de discuţii.” (Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional, Radio Europa FM, 21 octombrie 2010)

Grav era dacă discuţiile duceau la concluzii. Dacă duc tot la discuţii, suntem liniştiţi: nimic nu se va schimba.

• „Găleţi şi sacoşi.” (Liliana Mincă, Realitatea TV, 25 octombrie 2010)

Puteţi să repetaţi, vă rog? Nu era mai interesant să vorbiţi despre gălete şi sacoşi, dacă tot v-aţi apucat? Limba noastră e-o loterie pe moşie revărsată, după cum tocmai spuneam, ce mai încoace şi-ncolo!

• „Parlamentarii noştri şi ceilanţi vor spune prezent, dar nu vor merge să voteze moţiunea de cenzură.” (Theodor Stolojan, Realitatea TV, 25 octombrie 2010)

Norocul PD-L stă tocmai în ceilanţi, băieţii buni dela UNPR ai lui Gabriel Oprea şi maghiarii din UDMR, care au schimbat de atâtea ori partenerii de coaliţie, rămânând la putere tot timpul prin aceleaşi figuri, încât mai bine ar fi declaraţi ax etern al executivului, urmând să se rotească doar restul partidelor la Palatul Victoria.

• „O situaţia care o creează PSD.” (Elena Udrea, Realitatea TV, 25 octombrie 2010)

Nu PSD creează toată situaţia din ţară, ci tocmai doamna Udrea şi consecinţele existenţei sale politice. Doamna Udrea, vorbind aşa, se mai şi dă de gol că a trecut pe la PSD şi PNL, lăsând pe dinafară prepoziţia acuzativului, exact cum fac cunoscuţii adversari ai aceluiaşi acuzativ, lideri (social-democrat şi liberal), Mircea Geoană şi Călin Popescu Tăriceanu.

• „Este vorba despre o muncă foarte laborioasă” (Pro TV, 18 octombrie 2010)

Se pare că abia acum se poate face deosebirea între munca laborioasă (reală) şi munca nelaborioasă (pretinsă) şi ştim, în fine, de ce ţara a ajuns în şanţ. Pentru necunoscători, pe care îi rugăm să noteze, repetăm: laborios vine de la labour, care înseamnă exact muncă.

• „Două greşeli care i-a repus în joc pe dinamovişti.” (Gică Hagi, GSP TV, 18 octombrie 2010)

Şi o a treia greşeală, care l-a repus pe Hagi în discuţia iubitorilor de gramatică.

• „Şi dumneavoastră, doamnă Tuşa, aveţi informaţii despre asemenea renumerări?” (Realitatea TV, 24 octombrie 2010)

Nu ştim ce informaţii deţine liberala Diana Tuşa, dar noi am aflat, de pe surse (Caragiale, dicţionare), că renumeraţia e o greşeală, pe când remuneraţia (plata) nu, indiferent de mărimea bugetului şi de numărul de Caţavenci, Farfurizi, Trahanachi, Brânzoveneşti, Pristanzi, Boci şi Băseşti din scena politică.

• „Am văzut numeroase evaluări legate de valoarea acestor lucrări.” (Cristian Brancu, Antena 2, 20 octombrie 2010)

Noi am vrea să aflăm concluziile evaluărilor care nu au nicio legătură cu valoarea.

• „Vă mulţumesc, doamnelor, că daţi o lecţie de viaţă că dragostea nu moare.” (Mircea Solcanu, Acasă TV, 24 octombrie 2010)

Funia în casa spânzuratului ar fi fost mai potrivită decât această frază spusă unor recente văduve: Gica Dobrin, Sida Spătaru şi Stela Enache Bogardo, ale căror soţi tocmai s-au stins nu demult. Ar fi fost OK, dacă n-ar fi fost aiurea. La naiba!

• „Button a beneficiat de cea mai extraordinară maşină în prima parte a campionatului.” (Dan Alexandrescu, Formula 1, TVR1, 24 octombrie 2010)

Am fi vrut să ştim dacă performanţele mai inferioare din prezent sunt efectul unei strategii de echipă foarte groaznice de azi sau celei mai superioare tehnologii din trecut.

• „Ultimul punct pus în joc pe care să îi revină.” (Formula 1, TVR1, 24 octombrie 2010)

Aha, aici era, deci, una dintre prepoziţiile „pe”, pierdute de atâţia alţi vorbitori în atâtea! Teama de a nu greşi face ravagii şi creşte incidenţa mişcării aberante a cuvintelor în gura oamenilor din mass-media.

• „Accidentul a avut loc în localitatea Castelul.” (Antena 3, 24 octombrie 2010)

Bine că nu în Căţelul. Excesul de zelul face ravagiile, încă de pe vremea lui Tezeul, Prometeu şi Odiseul (Ulisele lui Homerul).

• „Dacă m-aţi auzi aşa, faţă-n faţă, la chitară, v-aţi ferm convinge că sunt pericol, dau lecţii la profesori cu atestat.” (Un chitarist, fan, către Nicolae Guţă, Kanal D, 19 octombrie 2010)

Şi dacă, într-adevăr, o fi aşa? Noi ne-am ferm foarte convins că nu-i bine niciodată niciodată să zici, chiar dacă au sigur existat Hendrix, Santana, Mielu Chitaristu’ şi Van Halen.

• „Oltenilor nu le iese combinaţia. Wobay nu reuşeze să treacă.” (Braşov – Craiova 0-3, Digi Sport TV, 18 octombrie 2010)

Normal că nu le reuşeze, din moment ce olteanul e din Sierra Leone şi mai e şi negru. Poate e din acelaşi loc cu leii din stema Craiovei sau cu euroii din conturile lui Adrian Mititelu.

• „Există un risc care îl simt.” (Dan Constantin, Antena 3, 24 octombrie 2010)

Şi noi simţim riscul ca limba să o ia razna. Care limbă? Limba noastră, care-o plâng şi care-o cântă pe la casa lor ţăranii şi, pe la TV, unii ziarişti.

• „Ploaia a încetat din intensitate... E o reluare pe care n-am văzut-o.” (Formula 1, TVR 1, 24 octombrie 2010)

Dacă a încetat, trebuia să se şi oprească. Dacă a mai fost reluarea, de ce nu am văzut? Asta sună a „puţin gravidă” şi „cam plouă”.

• „Sărac în ţară bogată sigur nu mai vrei să taci

Şi cu mintea luminată ştii acum ce vrei să faci,

Liber să trăieşti în ţară şi la toţi să poţi să spui:

Ne aduce iar speranţa Partidul Poporului.”

(Trupa Generic, cântec electoral, OTV, 18 octombrie 2010)

În ce-l priveşte pe Dan Diaconescu, credem că e exact aşa, doar că invers: bogat în ţară săracă. Nicio problemă. În ce priveşte speranţa, totul e cum am stabilit: la fiecare alegeri, este resuscitată de cine are cea mai bogată imaginaţie şi cele mai trăznite promisiuni.

• „Acest rahat... rahat, numit statul român!” (Mircea Badea, Antena 3, 18 octombrie 2010)

Şi dacă lucrurile ar sta aşa, sunt cuvinte care nu se spun, la adresa ţării, a părinţilor, a neamului. Sigur că sunt prea mulţi nenorociţi care reprezintă statul şi îl fac de râs, dar generalizarea nu e bună, chiar dacă discursul aspru şi liber este una dintre calităţile emisiunii „În gura presei”.

• „Eu sunt preşedintele Comisiei de Cultură. Am făcut o afirmaţie. După aceea ulterior, am auzit-o deformată.” (Raluca Turcan, Radio Europa FM, 21 octombrie 2010)

Dacă doamna Turcan, fostă domnişoară Tatarcan, era preşedintele Comisiei de Metale, tinichele, pleonasme şi limbă de lemn, avea o scuză să nu ştie gramatică şi ne-ar fi supărat numai dacă ne spunea că frasinul este un metal de conjugarea a doua, secundă. Aşa, însă, o trecem la restanţieri.

Bâlciul de Sfânta Maria dela Piscani

(fărâme din dialogurile dintre reporter şi participanţi, Apropo TV, Pro TV, 24/25 octombrie 2010)

- Cu ce vă spălaţi pe cap?

- Cu oţet?

- Dar de ce?

- De mere.”

•

- Cum vi se pare târgul ăsta?

- E frumos, dar nu prea... Lume puţină.

•

- Câţi oameni au încăput într-o căruţă?

- Aaa, încape mulţi, zece-douăzeci, cât de înghemuiţi... dela noi, din Conţeşti... E cam scump toate, dar se merită!

•

- Ne-am dat în paraşute, dup-aia ne-am luat îngheţături, suc, ne-am distrat bine.

•

- Fetele de-aici cum sunt?

- E multe rebuturi... Mai mult dela ţară.

•

- Vrei să-ţi găseşti o soţie aici? N-ai găsit niciuna pe gustul tău?

- Nu am găsit, că toate sunt leşinate de căldură.

- Trebuie să le revigorezi.

- Le revergorez, dar sunt berea caldă, sunt sucul caldă, toate sunt calde.

•

- Am venit aicişa, că vroiam să aflăm aicişa ce se petrece aicişa că e prima oară care am venit aicişa, la târgul ăsta aicişa şi totuşi e frumos...

Când tocmai ne pregăteam să îl lăudăm pe realizatorul Andi Moisescu, chiar el trage un pleonasm, demn de bâlciul dela Piscani, pe care tocmai îl luase la mişto: „Nu prea mă vede bine o bună aripă a lumii mondene”.