Din puţul fără
fund, cu telecomandă
Capacurile de WC
ale Elenei Udrea.
Femeile este un
dar, iar Papa un preşedinte. Definitiv pentru totdeauna
• „Ce-au găsit controalele la
Minister (la doamna Udrea)? Nişte capacuri de WC!” (Florin Popescu, România
TV, 20 martie 2013)
De capace aţi auzit? Apologie pedelistă pentru Elena Udrea, fără frontiere
lexicale, la liderul PDL Dâmboviţa.
• „Femeile este un dar, este o
binecuvântare pentru noi toţi.” (Florin Cioabă, România TV, 8 martie 2013)
Regele ţiganilor iubeşte atât de mult femeile, încât nu-i mai stă gândul la
acordul dintre subiect şi predicat.
• „Lui Băsescu îi place
cântecele, îi place să joace, e foarte distractiv.” (Florin Cioabă, România
TV, 15 martie 2013)
Numai regele ţiganilor îşi permite asemenea salbe de perle.
• „Dacă judecăm invitaţia primită
de la preşedintele Vaticanului...” (Gigi Chiru, România TV, 17
martie 2013)
Ceva este logic în această aberaţie: papa este, de fapt, un fel de
preşedinte, fiind ales de nişte oameni, să stea în scaunul Sfântului Petru.
• „Noi ştiţi că ne
place aurul şi achiziţionăm aur şi diamante din aur.” (Dan Stănescu, România
TV, 15 martie 2013)
Regele ţiganilor argeşeni, în goana după aur şi diamante, face praf şi
pulbere gramatica românească. Iar televiziunile tabloidale, care îşi zic „de
ştiri”, îl citează cu nesaţ, până n-o să mai ştie nimeni ce e corect şi ce nu
în vorbirea românească.
• „Numărul masonilor sunt
foarte mulţi.” (Sorin Roşca Stănescu, Realitatea FM, 19 martie 2013)
De când cunoscutul ziarist este parlamentar liberal, şi-a luat o şi mai
mare libertate de a face greşeli de exprimare.
• „A perpetua Ordinul mai
departe.” (Miruna Munteanu, Realitatea FM, 19 martie 2013)
Superspecialistă în masonerie, distinsa doamnă este novice în evitarea
pleonasmelor (a perpetua = a duce mai departe).
• „De ce să le dea lor definitiv
pentru totdeauna?” (Radu Banciu, B1TV, 15 martie 2013)
Încrâncenarea nu face bine, domnule Banciu! Dimpotrivă, vă aduce în
situaţia jenantă să scoateţi pe gură pleonasme care nu vi se mai şterg din
biografie „pe veci niciodată peren etern veşnic pentru totdeauna”!
• „Domnule George Nicolescu, cum
vi se pare timpul ăsta scurs din 1973, când aţi lansat Eternitate?” (Radio România Actualităţi, 12 martie
2013)
Timpul acela ni se pare
la fel de lung şi de gros ca timpul ăsta,
ca ligamentul falic (pul+ă) scăpat de vorbitor, chiar la postul naţional de radio.
• „Iarna şi-a intrat din
nou în drepturi.” (România TV, 15 martie 2013)
Care drepturi ale iernii în martie? La mijlocul lui martie, iarna nu mai e
demult „în drepturi”, dar clişeele se vede că sunt mai puternice decât
raţiunea.
• „Să asigurăm siguranţa.”
(Bogdan
Nica, România TV, 17 martie 2013)
Zău? Atunci să „susţinem suportul” pleonasmelor, ca „să întemeiem temelia
fundamentală” a „proastei şi defectuoasei” „rostiri ortoepice” româneşti în
mass-media începutului de mileniu trei.
• „Metro – un mare hypermarket.”
(Dragoş
Frumosu, România TV, 17 martie 2013)
Cum ar arăta un „mic hypermarket”, un „supermarket pitic” şi un „mega
minimarket”? desigur, ar avea numai pleonasme pe rafturi.
• „Sunt implicaţi şi
autorităţile în construirea acestor cavouri din cimitire.” (Sorin Motoi, România TV,
19 martie 2013)
Formulă pleonastică şi dezacord de tip unguresc, din gura unui ţigan.
Apropo, cavourile din afara cimitirelor sunt legale?
• „Vă invit să ne vedeţi în sala
noastră nou renovată din strada Batiştei... la noua noastră premieră...
Vă mulţumim că existaţi.” (Mihaela Păun, TVR 2, 18 martie 2013)
Patetism de trei bani: doi bani pentru pleonasme vechi, dar veşnic noi
(renovare = înnoire, iar premiera e ceva nou, prin natura ei) şi un ban pentru
clişeul care scorojeşte demult pereţii de atâta folosinţă („Vă mulţumim că
existaţi”). Mai căutaţi ceva clişee noi!
• „Mamă! Sunt făcute din plastelină!”
(Pavel
Bartoş, Pro TV, 8 martie 2013)
Românii au talent, dar unii au scăpări la limba română (mai ales dacă sunt
şi puţin unguri). Păcat că nu ni s-a dat în urechi cu varianta şi mai strâmbă,
„plasterină”.
• „Dacă începe primul, să
şi termine primul.” (Radu Banciu, B1TV, 8 martie 2013)
Alo! Nu ar fi mai bine „să înceapă ultimul”, ca să nu fie pleonasm, ci
aberaţie?
• „Sper măcar.” (Victor Solomon de la
„Bandidos”, Radio Bucureşti FM, 12 martie 2013)
Excelentul chitarist a scăpat o picătură nepotrivită de ligament seminal,
chiar la emisiunea noastră „Noi între noi”.
• „Noul papă îşi trăia
tinereţea din plin: iubea nebuneşte tangoul şi a cerut-o în căsătorie pe o
fată, dar, pentru că a fost refuzat, a devenit preot.” (Maria Coman, „Se întâmplă
în România”, Antena 3, 15 martie 2013)
Lipsă de logică pe linie: mai întâi, că povestea s-a întâmplat în
Argentina, acum mai bine de o jumătate de secol, dar a fost prezentată în emisiunea
„Se întâmplă în România”. Apoi, de unde până unde reiese că omul (papa de azi) îşi
trăia „din plin” tinereţea, dacă fata l-a refuzat, fapt dramatic, care l-a făcut
să se retragă în preoţie? Se pare că tangoul nu i-a fost de ajuns şi nu l-a
făcut să simtă că-şi trăieşte tinereţea „din plin”. Dimpotrivă.
Andrei
Păunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu