Emisiunile trece, perlele rămâne (132)

Sfântul Constantin şi Elena • Mântuitorul suflat în aur • Detalii, amănunte şi mâncărimi în locul roşu

• „E multe maşini! N-are românii bani.” (Pro TV, 1 mai 2013)

Perfect logic! Dacă „oamenii nu are” bani, înseamnă ori că „i-a” cheltuit pe maşini, ori că „avea, dar se dădea” săraci.

• „Şi, pentru că tot se apropie Sfântul Constantin şi Elena, puteţi găsi la târg şi accesorii.” (România TV, 19 mai 2013)

Discriminare pe faţă! Cu Elena cum rămâne? Ea nu e sfântă?

• „Vedeţi o cruce cu Mântuitorul suflat în aur... Un Cristos care este suflat în aur.” (România TV, 19 mai 2013)

Doamne, fereşte de mai rău şi de mai absurd! Nu ajunge că Isus a fost răstignit acum două milenii. Televorbitorii de azi îl suflă în aur şi îl folosesc la singular („Un Cristos”), de parcă ar fi mai mulţi, de parcă ar fi un nume comun. Asta doar pentru că nu ştiu să exprime clar diferenţa dintre Mântuitor şi nişte statuete sau cruci, care îl reprezintă. Nu Isus e suflat în aur, ci statuetele sau crucile sunt aurite, nefericiţilor, săraci cu duhul şi cu limba română!

• „După care se poate reintra din nou în deliberare .” (Realitatea FM, 20 mai 2013)

... Nu înainte de „a se reintra iarăşi din nou” în pleonasm.

• „Aseară, Gigi Becali nu a mai ajuns la Israel să-şi facă rugăciunea... Este acuzat la complicitate la abuz în serviciu.” (Realitatea FM, 20 mai 2013)

Se pare că, în ziua de 20 mai, vorbitorilor de la RFM le-a fost setată greşit prepoziţia „la”.

• „Într-adevăr, cuţitul taie foarte bine, dar măreţia lui mă sperie.” (Julia Jianu, Prima TV, 6 mai 2013)

În primul rând că e vorba de „mărime”, nu de „măreţie”. În al doilea rând, nu credeam că pe o fostă componentă a trupelor Exotic şi Sexxy o poate speria vreo dimensiune, fie ea şi măreaţă.

• „Tot timpul l-am avut alături în proiectele mele (pe Victor Farca).” (Roberta Anastase, România TV, 16 mai 2013)

Ţinând cont de faptul că o femeie vorbeşte despre partenerul ei, cu atât mai mult nu sună bine acest ligament falic clasicizat (pul l-am).

• „Mamaia revine din nou la viaţă.” (România TV, 18 mai 2013)

Dar tataia nu? El de ce să nu revină la viaţă, odată cu Mamaia? Dar pleonasmele? Dar tautologiile? Ele sunt mereu vii, după cum se vede.

• „Pur şi simplu, mă mânca în acel loc... era roşu.” (Oana Lis, România TV, 18 mai 2013)

În care loc te mânca, păpuşă? Dacă tot ne-ai trezit curiozitatea, ori spune-ne despre care loc roşu al trupşorului matale este vorba, ori taci pentru vecie!

• „Nu cunosc toate detaliile ca să intru în amănunt.” (Rovana Plumb, Realitatea TV, 19 mai 2013)

Nici dacă îşi propunea, doamna Plumb nu reuşea o formulă pleonastică mai (ne)inspirată şi mai surprinzătoare.

• „S-a arătat destul de nemulţumită primarul general al Capitalei.” (Antena 3, 27  aprilie 2013)

Noi ştiam că domnul Sorin Oprescu este bărbat, şi încă unul cu multe performanţe în domeniu (a operat mult, se zice), dar Antena 3 ni-l prezintă ca pe o feminină.

• „Efectivele de animale ajunge la 100 de capete.” (România TV, 28 aprilie 2013)

Trebuia folosit pluralul, chiar dacă efectivele erau de un animal.

• „Dumneavoastră, ca ministru, sunteţi paznic al protecţiei mediului.” (Lavinia Şandru, „Perspectiva”, Realitatea TV, 19 mai 2013)

Ca ministru, „paznic al protecţiei” e prea puţin, pentru o formulare pleonastică întreagă. În fişa postului, ministrul ar trebui să fie obligat să fie şi apărător, şi strajă, şi santinelă, şi supraveghetor, şi îngrijitor, şi agent de securitate, cel puţin.

• „Armele au fost introduse în ţară prin punctul de trecere al frontierei Borş.” (România TV, 19 mai 2013)

Alo? Al? Noi voiam să vorbim cu „A”, care ar fi fost articolul corect, la feminin, pentru că nu punctul este „al” frontierei, ci trecerea este „a” frontierei.

• „Ea se-ndrăgosteşte de mâna dreaptă a sultanului Mustafa.” (România TV, 19 mai 2013)

Ce ciudat! Ce gusturi! Eram siguri că se va îndrăgosti de piciorul drept al lui Baiazid sau, cel mult, de urechea stângă „a lui” Paşa Hasan.

• „Ministrul Liviu Voinea şi-a creştinat fetiţa, dar a renunţat şi la burlăcie.” (România TV, 19 mai 2013)

Nu-nţelegem acel „dar” absurd, la mijloc de frază. Cu ce se opun creştinarea copilului şi nunta creştinească? Dimpotrivă, ele sunt în consens, deci ar fi trebuit folosit, în loc de conjuncţia adversativă „dar”, cea coordonatoare copulativă „şi”.

• „Va încerca vreunul să se evaporeze?” (România TV, 19 mai 2013)

Mai bine ar decide să se „evaporeze” şi să „demisioneşte” proştii din televiziuni.

• „Azi, e pentru prima dată când mă rog pentru ceva special. Rar mi se întâmplă asta... Mă rog pentru verii mei, pentru Meme Stoica, pentru finul Borcea.” (Gigi Becali, România TV, 19 mai 2013)

Ori e pentru prima dată, ori e rar. La acea oră, Gigi Becali încerca să arate că e sigur (noi la fel) că judecătorii nu au cum să-l trimită după gratii şi se ruga pentru ceilalţi judecaţi din dosarele fotbalului. Dar vorbirea ezitantă îi trăda emoţia. Între timp, Gigi a ajuns în celulă, iar Meme, Borcea şi verii Giovani şi Victor vin la el în vizită, la vorbitor.

• „O să fie o sentinţă în dosarul schimbului de transferuri cu Ministerul Apărării.” (B1 TV, 19 mai 2013)

Vorbitorul a încurcat, amestecând şi reunind cele două mari dosare din fotbalul românesc, al lui Gigi Becali (schimbul de terenuri) şi al celor implicaţi în transferurile tulburi.

• „Singurele judeţe care ar putea avea de-a face cu Dobrogea e Galaţii şi Brăila.” (Dinu C. Giurescu, Antena 3, 19 mai 2013)

Dublă surpriză, una geografică şi alta gramaticală, la venerabilul istoric: cu Dobrogea au de-a face doar judeţele Constanţa şi Tulcea, vecine cu mai sudicul Cadrilater (Durostor şi Caliacra), dar, în niciun caz, Galaţii şi Brăila, care „e” peste Dunăre, pe malul stâng.

• „Nu numai numărul de atacanţi pe care-i ai îţi aduc numărul de goluri.” (Digi Sport 1 TV, 19 mai 2013)

Dezacord clasic prin influenţă (pluralul de sens afectează singularul gramatical necesar aici).

• „Deşi au dominat copios pe durata întregii partide, gazdele au dat lovitura pe final.” (Realitatea TV, 20 mai 2013)

Când am auzit cuvântul „deşi”, credeam că, pe final, gazdele, care dominaseră puternic, au luat gol şi au pierdut – ce paradox! Dar aşa, ce sens are acel „deşi”? Dacă domini tot meciul, marchezi şi câştigi, totul este absolut normal, nu e nevoie de niciun „deşi”. Pricepurăţi?

Andrei Păunescu