Cârnatul care ne-a unit

Relaţia cu fosta mea doamnă am construit-o pe bază de cîrnat. Şi de sms-uri. La modul cel mai propriu. Şi la modul cel mai curat.
Ne cunoşteam de ani de zile, dar nu aveam nimic de împărţit în cearceafuri. Încă. Ne ştiam de un mileniu, dar nu ne plăceam decît de o săptămînă. Eu tocmai eram plecat din ţară şi, hodoronc-tronc, mi-a dat un mesaj, că a citit o carte a mea de versuri, pe care i-o dădusem de mult, “Doctoratul în tristeţe”. Îmi scria că e foarte bolnavă şi că, dacă sunt, într-adevăr, un doctor bun, să vin repede acasă, că e în stare gravă. Mesajul l-am primit cînd tocmai ieşisem dintr-un mare magazin, al unei mari capitale, de unde plecasem spre ţară, încărcat cu nişte cîrnaţi picanţi şi vin dulce, mărci celebre ale locului. Mi-e ciudă să spun, am evitat o clipă, am ezitat două secunde, dar trebuie s-o fac, chiar dacă sunt invidios că nici Bucureştii, nici Constanţa, nici Tulcea, nici Braşovul, nici Suceava nu au reuşit să-şi impună în lume marca potenţialului lor superior capitalei dunărene: da, v-aţi prins, trecusem prin Budapesta şi plecasem spre Bucureşti cu o plasă de mezel iute şi cu o sticlă de vin dulce de-ale locurilor! Acasă, după ziua de drum greu pe eternele şi fascinantele şosele ale patriei, le-am pus în frigider.
În prima noapte acasă, am invitat-o pe femeia aceea grav bolnavă să facem investigaţii, tratament şi comentarii literare la poemele care îi dăduseră semnul că aş avea ac de cojocelul afecţiunilor ei. Investigaţiile au fost sumare, căci diagnosticul l-am pus de cînd pacienta a intrat pe uşă. Comentariile literare prognozate au fost, şi ele, de mîntuială: tratamentul intensiv cu iubire le-a uzurpat tot timpul prognozat. Orele de după medicaţia, oferită neapărat în pat, cum se cuvine, le-am trăit în bucătăria mea austeră, pe două scăunele simple de lemn, privindu-ne şi uluindu-ne că a trebuit să ne consumăm, fiecare, o jumătate de viaţă separat, cînd ştiam unul de altul, dar nu ne-a dat prin cap că fuziunea dintre creierele şi sexele noastre e posibilă. Nu am avut ce să-i ofer de mîncare şi de băutură decît ceea ce tocmai adusesem din pusta maghiară. Primul semn de gelozie mi-a apărut cînd, muşcînd din cîrnat, doamna mea a scos un oftat orgasmic, vecin cu gemetele pe care i le aveam, încă, în urechi. Între două guri de vin, am hotărît să legumim bine cîrnatul acela spectaculos, să fie desertul secret, prelungit cît mai mult, în doză homeopatică, de după iubirile-tratament ce (era clar) aveau să mai vină. Boala gravă nu trece, nu-i aşa?, cu una, cu două!
Am lungit, timp de săptămîni, decapitarea lentă a acelui cîrnat, care, la început, să tot fi avut o jumătate de metru. Doar cîte o muşcătură, aproape masochistă, după cîte o noapte de dragoste amăruie şi secretă, pe deşelatelea. După una dintre reprezentaţiile în duet, cu mîngîiere la prolog, pernă la primul act, babilonie în cearceaf după antract şi cîrnat la epilog, femeia, între timp însănătoşită, mi-a dezvăluit o parte din misterul osmozei cîrnatului picant budapestan cu biografia ei: doamnei îi curge prin vine şi ceva sînge unguresc. Chemarea sîngelui! Chemarea pustei! Chemarea iubirii!
De la chemarea iubirii la chemarea cîrnatului, de la chemarea cîrnatului la chemarea galantarului, de la chemarea pustei la chemarea fustei, nu e decît un pas, mic pentru omenire, dar uriaş pentru noi, căutătorii febrili de iubiri sublime şi de mărfuri ridicole, dar niciodată de iubirea ca marfă.
Aşa că mergeţi imediat la cumpărături, luaţi şi cîrnaţi, şi vin, şi cărţi de poezii, şi lenjerie frumoasă de pat, şi lenjerie sexoasă de corp, şi lumînărică, şi săpun, şi şampon, şi periuţă nouă de dinţi, şi pijama proaspătă, şi ciorapi sigilaţi, şi parfum, şi rare brînzuri pentru senzuale prînzuri, şi ciocolată, şi discuri cu muzică de-ntors inima pe dos. De ce? Fiindcă nici nu ştiţi că iubirea şi cumpărăturile merg pe acelaşi drum. Fiindcă nici nu ştiţi cînd vă apare în drum sau în telefon semnul că v-aţi găsit iubirea. Fiindcă o iubire bazată pe cumpărături e nesănătoasă, dar cumpărăturile făcute din iubire sunt locotenentul fidel al dragostei însăşi. Căutaţi pe unde apucaţi stilul fusion dragoste-cumpărături!